Contestaţie la executare. Sentința nr. 229/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 229/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.229
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 FEBRUARIE 2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, judecarea contestației la executare introdusă de contestatoarea . cu sediul în Municipiul Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României cu sediul în sector 2 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestatoare avocat N. M. în substituirea avocatei S. S., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 din noul cod de procedură civilă, instanța verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.94 coroborat cu art.713 din codul procedură civilă.
Instanța comunică un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar de intimată și acordă cuvântul cu privire la excepțiile invocate prin contestație.
Avocat N. M. pentru contestatoare depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 366 lei și cauțiunea de 443 lei conform chitanței nr._/1 din 05 februarie 2015.
Avocat N. M. pentru contestatoare solicită admiterea capătului de cerere privind suspendarea, iar pe fond admiterea excepțiilor invocate respectiv cea privind lipsa calității de creditor a intimatei, întrucât somația a fost emisă de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale și nu de către Agenția pentru Agenda Digitală a României, și a prescripției dreptului de a cere executare silită având în vedere că data emiterii facturii fiscale nr._ și a titlului executoriu_ sunt din 03 august 2009 – decizie care nu le-a fost niciodată comunicată, fiind depășit cu mult termenul genera de prescripție de 3 ani de zile.
De asemenea arată că actele de executare sunt nule invocând prevederile art.666 alin.2 din codul de procedură civilă coroborate cu art.145 și ale art.44 alin.2 cod procedură fiscală, întrucât titlul executoriu nu le-a fost comunicat cu scrisoare recomandată, iar în cazul în care acest lucru nu a fost posibil, comunicarea se realizează prin publicitate, afișându-se la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală pe numele contribuabilului, lucru care nu s-a făcut.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate.
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
La data de 14 ianuarie 2015 . cu sediul în Municipiul Câmpulung Moldovenesc a formulat contestație împotriva actelor de executare emise de Agenția pentru Agenda Digitală a României, în dosarul execuțional nr.CJ 776/2014, constând în procesul – verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale și respectiv somația ambele din data de 05 noiembrie 2014, solicitând anularea acestora și, totodată, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
Prin somația nr.776 din 05 noiembrie 2014 (comunicată la 29 decembrie 2014) i s-a pus în vedere să achite suma de 4.437,87 lei reprezentând tarif acces SAP – semestru II 2009 în cuantum de 1785 lei precum și dobânzile și penalitățile în cuantum de_,7 lei.
Prin același act i s-a adus la cunoștință că executarea se face în baza Deciziei TC_ din 03 august 2009 (care nu i-a fost comunicat niciodată) și a procesului – verbal privind calculul dobânzilor și a penalităților nr.776 din 03 noiembrie 2014.
S-a susținut că potrivit prevederilor art.662 din codul de procedură civilă orice urmărire nu se va realiza decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, ori, creanța este certă în momentul în care rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă la scadența acesteia.
În acest sens s-a susținut că, în speță, creanța urmărită nu prezintă aceste caracteristici prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile legale și s-a arătat surprins privind modul în care reprezentanții creditoarei au determinat existența și întinderea debitului, câtă vreme ea – contestatoarea nu-i datorează nici o sumă de bani.
În acest sens au fost invocate excepțiile:
- lipsei calității de creditor a intimatei și
- a prescripției dreptului de a cere executare silită în raport de data emiterii facturilor fiscale.
Contestatoarea și-a motivat cele două excepții prin următoarele:
Un prim aspect este acela că potrivit actelor comunicate au fost invocate drept temei al pretențiilor factura fiscală_ din 03 august 2009 scadentă la data de 17 septembrie 2009, act ce nu i-a fost comunicat niciodată, ba mai mult această factură a fost emisă de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale și nu de către Agenția pentru Agenda Digitală a României.
Cât privește cea de-a doua excepție s-a susținut că în raport de data emiterii facturii fiscale și a titlului executoriu, termenul de prescripție de 3 ani a fost cu mult depășit.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a arătat următoarele:
- actele de executare sunt nelegale în raport de prevederile art.666 cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.145 cod procedură fiscală și în baza cărora debitorului i se va comunica o copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul a titlului executoriu și a somației, iar nerespectarea acestor dispoziții sunt sancționate cu nulitatea executării, În speță, la data de 29 decembrie 2014 i-a fost comunicat doar somația și procesul-verbal privind calcul obligațiilor accesorii, datorate pentru plat acu întârziere a obligațiilor fiscale, încât se poate observa că executorul fiscal al creditoarei a încălcat prevederile art.666 din codul de procedură civilă;
- titlul executoriu denumit „proces-verbal CJ 776/2014 privind calculul obligațiilor accesorii” datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale este lovit de nulitate, deoarece nu i.-a fost comunicată niciodată decizia indicată în cuprinsul său, respectiv Decizia TC_ din 03 august 2009, ori, potrivit prevederilor pct.107.1 din Normele Metodologice de aplicare a art.110 cod procedură fiscală probate prin HG 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii, ori, conform prevederilor art.110 Cod procedură fiscală asemenea titluri pot fi decizia de impunere, declarație fiscală, decizia referitoare la obligația de plată accesorii, declarația vamală, decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale, decizia de atrage a răspunderii solidare emisă potrivit art.28, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești, ori, un extras certificatul întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de către instanța judecătorească;
- prin articolul 44 alin.2 Cod procedură fiscală se menționează că actul administrativ fiscal, trebuie comunicat contribuabilului prin remiterea acestuia contribuabilului sub semnătură sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru, iar în situația în care acest lucru nu este posibil comunicarea se realizează prin publicitate, ori, acest lucru nu s-a făcut;
- tot astfel s-a susținut că potrivit art.45 din același act normativ actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44, nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
Cum, în prezenta cauză, actul administrativ fiscal constând în decizia TC11428 din 03 august 2009 nu i-a fost comunicat în niciuna dintre modalitățile reglementate expres de art.44 din OG 92/2003 acesta nu-i este opozabil și nu poate constitui titlu de creanță.
Contestatoarea a invocat și modul eronat în care a fost stabilit în sarcina sa tariful de acces în SEAP pe semestrul II 2009 în cuantum de 1785 lei (1.500 lei + TVA) susținând că tariful a fost stabilit în sarcina autorităților contractante înregistrate în SEAP prin Hotărârea nr.370 din 25 martie 2009 pentru modificarea și completarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică prin mijloace electronice din OUG 34/2006, privind atribuirea contractului de achiziție publică, a contractului de concesiune, de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii aprobate prin HG 1660/2006, ori la data de 25 martie 2009 art.66 din HG 1660/2006, a fost modificat, încât, își pune întrebarea dacă ea – contestatoarea se încadrează în prevederile aliniatului 2, respectiv dacă a utilizat sistemul SEAP în trimestrul Ii al anului 2009, dat fiind că, în aliniatul 1 se menționează că autoritățile contractante nu datorează tarif pentru accesul în SEAP și utilizarea sistemului în primul semestru al anului 2009.
În acest sens contestatoarea a arătat că a solicitat înscrierea sa în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) anterior datei de 30 aprilie 2007, când a public în acest portal invitația de tip „cerere de ofertă offline” în vederea realizării obiectivului „Execuție fermă – cod CPV45213242 -1”.
În raport de Norma din 22 noiembrie 2006 de aplicare a OUG 34/2006 aprobată prin HG 1660 din 22 noiembrie 2006 în forma ce era în vigoare la 30 aprilie 2007, a susținut că valabilitatea înregistrării sale – a contestatoarei în SEAP înceta cel mai târziu la data de 30 aprilie 2009, ori, la acea dată prin HG 370/2009 HG 1660/2006 a suferit unele modificări care au vizat și procedura de reînnoirii a înregistrării în SEAP și în raport de care era obligatoriu ca ulterior datei de 30 aprilie 2009, să fie demarate de către ea – contestatoarea procedura de reînnoire a înregistrării în SEAP și cum acest lucru nu s-a solicitat, tariful de utilizare trebuia achitat doar de către autoritățile contractante care utilizau sistemul ulterior datei de 30 iunie 2009, încât, tariful stabilit în sarcina sa este nelegal.
Față de aceste situații s-a considerat că debitul principal stabilit în sarcina sa este nelegal, încât și accesoriile trebuie înlăturate de la plată.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite s-a arătat că aceasta poate fi dispusă ca măsură de protecție ori de câte ori instanța apreciază că prin executarea silită s-ar crea prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, încât instanța este ținută să verifice vătămarea celor care solicită suspendarea executării silite indiferent de soarta finală a contestației la executare.
Cum, în speță, în raport de argumentele arătate anterior, este dată condiția urgenței, în sensul că dacă ar fi continuat executarea în vederea recuperării unui debit pe care ea – contestatoarea nu-la datorează ar fi grav prejudiciată, cu atât mai mult cu cât a argumentat și nelegalitatea actelor de executare întocmite.
Fiind dată aparența dreptului s-a apreciat că cererea de suspendare este întemeiată.
Motivarea în drept.
Contestația a fost motivată în drept pe disp. art.711 și urm. cod procedură civilă, 718 alin.1, 6 și 7 și 453 cod procedură civilă.
S-a depus la dosar, în copie: procesul – verbal și somația a cărui anulare se solicită, factura_ din 03 august 2009, declarația dată de T. G. – administrator la societatea contestatoare, detaliile invitație_ din 30 aprilie 2007, descărcare certificat utilizator_ din 30 aprilie 2007, sentința civilă nr.2321 din 30 mai 2014 a Judecătoriei Suceava și decizia nr.460 din 29 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava, ca practică judiciară,
Poziția procesuală a intimatei.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 50-54 și respectiv 55-59) intimata a solicitat respingerea excepțiilor invocate de contestatoare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:
- cât privește calitatea procesuală Decizia TC11428 din 03 august 2009 privind obligația de plată în sumă de 1785 lei reprezentând tarif acces în SEAP, menționată în factura_ din 3 august 2009 cu termen scadent la 17 septembrie 2009 a fost emis de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (ASSI), iar prin Legea 329/2009 privind organizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a fost desființată ASSI, iar aceasta a fost preluată de către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (CNMSI) care a preluat drepturile și obligațiile societății anterioare conform dispozițiilor Legii 329/2009 și a HG 1439/2009, cu mențiunea că prin articolul 1 din HG 1132/2013 s-a înființat Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR), iar potrivit art.2 din acest act normativ AADR a preluat patrimoniul CNMSI;
- referitor la prescripția dreptului de a cere executare silită invocată de contestatoare, s-a arătat că aceasta nu este întemeiată întrucât potrivit art.131 alin.1 din Codul de procedură fiscală „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acel drept”, încât dreptul de a cere executarea silită a titlului ce face obiectul acestui dosar se naște la data de 01 ianuarie 2010 și se prescrie la 01 ianuarie 2015.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației având în vedere următoarele:
Decizia TC._ privind obligația de plată în sumă de 1785 și factura_ ambele din 3 august 2009, au fost comunicate legal la adresa menționată de contestatoare, dar întrucât reprezentanții acesteia nu au răspuns avizărilor poștale plicul a fost restituit la data de 09 august 2009 cu mențiunea „Avizat. Reavizat. Expirat termen păstrare”.
Considerând că în ceea ce o privește pe debitoare aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată în temeiul art.136 alin.1 cod procedură fiscală a fost inițiată procedura de executare silită.
Așa fiind s-a solicitat respingerea contestației.
Întâmpinările au fost întemeiate în drept pe dispozițiile HG 1132/2014, art.88 lit.c, art.110, art.120, art.136 alin.3 și art.141 alin.1 și 2 din OG 93/2003 și a Legii 554/2004.
Au fost anexate în copie: înscrisurile ce compun dosarul de executare,
Probe.
În afară de înscrisurile depuse la dosar nu s-au solicitat alte probe.
Situația reținută de instanță.
Contestatoarei i-au fost comunicate procesul – verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale și respectiv somația ambele din data de 05 noiembrie 2014, prin care i se punea în vedere să achite suma de 4.437,87 lei constând în: tarif acces SEAP pe trimestrul II din 2009 în cuantum de 1785 lei precum și dobânzile și penalități în cuantum de 2652,87 lei.
Cum însăși intimata a recunoscut decizia nr. TC11428 din 03 august 2009 factura_ din 3 august 2009, i-au fost comunicate contestatoarei, însă plicul a fost restituit la data de 09 august 2009 cu mențiunea „Avizat. Reavizat. Expirat termen păstrare”.
Soluția instanței.
Potrivit prevederilor art.248 alin.1 din codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Așadar, contestatoarea a invocat excepțiile:
- lipsa calității procesuale pasive a intimatei și respectiv
- prescripția dreptului de a cere executarea silită, însă acestea apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
P. a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele argumente:
Decizia TC_ din 03 august 2009 privind obligația de plată în sumă de 1785 lei reprezentând tarif acces în SEAP, menționată în factura_ din 3 august 2009 cu termen scadent la 17 septembrie 2009 a fost emisă de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (ASSI), în temeiul art.88 lit.c, 110, 120,136 alin.3 și art.141 alin.1 și 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare și în baza dispozițiilor artr.66 din HG 1660 din 22 noiembrie 2006 pentru Aprobarea Normelor de Aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din OUG 34/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Prin Legea 329/2009 privind organizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a fost desființată ASSI, iar aceasta a fost preluată de către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (CNMSI) care a preluat drepturile și obligațiile societății anterioare conform dispozițiilor Legii 329/2009 și a HG 1439/2009, cu mențiunea că prin articolul 1 din HG 132/2013 s-a înființat Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR), iar potrivit art.2 din acest normativ AADR a preluat patrimoniul CNMSI, conform Legii 329/2009 și a HG 1439/2009, cu mențiunea că prin articolul 1 din HG 132/2013 și potrivit Raportului Curții de Conturi a României.
Prin HG 1132/2013 s-a înființat Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR), iar potrivit art.2 din acest act normativ AADR a preluat patrimoniul CNMSI.
În raport de aceste precizări se poate observa că în ceea ce o privește pe intimată aceasta are calitate procesuală, fiind îndreptățită să solicite recuperarea datoriilor pe care contestatoarea le avea față de ASSI, de la care le-a preluat ca urmare a reorganizării.
Referitor la cea de-a doua excepție privind prescripția dreptului de a cere executare silită, trebuie menționat că potrivit art.131 alin.1 din Codul de procedură fiscală „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acel drept”, încât acest drept de a cere executarea silită a titlului ce face obiectul acestui dosar se naște la data de 01 ianuarie 2010 și se prescrie la 01 ianuarie 2015, astfel că nici această excepție nu este dată.
Pe fondul cauzei, în raport de susținerile părților și față de cele mai sus arătate, instanța consideră că cererea având ca obiect contestația la executare apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
P. a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Conform art.711 alin.1 cod procedură civilă „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestația la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Potrivit art.712 alin.2 din codul de procedură civilă numai „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin articolul 44 din Ordonanța 92/2003 privind codul de procedură fiscală referitor la comunicarea actului administrativ fiscal se arată:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului…”, în timp ce prin art.45 din același act normativ privind opozabilitatea actului administrativ fiscal se menționează că:
„(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic”.
Așadar, atât timp cât contestatoarea a făcut dovada că actele de executare emise de Agenția pentru Agenda Digitală a României, în dosarul execuțional nr.CJ 776/2014, nu i-au fost comunicate conform dispozițiilor art.44 din susmenționata ordonanță, instanța constată că acestea nu-i sunt opozabile și drept urmare nu produc nici un efect juridic.
Așa cum s-a arătat anterior, însăși intimata a recunoscut decizia nr. TC_ din 03 august 2009 factura_ din 3 august 2009, i-au fost comunicate contestatoarei, dar plicul a fost restituit la data de 09 august 2009 cu mențiunea „Avizat. Reavizat. Expirat termen păstrare” și cum aceasta nu a făcut dovada că ar fi uzat de celelalte posibilități de comunicare menționate de articolul sus citat, se consideră că comunicarea nu a fost legal făcută.
În raport de aceste aspecte contestația apare ca întemeiată urmând a o admite și în acest sens se vor anula formele de executare constând în: somația și procesul – verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale ambele din 05 noiembrie 2014.
Văzând că s-a timbrat legal contestația la executare și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
1.
Respinge excepțiile invocate de contestatoare privind:
- lipsa calității procesuale pasive a intimatei și respectiv
- prescripția dreptului de a cere executarea silită.
2.
Admite contestația introdusă de contestatoarea . cu sediul în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., ., ., CUI RO_ prin adm.T. G., cu sediul procesual ales la avocat S. S. din Suceava, ..10, ., . în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României cu sediul în sector 2 București, . și - în raport de prevederile art.44 și 45 din Ordonanța 92/2003 privind codul de procedură fiscală coroborat cu art.666 din codul de procedură civilă și art.145 din codul de procedură fiscală – anulează actele executorii din dosarul de executare silită CJ 776/2014 constând în: somația și procesul – verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale ambele din 05 noiembrie 2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/02 martie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 225/2015.... → |
|---|
