Servitute. Sentința nr. 168/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 168/2015
Dosar nr._ Servitute de trecere
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din 03 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
GREFIER M. S.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „servitute de trecere”, introdusă de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții - reclamanți M. E. și M. L., pârâți fiind M. I., M. N. a I. și M. E. D., intervenientă fiind B. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 septembrie 2013, reclamantul M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. E. și M. L., să se stabilească în favoarea terenului proprietatea lui situat în ., un drept de servitute de trecere cu piciorul, cu vehicule cu tracțiune animală, și cu utilaje agricole și forestiere de la calea publică peste terenul proprietatea pârâților respectiv peste parcelei 221/132, 225/121, 221/131 și 222 /1221, și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 1210 m.p. termne . F parte din . CF_ (fostă 1359) Moldovița, că prin sentința civil 683/2010s- stabilit că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la H. S. dreptul de proprietate pentru 1210 m.p., iar ulterior, pârâții M. E. și M. L., potrivit sentinței civile 388 din 26 martie 2013, au dobândit drept de proprietate pentru mai multe loturi de teren învecinate cu al reclamantului. A arătat că pârâta M. E. și defunctul său soț M. N. au dobândit prin partaj voluntar și ieșire din indiviziune dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de_ m.p.,m în care se includ și parcelele 221/131 fânaț de 3036 m.p., 221/132 fânaț de 757 m.p., 222/121 fânaț de 967 m.p. și 225/121 fânaț de 3166 m.p. ( parcelele peste care se solicită stabilirea servituții).
A mai arătat reclamantul că terenul său este folosit de el din anul 2007, însă, deși a trecut peste traseul solicitat timpul începând cu 3 maI 2010 I S-A interzis accesul peste tereNul pârâților așa încât neavând altă cale de acces nu-și poate folosi terenul care este loc înfundat.
S-a atașat la acțiune sentința civilă 388 /2013 menționată în acțiune, prin care pârâta M. E. și soțul său defunctul M. N. au dobândit proprietatea menționată în acțiunea reclamantului, inclusiv parcelele din litigiu, plan de situație.
Pârâții au formulat la dosar întâmpinare prin care au invocat două excepții și anume a inadmisibilității acțiunii în servitute de trecere pentru că nu s-a parcurs procedura medierii, și a lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru că acesta nu are calitate de proprietate tabular al fondului dominant – pretind loc înfundat, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii menționând că terenul pretins loc înfundat se află în imediata apropiere a suprafeței de 5205 m.p. fânaț proprietatea reclamantului, că reclamantul, folosește pentru a ajunge la acest din urmă teren o altă cale de acces, peste parc. 225/203 drum,, de 134 m.p. și parcele 225/204 drum de 50 m.p., 221/204 drum de 70 m.p., proprietate a fraților săi M. D. și M. N., că la rândul său reclamantul și sora sa M. E. D. și-au reglementat situație tabulară a proprietăților lor învecinate.
A u mai arătat pârâții că între terenul de 1210 m.p ., și terenul de 5205 m.p pentru care reclamantul și-a reglementat situația tabulară, există o distanță în linie directă de 40-45 m.l., peste terenul pârâților traseu cu care ei sunt de acord și care reprezintă varianta ta cea mai scurtă de acces aceasta pricinuind cea mai mică pagubă a pârâților în folosința terenului lor. Au arătat pârâții că traseul solicitat de reclamant este în lungime de peste 120 m.l., fărâmițează proprietate a pârâților în două și este împovărător pentru ei, solicitând respingerea cererii pentru stabilirea servituții pe acest traseu. Au arătat astfel că singura viariantă în care ei sunt dispuși să recunoască drept de servitute de trecere reclamantului este pe acel traseu scurt de 45 m.l., cu o lățime de 3 m, și care ar pricinui o pagubă de cca. 300 lei /an reprezentând contravaloarea celor două recolte anulare de fân și otavă, de care ar fi lipsiți de pe cei 135 m.p., de teren care ar fi afectați de servitutea pe acest teren.
Au formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu M. N., Males Elen și M. I., solicitând ca instanța să dispună obligarea lui M. I. la plata unei despăgubiri anuale de 300 de lei cu termen de plată la 1 martie a fiecărui an, reprezentând prejudiciu suferit prin nefolosința suprafeței de terne de 135 m.p., pentru care și-au dat acordul la crearea servituții.
În argumentarea ofertei pentru acest traseu, pârâții-reclamanții în cererea reconvențională au arătat că este cel mai scurt traseu posibil asigură posibilitatea trecerii cu piciorul, cu vehicule cu tracțiune animală, cu utilaje agricole, pe tot timpul anului și asigură accesul la ambele terenuri ale reclamantului respectiv și la cel menționat în acțiunea lui de 1210 m.p. și la cel de 5205 m.p., la care s-au referit în întâmpinare, fiind compus din parcele care au categorie de folosință de drum nu fărâmițează fondul aservit și pricinuiește o pagubă minimă.
S-au atașat la întâmpinare și cererea reconvențională mai multe planșe foto cu terenurile obiect la prezentei cauze, antecontractele de vânzare cumpărare prin car M. I. înstrăinează copiilor săi M. E. D. și M. I. și M. N., terenul din litigiu, pe care îl au aceștia conform hotărârii judecătorești menționată în dosar.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea obiecțiunilor din întâmpinare, iar cu privire la cererea reconvențională a solicitat respingerea acesteia.
La data de 20 ianuarie 2014 s-a înregistrat în dosar o cerere de intervenție principală, formulată de B. O. prin care aceasta a arătat că și ea este proprietară împreună cu M. I. ,a supăra terenului de 1210, mp . parc. 221/1, din CF 1359 ( actual_), Moldovița, că prin sentința civilă 683/2010 au dobândit în cote indivize de ½ fiecare ea și reclamantul terenul fond dominant, că ulterior acestei date pârâții și-au reglementat și ei dreptul de proprietate pentru terenul lor, și că ei și pârâți există un conflict mai vechi, așa încât la data de 3 mai 210 li sa interzis accesul pe teren pe traseul pe care îl folosiseră anterior.
Cu privire la cererea de intervenție pârâții M. E. și M. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefondată cu aceeași motivare cu care au solicitat și respingerea acțiunii reclamantului M. I..
La termenul din18 februarie 2014 prin încheiere de ședință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuala active a reclamantului și a lipsei interesului, invocată de pârâți, motivat de faptul că prin sentința civilă 683/2010, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc; s-a recunoscut reclamantului calitatea de proprietar al ternului din litigiu, chiar dacă nu s-a întabulat acest drept în CF, s-a luat act de faptul că pârâții au renunțat la a mai susține excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că la dosar s-a depus procesul verbal privind medierea, s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de B. O..
La propunerea părților au fost audiați martorii H. V., Ș. M. propuși de reclamant și intervenientă și P. Ș. și N. N., propuși de pârâți.
Martorii reclamantului și intervenientei au susținut că reclamantul nu are altă posibilitate de acces decât peste terenul pe traseul solicitat, și că este singura variantă de acea posibilă, că terenul pârâților provine dintr-o masă mai mare de la autorii lui M. N. ( soțul defunct al pârâtei M. E.), că dintotdeauna a fost folosit traseul de ace solicitat în prezenta cauză care este pe lângă un gard și nu pe marginea terenului, cum au susținut pârâții.
Martorii pârâților au arătat că terenul peste care s-a făcut propunerea să se treacă pe traseul scurt este teren în pantă, este de urcat „ un dâmb”, că acesta însă este accesibil că terenul reclamantului de cultiva anterior cu cartofi, așa încât nu era necesar accesul la el decât primăvara și toamna și se mergea cu pasul și nu cu atelajele producându-se pagube minime asupra fondului aservit.
Martorul Ș. Marisan, a arătat că terenul pretins ca drum de trecere de către reclamant și interveninetă parcurge terenul lui M. Elene exact prin mijlocul proprietății acesteia, iar în ce privește traseul scurt oferit de pârâți este într-o margină a proprietății lui M. E., pe lângă un gard, însă, per acest traseu scurt nu s-a trecut niciodată pentru că terenul este denivelat, este un dâmb destul de înalt și care are o pantă mare ce nu poate fi folosită ca și cale de acces. Același martor am mai arătat că și terenului reclamantului și intervenientului și al pârâților sunt terenuri de șes, mai puțin acel dâmb dintr-un capăt al terenului pârâților unde s-a făcut oferta de trecere de către aceștia.
S-a efectuat în cauză la propunerea părților o expertiză topometrică de către expert B. Veroncia, prin care s-au identificat terenurile în litigiu, s-aui verificat variantele de trecere solicitate de reclamant și intervenientă pe de o parte, oferta făcută de pârâți pe de altă parte, s-a calculat și prejudiciul creat peste cele două variante în discuție.
Experta a lămurit și situația variantei scurte de aceea propusă de pârâți, arătând că pe acest traseu menționat în expertiză ca și varianta a II-a, într-adevăr lungimea este de 60.62 m.l., dar, parte dina cest drum propuși de pârâți este pe un terne cu diferență de nivel și în pantă, peste care accesul este greoi și total incomod.
Instanța, analizând acțiunea reclamantului, cererea de intervenție principală și în interes propriu formulată de B. O., cererea reconvențională a pârâților, probatoriu cu acte testimonial și expertiză topo administrate în cauză și în raport de prevederile art. 755, 759, 761, 765, 767, 768, C. civil, constată următoarele:
Potrivit expertizei efectuate în cauză se constată că reclamantul și intervenienta sunt proprietari în indiviziune asupra terenului din litigiu, care constituie fond dominant, și are suprafața de 1210m.p. . CF_, dar, tot reclamantul mai are în proprietate încă o suprafață de teren de 5204 m.p. situată vis a vis de terenul din litigiu, între cel două proprietăți, existând terenul de 8085 m.p., aparținând pârâților M. E. și M. L., drumul public fiind situat la o distanță semnificativă de terenul reclamantului și intervenientei accesul la acest teren fiind într-adevăr exclus a fi făcut direct de la drumul public, astfel că, terenul fond dominant este într-adevăr, fără acces la calea publică.
Potrivit măsurătorilor efectuate de expert traseul solicitat de reclamant și intervenientă parcurge terenul pârâților pe toată lungimea aproape pe mijlocul terenului și ocupă o suprafață de 590 m.p. .
Prin întâmpinare pârâții au făcut o ofertă pentru un alt traseu într-adevăr mult mai sutr identificat de expert ca fiind varianta a II a de acces, lungimea acestuia fiind de cca. 60 m.l, și ocupând o suprafață de 149 m.p., este situat într-o margine a terenului pârâților pe lângă gardul despărțitor și ar face legătura între cele două proprietăți ale reclamantului M. I., situate cumva față în față, dar, cu privire la a ceastă variantă de acces și martorii și experta au arătat că parcurge un teren denivelat cu o pantă destul de accentuată, așa încât, accesul pe acest traseu estre destul de anevoios spre foarte greu și imposibil.
La fila 183 dosar, reclamantul și intervenienta interpretând eronat oferta făcută de pârâți au apreciat această ofertă ca fiind o cerere de servitute și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâților de a solicita această servitute cu motivația că terenul pârâților nu este loc înfundat, excepție pe care instanța o apreciază ca nefondată, întrucât pârâții nu solicitau stabilirea unei servituți de trecere în favoarea lor sau a terenului lor, cu au făcut o ofertă la solicitarea reclamantului, pentru un alt traseu considerat de ei mai avantajos și mai puțin păgubitor în ceea ce îi privește.
Instanța analizând cele două, variante de trecere, constată următoarele:
Nu se poate da eficiență ofertei pârâților pentru că, aceștia făcând oferta sau avut în vedere interesul lor de a nu-și fragmenta proprietatea și de a avea o pagubă cât mai mică prin dezafectarea terenului afectat de servitute însă au ignorat total interesul reclamantului și al intervenientei, și sensul acțiunii în servitute de trecere și anume acela de a crea în mod efectiv o cale de acces funcțională și nu doar o ofertă formală și neviabilă. În speță, traseul oferit de pârâți spre deosebire de restul terenului din litigiu este o porțiune de teren denivelată, în pantă și greu accesibilă pentru reclamant și intervenientă, așa încât instanța nu o va lua în considerare.
Cu privire la traseul cerut de reclamant și intervenientă rezultă din probatoriu următoarele:
-a fost folosit o perioadă de timp fără divergențe, însă, pe fondul unor neânțelegeri între familiile părților accesul reclamantului a fost oprit în anul 2010:
- traseul parcurge pe toată lungimea terenul proprietatea pârâților și dezafectează o porțiune de teren de 590 m.p.;
terenul fond aservit este șes, fânaț, așa încât la stabilirea servituții se impune a se avea în vedere art 768 C. civil, potrivit căruia proprietarul fondului dominant nu poate agrava situația fondului aservit și nu poate produce prejudicii, proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții;
potrivit probatoriului administrat în cauză, rezultă că varianta propusă de pârâți a fost formală și fără utilitate practică, necorespunzătoare datorită reliefului accidentat, așa încât alegerea ei ar fi o soluție formală și care ar lăsa situația dintre părți nerezolvată și starea conflictuală persistență
Având în vedere cele sus menționate ,ținând seama de categoria de folosință a celor două terenuri, instanța urmează a cenzura voința reclamantului și intervenientei pentru a da eficiență prev. art. 768 C. civil,context în care urmează c a potrivit art. 756 să admită acțiunea în parte, și cererea de intervenție principală și în interes propriu formulată de B. O. și va stabili o servitute diferențiată funcție de interesele părților și de anotimp și perioadă de vegetație și anume: pe traseul solicitat de reclamant dar, în mod diferențiat și anume: cu piciorul în sezonul de vegetație, respectiv în perioada 01 iunie – 30 septembrie a fiecărui an și cu atelaje agricole în perioada anotimpului rece, respectiv de la 30 septembrie (în anul premergător) – la 31 mai (în anul următor).
Instanța, pentru a da eficiență aceluiași text de lege mai sus arătat art. 768C. civil, și în raport și de probele administrate, nu apreciază necesară și nici oportună încuviințarea trecerii cu utilaje forestiere, întrucât nici nu s-a motivat solicitarea acestei variante de servitute pe de o parte, pe de altă parte este de notorietate faptul că utilajele forestiere distrug terenul peste care trec, astfel că, fondul aservit fiind un teren agricol această variantă apare ca inoportună urmând a fi respinsă.
Se mai impune și precizarea că după efectuarea expertizei și în raport de schița terenurilor instanța a constatat că ar mai fi existat o variantă posibilă și care ar fi fost poate mai puțin împovărătoare pentru pârâți și mai potrivită pentru reclamant și intervenientă, dar, părțile nu au avut în vedere o atitudine de bună credință reciprocă unii față de ceilalți, așa încât cu rea credință reciprocă au ignorat total ideea creării unei alte posibilități de trecere și prin obiectivele și cererile formulate au avut în vedre doar cele două variante analizate în prezenta cauză( cea lungă și cea scurtă), ignorând o a treia variantă medie pe care ar fi putut să o aibă în vedere. Neavând în atenție și o astfel de variantă instanța nu o poate analiza, putând doar să constate că pârâții prin această manieră de a proceda și a-u asumat riscul alegerii de către instanță a uneia din cele două variante și eventual chiar a celei pe care ei nu o au în vedere..
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâți este de precizat în primul rând că, pârâții au solicitat prin cererea reconvențională acordare de despăgubiri doar pentru pagubele care s-ar crea prin stabilirea servituții prin varianta scurtă propusă de ei, apreciind că pe această variantă li s-ar crea o pagubă de cca. 300 de lei, solicitând obligarea reclamantului și a intervenientei la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri pentru cei 135 m.p. de teren dezafectați în opinia lor pe varianta propusă de ei.
Cum, instanța nu îmbrățișează această variantă propusă de pârâți și cum cererea reconvențională vizează în mod expres doar varianta scurtă și exclusă de instanță insă nu vizează și varianta solicitată de reclamanți, instanța neacordând această variantă scurtă urmează a respinge cererea reconvențională pentru despăgubiri ca nefondată.
În consecință, și în contextul celor mai sus arătate urmează a se admite în parte acțiunea și cererea de intervenție principală și a se respinge cererea reconvențională formulată de M. E. și M. L., privind acordarea de despăgubiri, întrucât aceasta vizează doar traseul scurt al servituții, nu și traseul solicitat prin acțiunea reclamanților.
Instanța va obliga pe pârâții M. E. și M. L. să recunoască reclamantului M. I. un drept de trecere peste ternul proprietatea lor, în suprafață totală de 8085 mp, identic cu parcelele 221/132, 225/121, 221/131 și 222/121 din CF_ Moldovița (fostă 1359), pentru accesul acestuia de la terenul său identic cu . . CF_ (fostă 1359 Moldovița), pe traseul solicitat de reclamanți, în suprafață de 590 mp, respectiv pe calea de acces identificată de expertul B. V., în expertiza topo întocmită în cauză, în anexa nr. 2 – fila 165 dosar, culoare roșie, între reperele_-_-_-180-170, care parcurg terenul pârâților cu hașur albastru, în mod diferențiat și anume: cu piciorul în sezonul de vegetație, respectiv în perioada 01 iunie – 30 septembrie a fiecărui an și cu atelaje agricole în perioada anotimpului rece, respectiv de la 30 septembrie (în anul premergător) – la 31 mai (în anul următor).
Se va respinge cererea pentru stabilirea servituții de trecere cu utilaje forestiere, ca nefondată.
Conform art. 451-453, CNCPC instanța va obliga pe pârâții M. E. și M. L. să plătească reclamantului M. I. și intervenientei B. O., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8.500 lei, având în vedere că reclamantul și intervenient au achitat 5000 lei onorariu avocat și 3500 lei contravaloare expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere”, introdusă de reclamantul M. I., cu CNP –_, din ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții - reclamanți M. E. și M. L., ambii din ., pârâți fiind M. I., M. N. a I. și M. E. D., toți din . în parte și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B. O., din ..
Respinge cererea reconvențională formulată de M. E. și M. L., privind acordarea de despăgubiri, întrucât aceasta vizează doar traseul scurt al servituții, nu și traseul solicitat prin acțiunea reclamanților.
Obligă pe pârâții M. E. și M. L. să recunoască reclamantului M. I. un drept de trecere peste ternul proprietatea lor, în suprafață totală de 8085 mp, identic cu parcelele 221/132, 225/121, 221/131 și 222/121 din CF_ Moldovița (fostă 1359), pentru accesul acestuia de la terenul său identic cu . . CF_ (fostă 1359 Moldovița), pe traseul solicitat de reclamanți, în suprafață de 590 mp, respectiv pe calea de acces identificată de expertul B. V., în expertiza topo întocmită în cauză, în anexa nr. 2 – fila 165 dosar, culoare roșie, între reperele_-_-_-180-170, care parcurg terenul pârâților cu hașur albastru, în mod diferențiat și anume: cu piciorul în sezonul de vegetație, respectiv în perioada 01 iunie – 30 septembrie a fiecărui an și cu atelaje agricole în perioada anotimpului rece, respectiv de la 30 septembrie (în anul premergător) – la 31 mai (în anul următor).
Respinge cererea pentru stabilirea servituții de trecere cu utilaje forestiere, ca nefondată.
Obligă pe pârâții M. E. și M. L. să plătească reclamantului M. I. și intervenientei B. O., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8.500 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 03 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. MM
Tehnored. MS/M.L.
Ex. 8
06.03.2015.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cereri. Sentința nr. 128/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC → |
|---|
