Acţiune în constatare. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 156/2015
Dosar nr._ actiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 IANUARIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
GREFIER I. R.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâtul M. C. Moldovenesc prin primar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 30 ianuarie 2015.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față ,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 22 septembrie 2014, reclamantul T. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. C. Moldovenesc prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate inexistența dreptului pârâtei de a îl obliga pe reclamant să-i predea garajul proprietatea sa, pe terenul concesionat de la pârâtă, gratuit și liber de sarcini.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a organizat licitații pentru concesionarea unor terenuri aparținând Municipiului C. Moldovenesc cetățenilor care doresc să-și construiască garaje pentru autovehiculele proprietate lor privată și magazii. O. C. și-a adjudecat o suprafață de teren în urma licitațiilor la care a participat și ca urmare a încheiat contractele de concesiune nr. 6348, 6349 și 6350 toate din 25.09.1997.Pe terenul concesionat ,O. C. și-a edificat un garaj și două magazii în baza certificatului de urbanism nr. 159 din 24.10.1997 și a Autorizațiilor de construire nr. 12, 13 și 14 din 06.03.1998. Se precizează că durata inițială a contractelor de concesiune a fost de 10 ani, dar la data de 27.01.2003, concesionarul O. C. i-a vândut reclamantului garajul și cele două magazii prin contractul de vânzare – cumpărare din 29.01.2003.
Aceste contracte de concesiune au fost prelungite cu 5 ani în baza Actelor adiționale nr._,_ și_ din 16.11.2007, până la data de 25.09.2012, când concedentul nu a vrut să mai prelungească contractele, astfel că reclamantul a fost somat să preda construcțiile cumpărate de el și devenite proprietatea sa privată în mod gratuit și libere de sarcini, Primăriei C. Moldovenesc, care se pretinde a fi proprietara bunurilor în baza Hotărârii de Guvern nr. 1228/1990.
În opinia reclamantului, această hotărâre nu are nici o legătură cu concesionarea bunurilor proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale, aceasta referindu-se la metodologia de concesionare a bunurilor întreprinderilor socialiste transformate în societăți comerciale conform Legii nr. 15/1990, astfel că și contractele de concesionare în cauză sunt nule, având un temei juridic eronat.
A apreciat reclamantul că H.G. nr. 1228/1990 care prevede la pct. 8.1.1. din anexa 2 referitoare la Caietul de sarcini că: "la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele care au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și liber de orice sarcini” și conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, care abrogă H.G. nr. 1228/1990: "contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea."
În opinia reclamantului, pârâta face trimitere la dispozițiile art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea nr. 219/1998 în care se precizează: "contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora” iar această prevedere legală, din punctul de vedere al reclamantului, se referă doar la lucrările publice și nu are legătură cu lucrările și contractele de concesiune din domeniului privat ale unei unități administrativ-teritoriale. De asemenea, menționează că ,la data când s-a adoptat H.G. nr. 1228/1990 România nu era "extrasă" complet din orânduirea socialistă și normele legale conțineau prevederi încă bazate pe proprietatea comună, iar proprietatea privată nu era reglementată corect.
Reclamantul susține că, Constituția României adoptată la 21 noiembrie 1991 a trimis în desuetitudine prevederile din anexa unei hotărâri a guvernului care conținea prevederi neconstituționale privind proprietatea privată a cetățenilor.
Garajul reclamantului pe care îl pretinde pârâta de la dânsul a fost construit de
el, pe cheltuiala sa, cu respectarea legii și acordul pârâtei iar construcția a devenit bunul său propriu, privat, și nu poate fi deposedat de acest bun imobil decât în condițiile legii și nu gratuit, în baza unei prevederi complet depășite chiar dacă o interpretare eronată a unei legi și anume 219/1998, pare să mențină un articol din contractul de concesiune.
Din punctul de vedere al reclamantului, pârâta ar trebui să știe că art. 44 garantează proprietatea privată, proprietate care este și ocrotită în mod legal de lege, conform alin. (2) al art.,: 44. De asemenea, în același art. 44, la alin. (3) se specifică faptul că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru a cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."
Aprecierea reclamantului este că pretenția pârâtei, unică în România, este că dânsul și ceilalți proprietari de garaje să le predea "gratuit și liber de orice sarcini" pentru ca, ulterior, bunurile lor private să fie închiriate prin licitație lor sau unor terțe persoane.
Reclamantul consideră că pârâta nu a aflat că la data de 7 octombrie 1993 România a aderat la Consiliul Europei și a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale la data de 20 iunie 1994 iar aderând la CEDO România s-a obligat să aplice dreptul comunitar înaintea dreptului intern, conform art. 148 alin. (2) din Constituția României.
Se face referire și la protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale prevede în art. 1 - Protecția proprietății - "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional." Din acest motiv, România, ca parte a CEDO a adaptat Constituția din 21 noiembrie 1991 la prevederile dreptului comunitar privitoare la proprietatea privată prin art. 44 și art. 136 alin. (5) garantând și ocrotind proprietatea privată care este inviolabilă.
Reclamantul apreciază că ste deplorabil ca prevederile dreptului comunitar și ale Constituției României să fie spulberate de o prevedere dintr-o anexă la un caiet de sarcini dintr-o H.G. căzută în desuetitudine si greșit înțeleasă. De asemenea, arată că Legea nr. 33/02.06.1994 prevede în art. 1 "Exproprierea de imobile, în tot sau doar în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească."
Reclamantul indică că H.G. nr. 1228/1990 prevede ca dânsul și ceilalți proprietari să fie deposedați de bunurile lor, gratuit, și să își închirieze propriile lor bunuri de la Primăria C. Moldovenesc, dacă vor câștiga licitațiile. Se susține că dreptul invocat de pârât nu există fiindcă lipsește baza legală și se încalcă atât dreptul internațional cât și dreptul intern.
Menționează ca a fost somat de pârâtă să predea bunul imobil gratuit, pe bază de proces-verbal astfel ca Primăria C. Moldovenesc să dispună de proprietatea sa privată.
Față de cele de mai sus, reclamantul solicită instanței să constatate inexistența dreptului pretins de pârâtă.
În drept, cerererea a fost întemeiată pe prevederile art. 35 din codul de procedură civilă.
Pentru dovedirea acțiunii, legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei conform chitanței de la fila 60 din dosar, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: contractele de concesiune; certificat de urbanism nr. 159/24.10.1997; autorizație de construire nr. 12/06.03.1998; autorizație de construire nr. 13/06.03.1998; autorizație de construire nr. 14/06.03.1998; proces-verbal de punere în posesie nr. 6343/25.09.1997; proces-verbal de punere în posesie nr. 6343/25.09.1997; proces-verbal de punere în posesie nr. 6344/25.09.1997; proces-verbal de punere în posesie nr. 6345/25.09.1997; proiect garaje + magazii; contract de vânzare-cumpărare; cerere O. C. către C.L. C. din 30.03.2003; cerere T. G. către C.L. C. din 30.03.2003; adresa nr. 1684/28.01.2014 a Primăriei C. Moldovenesc.
La data de 12.11.2014 pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională și întâmpinare prin care a solicitat ca instanța să oblige reclamantul T. G. se îi predea construcția cu trei magazii și construcția garaj cu două magazii, precum și terenul ocupat de acestea, în suprafață de 9 mp (3+3+3) și respectiv 21 mp (15+3+3), situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C. Moldovenesc și să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, a întâmpinării, pârâtul a arătat că, prin acțiunea formulată se solicită ca instanța de judecată să constate inexistența dreptului municipiului C. Moldovenesc de a obliga reclamantul să predea construcțiile, situate pe terenurile a căror concesiune a încetat, în mod gratuit și libere de orice sarcini.
A precizat pârâtul că în acțiunea formulată nu se prezintă situația exactă a terenurilor care au fost concesionate reclamantului și a construcțiilor edifícate pe acestea. Inițial, terenul în suprafață de 9 mp (3+3+3), situat în zona străzilor C. P. - I. C. din municipiul C. Moldovenesc, a fost concesionat în temeiul Hotărârilor Consiliului Local nr. 28/17.04.1997 și nr. 48/28.08.1997, caietului de sarcini și a licitației desfășurate, reclamantului T. G., în vederea edificării unei construcții cu trei magazii, încheindu-se în acest sens contractele nr. 6348/25.09.1997(3 mp), nr. 6349/25.09.1997 (3 mp) și nr. 6350/25.09.1997 (3 mp).
De asemenea, în aceleași condiții se concesionează lui O. C., suprafața de 21 mp (15+3+3), în vederea edificării a unei construcții garaj cu două magazii, încheindu-se în acest sens contractele nr. 6343/25.09.1997(15 mp), nr. 6344/25.09.1997 (3 mp) și nr. 6345/25.09.1997 (3 mp).
Întrucât, în anul 2003 O. C. vinde construcția garaj cu două magazii, se încheie cu noul proprietar (reclamantul) contractele de concesiune nr. 4104/11.03.2003, nr. 4105/11.03.2003 și nr. 4106/11.03.2003.
Durata concesiunilor menționate mai sus, stabilită prin art. 2 al H.C.L. nr. 28/17.04.1997 a fost de 10 ani, fiind prelungită cu jumătate din perioada inițială, respectiv 5 ani, prin actele adiționale nr._/16.11.2007, nr._/16.11.2007 și nr._/16.11.2007, pentru suprafața de 9 mp (3+3+3) și actele adiționale nr._/07.12.2007, nr._/07.12.2007 și nr._/07.12.2007, pentru suprafața de 21 mp (15+3+3).
Pârâtul menționează că, concesiunea, pentru terenurile în suprafață de 9 mp și 21 mp, a încetat la data de 25 septembrie 2012 iar în conformitate cu punctul 10.a.l din contractele nr. 6348/25.09.1997, nr. 6349/25.09.1997, nr. 6350/25.09.1997, nr. 6343/25.09.1997, nr. 6344/25.09.1997 și nr. 6345/25.09.1997, la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunurile ce au făcut obiectul contractelor de concesiune (terenurile de 9 mp și 21 mp) și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute (construcția cu trei magazii și construcția garaj cu două magazii), gratuit și libere de orice sarcini.
Prevederile contractuale menționate de pârât mai sus fac aplicația dispozițiilor pct. 8.1.1 din anexa nr. 2 Caietul de sarcini la Hotărârea Guvernului nr. 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionarii, închirierii și locației gestiunii (act normativ în temeiul căruia a fost atribuit terenul în concesiune), care stipulează că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul: are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini". Aceste aspecte rezultă și din pct. 5.1.1 al Caietului de sarcini, în temeiul căruia s-a desfășurat licitația publică, aprobată prin H.C.L. nr. 28/17.04.1997.
În continuare, pârâtul face referire la art. 40 alin.(l) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (act normativ care abrogă H.G. nr. 1228/_): „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea" iar conform art. 3 lit. a din contractele de concesiune nr. 4104/11.03.2003, nr. 4105/11.03.2003 și nr. 4106/11.03.2003, încheiate cu reclamantul, bunurile de retur sunt terenul concesionat și construcția edificată pe aceasta, care vor fi restituite concedentului, în mod gratuit și libere de orice sarcini.
De asemenea, pârâtul arată că potrivit dispozițiilor art. 298 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care abrogă Legea nr. 219/1998: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora".
Pârâtul indică faptul că având în vedere dispozițiile legale si contractuale menționate, reclamantul are obligația să predea municipiului C. Moldovenesc construcțiile menționate, precum și terenul aferent, întrucât concesiunea a încetat (se aplică actul normativ avut în vedere la data inițierii concesiunii).
Pârâtul invocă Art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 care se referă la faptul că procedurile de atribuire a concesiunilor se definitivează pe baza prevederilor legale de la data inițierii acestora, pentru contractele încheiate anterior apariției acestui act normativ. Potrivit pârâtului, acest aspect nu are legătură cu procedurile de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări publice etc, prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006, cum se menționează în acțiunea formulată.
Din punctul de vedere al pârâtului, afirmația reclamantului că, H.G. nr. 1228/1990 este căzută în desuetudine (ieșită din uz) după adoptarea Constituției României din anul 1991, nu are nici o legătură cu realitatea. De asemenea, nu are relevanță faptul că, o construcție a fost edificată de reclamant (concesionar) pe cheltuiala sa și una a fost cumpărată.
Se susține conform dispozițiilor legale și contractuale prezentate, că reclamantul are obligația sa predea autorității administrative locale, construcțiile edificate și terenurile aferente, aceasta fiind practica curentă în domeniu, utilizată în toate unitățile administrativ-teritoriale din țară. Și în prezent, în contractele de concesiune a unor terenuri pe care urmează a fi edificate construcții este înserată o clauză, cu privire la bunurile de retur, care prevede obligația predării investiției (construcției edificate) la încetarea concesiunii.
Totodată, se precizează că prezenta cauză nu are nici o legătură cu art. 44 alin. (3) din Constituția României, care se referă la exproprieri pentru utilități publice. Obligația predării construcțiilor și terenurilor, rezultă din prevederile contractuale, încheiate în temeiul unor dispoziții legale.
Referitor la art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului se referă tot la exproprieri pentru cauze de utilitate publică, ca și irt. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, Ia care se face referire în acțiunea formulată. Pârâtul susține că aceste dispoziții legale nu au legătură cu prezenta cauză.
În opinia pârâtului, afirmațiile reclamantului că, nu există temeiuri legale și contractuale, în baza cărora are obligația să predea construcțiile edificate pe terenurile care au fost concesionate, nu pot fi reținute.
Se menționează că, au informat reclamantul în legătură cu obligativitatea predării construcției edificate pe terenul care a fost concesionat, prin adresa nr. 1684/28.01.2014.
Pârâtul solicită instanței să admită cererea reconvențională așa cum a fost formulată și să oblige reclamantul T. G. să ne predea construcția cu trei magazii și construcția garaj cu două magazii și terenul ocupat de acestea, în suprafață de 9 mp (3+3+3) și respectiv 21 mp (15+3+3), situate în zona străzilor C. P. - I. C. din municipiul C. Moldovenesc și să respingă acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Cererea reconvențională și întâmpinarea au fost întemeiate în drept, pe dispozițiile art. 205 - 2010 Cod procedură civilă.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Hotărârile Consiliului Local nr. 28/17.04.1997 și nr. 48/28.08.1997; caietul de sarcini; contractele nr. 6343/25.09.1997, nr. 6344/25.09.1997, nr. 6345/25.09.1997 și actele adiționale nr._/07.12.2007, nr._/07.12.2007, nr._/07.12.2007.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care arată că pârâtul are pretenții inadmisibile fiindcă pornește de la un temei de drept eronat, invocând faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1228/1990 nu poate sta la baza unui contract de concesionare între o unitate administrativ-teritorială si o persoană fizică privată.
H.G. nr. 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii a fost adoptată, în temeiul legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale si se referă exclusiv la bunurile acestor unități economice si nicidecum la cele ale unităților administrativ-teritoriale sau ale persoanelor fizice private. Nici M. C. Moldovenesc și nici Primăria Municipiului C. Moldovenesc nu au fost unități economice și nu s-au transformat în regie autonomă sau societate comercială.
În raport cu temeiul de drept invocat pentru contractul de concesiune, reclamantul T. G. consideră că clauzele acestuia sunt total nelegale și, de aceea, conțin prevederi care sfidează dreptul de proprietate privată, anacronice și inadmisibile în dreptul european comunitar.
De asemenea, reclamantul apreciază că celelalte acte normative invocate de pârât (Legea nr. 219/1998, O.U.G. nr. 34/2006) se referă, în articolele invocate, numai la situațiile rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și H.G. de aplicarea acesteia nr. 1228/1990, toate neavând legătură cu concesiunile făcute de unitățile administrative.
Reclamantul susține că această construcție pe care o pretinde pârâtul de la dânsul este proprietatea reclamantului, privată, construită în condiții legale din fondurile sale proprii și că este "garantată" și ocrotită de Legea Fundamentală, chiar dacă pârâta nu recunoaște proprietatea privată și chiar dacă la Primăria C. Moldovenesc și Consiliul Local nu este recunoscut dreptul european și nici Constituția României modificată în sensul Convenției Europene la care a aderat România.
Reclamantul consideră că a pretinde că un bun privat asupra căruia are dreptul de proprietate să-i fie luat fără nici o despăgubire constituie o încălcare deosebit de gravă a dreptului de proprietate privată, iar abuzul săvârșit de pârât constituie o veritabilă expropriere fără dreaptă și prealabilă despăgubire.
Garajul reclamantului pe care îl pretinde pârâtul „gratuit și liber de sarcini" este construit de dânsul, conform susținerilor sale și din banii proprii. Acesta menționează că a plătit concesiunea și că a plătit impozite pentru teren și construcție.
Reclamantul afirmă faptul că este dreptul pârâtului să-și revendice terenul, dar nu și bunurile edificate pe acest teren, fără nici o despăgubire și faptul că pârâtul nu dovedește nici măcar dreptul de expropriere a construcției, nefiind vorba de utilitate publică, dacă ținem cont că toate construcțiile sunt efectuate cu aprobarea administrației municipale.
Reclamantul susține că timp de 15 ani garajul său nu a deranjat pe nimeni și nici în prezent nu deranjează altceva decât lăcomia unor edili locali. După cum precizează în continuare reclamantul, aceștia au ajuns la concluzia că s-ar putea câștiga foarte bine dacă garajele ar fi preluate de Primăria C. Moldovenesc, scoase la licitație, împreună cu terenurile, și închiriate ulterior, la preturi umflate, tocmai proprietarilor privați ai garajelor.
La termenul din data de 12.12.2014, instanța, din oficiu, a invocat și admis excepția tardivității depunerii întâmpinării și cererii reconvenționale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar odată cu cererea de chemare în judecată, respectiv odată cu întâmpinarea. Totodată, s-a pus în vedere părților să depună la dosar contractele indicate în cererea de chemare în judecată, acestea fiind depuse la dosar la data de 21.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Față de sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a depune la dosar cererea reconvențională, aplicată la termenul din data de 12.12.2014, în cauza de față instanța urmează să analizez doar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. G..
Procedând astfel, instanța reține că, prin contractele de concesiune nr. 6348/25.09.1997, nr. 6349/25.09.1997 și nr. 6350/25.09.1997, pârâtul, în calitate de concedent, a concesionat numitului O. C. mai multe suprafețe de teren, pentru o durată de 10 ani.
Prin actele adiționale nr._/16.11.2007, nr._/16.11.2007 și nr._/16.11.2007, nr._/07.12.2007, nr._/07.12.2007 și nr._/07.12.2007, părțile au stabilit prelungirea, cu 5 ani, a contractelor inițiale.
Pe terenul ce a format obiectul contractelor de concesiune, numitul O. C. a construit, în baza autorizațiilor de construire eliberate de pârât(filele 25-30), un garaj și 2 magazii, aceste construcții fiind puse în posesie pri procesele verbale aflate la filele31-33 din dosar.
La data de 29.01.2003, numitul O. C. a vândut reclamantului construcțiile menționate mai sus, conform contractului de vânzare cumpărare aflat la fila 53 din dosar, iar la data de 11 martie 2003, pârâtul a concesionat reclamantului din prezenta cauză, terenul ce a format obiectul contractelor de concesiune menționate mai sus.
Prin actele adiționale aflate la filele 84-87 din dosar, încheiate la data de 11.03.2003, părțile au stabilit prelungirea duratei contractelor de concesiune din data de 11 martie 2003, cu 5 ani, respectiv până la data de 25.09.2012.
La data de 28 ianuarie 2014, pârâtul l-a somat pe reclamant, cu adresa nr. 1684(fila 53), să predea garajul realizat pe terenul ce a format obiectul contractelor de concesiune.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat instanței să constate inexistența dreptului pârâtului de a-i solicita să predea garajul construit pe terenul concesionat.
Cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Astfel, potrivit clauzei inserate de părți la art. 13 din contractele de concesiune, acestea încetează de drept la data expirării perioadei pentru care au fost încheiate, în măsura în care părțile nu convin prelungirea contractelor, iar la termenele de încetare a concesiunii, pârâtul are obligația de a preda bunul ce a format obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini.
Față de prevederea contractuală menționată mai sus și față de prevederile art. 969, alin.1 din vechiul Cod civil, sub imperiul cărora a luat naștere raportul juridic dintre părți, acțiunea de față este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Relativ la cererea reconvențională, instanța o va respinge ca tardivă având în vedere faptul că pârâtul a fost decăzut din dreptul de a depune cererea reconvențională peste termenul prevăzut de art. 209 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul T. G., cu domiciliul în municipiul C. Moldovenesc, ., judetul Suceava, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul M. C. Moldovenesc prin primar, ca nefondată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Respinge cererea reconvențională, ca tardiv formulată.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.LV
Tehnored.IR/IR
Ex.:4
10.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 142/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 229/2015. Judecătoria... → |
|---|
