Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 159/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._ Acțiune în constatare – radiere CF
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 159
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02 FEBRUARIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A. P.
GREFIER G. N.
La ordine soluționarea acțiunii civile având ca obiect „acțiune în constatare – radiere CF” formulată de reclamanta R. N. în contradictoriu cu pârâții R. R., B. R. pentru Dezvoltare GSC – Agenția Câmpulung Moldovenesc, B. R. pentru Dezvoltare GSC SA și . (România) SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru reclamanta lipsă se prezintă avocat A. N., lipsă fiind pârâții. A fost prezent martorul L. M. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. N. pentru reclamantă depune la dosar chitanță în cuantum de 280 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru, o declarație dată din partea numitului B. V. autentificată sub nr. 36/08.01.2015 de BNP Șcraba Luminiță D. P., acte de stare civilă, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 387 din 02.02.2000 de BNP H. I. Șcraba și extras CF.
Conform art. 311 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului prezent sub prestare de jurământ, susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
Avocat A. N. pentru reclamantă arată că nu mai are de formulat cereri în cauză.
Conform art. 244 NCPC, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A. N. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, să se constate că în perioada 1998-2008 a conviețuit cu pârâtul, perioadă în care a realizat venituri și s-a gospodărit cu acesta, să se constate că apartamentul situat în mun. C-lung Moldovenesc, .. 26, a fost dobândit de ei împreună în perioada concubinajului, ca bun comun, susținând că tatăl reclamantei i-a oferit suma de 20.000 lei pentru apartament, să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu, să se dispună radierea din foaia de sarcini a înscrierilor pentru pârâtele B. R. pentru Dezvoltare GSC – Agenția Câmpulung Moldovenesc și . (România) SA asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu și să se dispună înscrierea dreptului său de proprietate cu cota de ½ asupra imobilului. Solicită obligarea pârâtului R. R. la plata cheltuielilor de judecată, conform decontului pe care îl va depun la dosar.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă formulată la data de 24.03.2014 reclamanta R. N. a chemat în judecată pe pârâții R. R., B. R. pentru Dezvoltare GSG Agenția Câmpulung Moldovenesc, B. R. pentru Dezvoltare GSG SA și . România SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 1998-2008 aceasta și prim pârâtul au conviețuit împreună, având o relație stabilă de concubinaj perioadă în care atât reclamanta cât și pârâtul R. R. au realizat venituri și au gospodărit împreună; să se constate că imobilul apartament de locuit situat în mun. Câmpulung Moldovenesc .. 26 . Jud. Suceava a fost dobândit de aceștia în perioada concubinajului; să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din imobilul în litigiu deși nu erau căsătoriți la acea dată și să se dispună ieșirea din indiviziune cu această cotă; să se dispună radierea din foaia de sarcini a înscrierilor pentru pârâtele B. R. pentru Dezvoltare GSG Agenția Câmpulung Moldovenesc, B. R. pentru Dezvoltare GSG SA și . România SA, asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu din CF 14.505 a .; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate cu cota de ½ asupra imobilului apartament și să fie obligat pârâtul R. R. la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că aceasta și pârâtul R. R., care este în prezent soțul său au avut o relație stabilă de concubinaj între anii 1998-2008, iar în anul 2000 au cumpărat împreună imobilul apartament care face obiectul litigiului, căsătorindu-se la data de 21.06.2008.
Precizează că la momentul achiziționării apartamentului deși a contribuit cu bani, contractul a fost încheiat de către soțul său, care nefiind căsătorit la acea vreme nu a înscris imobilul și pe numele ei.
Menționează că în perioada 2005-2012 a avut loc o sumedenie de înscrieri în foaia de sarcini a imobilului din CF 14.505 a . despre care ea a aflat abia în cursul anului 2012 când soțul său i-a mărturisit că apartamentul este ipotecat în favoarea băncii. Mai arată că tot la sfârșitul anului 2012 a aflat că aceasta nu este înscrisă ca și proprietar al apartamentului, care a fost dobândit împreună de către ei.
Arată reclamanta că în prezent nu are loc de muncă și împreună cu pârâtul au și doi copii, solicitând admiterea acțiunii.
În drept și-a motivat cererea pe disp. art.728 și următoarele cod civil vechi și dispozițiile Decretului Legea nr. 115/1938.
La data de 24.06.2014 pârâta BRD Groupe Societe Generale SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că între R. R. în calitate de garant ipotecar și BRD Groupe Societe Generale SA – Agenția Câmpulung Moldovenesc a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1291/02.06.2008 prin care acesta a garantat cu imobilul apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc .. 26 . . Jud. Suceava, creditul acordat . conform contract de credit 915/02.06.2008 al cărei asociat unui este tocmai pârâtul.
Se precizează că urmare a faptului că societatea garantată nu a achitat creanța către bancă s-a solicitat executarea silită a imobilului apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc .. 26 . . proprietatea R. R., executare ce se realizează în dosarul de executare 167/2011 aflat pe rolul executorului judecătoresc S. R., conform încheierii de încuviințare din data de 19.04.2011, pronunțată în dosar nr._ .
Pe fondul cauzei, pârâta BRD Groupe Societe Generale SA solicită respingerea cererii ca nefondată, întrucât regimul juridic al comunității de bunuri sub imperiul căruia s-a dobândit imobilul, aplicat soților, nu se extinde și asupra bunurilor concubinilor și nu se aplică prezumția legală de bunuri comune bunurilor dobândite de concubini în perioada concubinajului.
S-a precizat că prin urmare concubinii pot dobândi bunuri asupra cărora să aibă fiecare un drept de proprietate pe cote-părți, în raport cu contribuția fiecăruia la dobândirea lor, iar contribuția concubinilor este o chestiune de fapt, care rezultă din documentul (înscrisul) constatator al achiziționării bunului de către concubini.
În raporturile dintre concubini izvorul coproprietății nu poate fi, în esență, nici moștenirea legală și nici legea (întrucât un regim special și derogatoriu de la dreptul comun este rezervat doar soților), nici uzucapiunea, ci doar convenția părților, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiția ca să fie neechivocă.
A fost invocată practica și doctrina în care s-a statuat că „Inexistența unei convenții de dobândire în comun a bunurilor enunțate în acțiune de către părțile în proces nu este demonstrată, în principal, de absența instrumentului probator în acest sens, respectiv a unui înscris presupunându-se, în mod justificat, că relația apropiată dintre ele a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte, ci de faptul că nu s-a făcut acea dovadă certă și de netăgăduit că părțile au intenționat să achiziționeze în proprietate comună aceste bunuri. (Decizia civilă nr. 382/R din 7 februarie 2012)"
In cazul în speță reclamanta a invocat o relație de concubinaj cu pârâtul în perioada anilor 1998-2008, interval în care a fost dobândit imobilul apartament și din copia contractului de vânzare autentificat sub nr. 387/2.02.2000, rezultă că pârâtul figurează în calitate de cumpărător a unui apartament situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 26,., iar reclamanta nu are calitatea de cumpărător în acest act juridic.
S-a susținut că regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora și că specific relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile.
În speță, din conținutul contractului prin care s-a dobândit proprietatea asupra apartamentului în litigiu rezultă că doar pârâtul R. R. figurează ca și proprietar exclusiv, iar potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 vechi Cod civil, bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, dovedită cu actul de dobândire, în cauză contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 387/2.02.2000, de la această regulă este consacrată legal doar excepția prevăzută de art. 30 Codul familiei privind dobândirea în comun a bunurilor în timpul căsătoriei, care, fiind o excepție este de strictă interpretare.
Contractul de vânzare cumpărare 387/2.02.2000 depus la dosar ca probă a convenției translative de proprietate face dovada conform art. 1173 vechi cod civil asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată, iar în contract figurând o singură persoană în calitate de cumpărător respectiv R. R., înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive.
În raport de această situație și cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunuri coachiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.
S-a precizat că, potrivit doctrinei și jurisprudenței „Depozițiile martorilor audiați în cauză, oricât de numeroși ar fi, nu sunt de natură a conduce la concluzia că bunurile în litigiu au fost dobândite de părți în calitate de coproprietari ori că reclamantul a contribuit efectiv la dobândirea acestor bunuri", întrucât în raport de dispozițiile art. 1173 C.civ. înscrisul autentic se bucură de opozabilitate erga omnes .
Pârâta a susținut că reclamanta nici nu a invocat că s-ar fi implicat în vreun fel în achiziționarea acestui apartament, respectiv căutarea împreună cu pârâtul a apartamentului în vederea achiziționării, participarea la discuții cu vânzătorii, participarea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare (pe care ar fi trebuit sa-1 semneze în fața notarului în calitate de cumpărător, elemente care să conducă la concluzia că părțile împreună ar fi acționat în scopul dobândirii acestui bun în coproprietare.
Chiar dacă s-ar dovedi de necontestat faptul că părțile în proces au fost implicate într-o relație de uniune consensuală în perioada anilor 1998-2008 ceea ce însă nu s-a dovedit conform probelor de la dosar, în mod neechivoc, este intenția cu care reclamanta și pârâtul au înțeles achiziționase în anul 2000 apartamentul ca bun comun, de altfel în anul 2000 când s-a achiziționat apartamentul părțile aveau numai 2 ani de concubinaj și dacă ar fi dorit achiziționarea acestuia în comun, reclamanta trebuia să se prezinte la notar și să semneze contractul de vânzare cumpărare.
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune în ieșire din indiviziune asupra bunului pe care susține că le-a dobândit în comun și în cotă de 1/2 cu pârâtul, ori, premiza unei astfel de solicitări este, în mod necesar, dovedirea stării de coproprietate, însă la data dobândirii pârâtul R. R. a făcut singur demersurile pentru găsirea și încheierea contractului de vânzare cumpărare.
S-a susținut că afirmația reclamantei conform căreia numai in anul 2012 a aflat că nu este coproprietara a apartamentului nu este reală, in fapt urmărind a sustrage de la urmărire imobilul ipotecat in favoarea BRD.
Referitor la radierea ipotecilor constituite de R. R. în favoarea băncii, pârâta arată că această pretenție a reclamantei este neîntemeiată, întrucât în data de 2.06.2008 pârâtul R. R. prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1291/2.06.2008 în calitate de debitor ipotecar a constituit ipotecă asupra imobilului teren apartament situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 26,., înscris in CF_ C1-U2 (Cf Vechi_) cu nr. cadastral 197/1, prin care au garantat rambursarea creditului în sumă de 65.000 ron contractat de . de la BRD prin contractul de credit nr. 915/2.06.2008. Pârâtul a semnat și contractul de credit în calitate de debitor ipotecar și în calitate de constitutor al ipotecii și semnatar al contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1291/2.06.2008 și semnatar în calitate de debitor ipotecar al contractului de credit nr. 915/2.06.2008, pârâtul R. R., în virtutea dreptului contractual, ( art. 969 cod civil) este obligat personal în calitate de debitor ipotecar la restituirea creditului contractat de la BRD, neputând subroga altă persoană la realizarea obligației sale, fără acordul expres al creditorului - in speța BRD.
În conformitate cu dispozițiile legale incidente în materie, o instituție bancară are atribuții bine definite în privința raporturilor juridice cu clienții, creditele acordate acestora fiind aprobate și puse la dispoziție în limitele prevăzute de legea 227/2007 privind instituțiile de credit și normelor de creditare aprobate de BNR iar în speță, reclamanta solicită radierea ½ a dreptului de ipotecă din imobilul apartament, intenționând astfel schimbarea debitorilor ipotecari dintr-un contract de credit fără acordul creditorului ipotecar, contrar prevederilor legale, fiind invocate art. 1746, art. 1790, art. 1792 si 1793 cod civil și art. 42 alin.2 din Legea 7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare modificată.
Pârâta a susținut că și dacă instanța ar dispune atribuirea a ½ din imobilul ipotecat reclamantei ipoteca constituită în favoarea BRD rămâne valabilă până la achitarea integrală a creanței garantate, se realizează cu menținerea ipotecilor, întrucât conform art. 1800 cod civil, ipoteca se stinge numai prin stingerea obligației principale sau prin renunțarea creditorului.
A invocat pârâta că imobilul apartament în litigiu se află la executare în dosar de executare nr. 167/2011 aflat pe rolul executorului judecătoresc Stărica R. și astfel, este evident faptul că acțiunea introdusă după 14 ani de la achiziționarea apartamentului nu are decât scopul de a sustrage imobilul ipotecat de la urmărire.
La data de 18 iulie 2014 pârâta S.C. M. L. IFN ( România ) SA București a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, iar pe cale de excepție invocă excepția netimbrarii sau a insuficientei timbrări a acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă, sub aspectul legitimității acesteia.
S-a susținut că dreptul pretins de reclamantă nu există, întrucât aceasta nu deține și nu a deținut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 387/02.02.2000, a cărui partajare o solicită, prin urmare o acțiune având ca obiect partajarea unui bun care nu există în patrimoniul acesteia, nu poate fi admisă.
S-a precizat de către pârâtă că între .. în calitate de utilizator și R. R. in calitate de fideiusor s-a semnat contractul de leasing financiar nr._T/01 din 23.02.2007, prin care s-a cedat dreptul de folosință asupra bunului semiremorcă schmitz cargobull cu prelată SPR 24/1-13.62 MB, pe o perioada determinată, contra achitării ratelor de leasing lunare.
Acest contract a fost semnat în calitate de fidejusor de către R. R., care s-a obligat în solidar și indivizibil să achite în locul utilizatorului toate sumele datorate contractual, renunțând în mod expres și irevocabil la beneficiile diviziunii și discuțiunii prevăzute de art. 1662 si 1667 din Codul Civil, iar pe fondul încetării intempestive a contractului de leasing financiar, urmare a rezilierii contractuale, prin declarația nr._/29.07.2009, s-au îndreptat în vederea recuperării creanței, împotriva fidejusorului formulând cererea de executare silită la B. J. C..
Pârâta a susținut că prin procesul de executare silită, organul de executare a identificat în proprietatea debitorului urmărit silit, R. R., imobilul situat în localitatea Câmpulung Moldovenesc, .. 26, scara A, apt. 1, compus din din 3 camere si dependințe înscris in Cartea Funciară nr._, nr. topo 197/1 deținut in cotă de 1/1, imobil ce a fost dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat nr. 387 din 02.02.2008 emis de BNP S. H. I., întabulat în cartea funciară nr._-Cl-U2 (nr. CF vechi_) conform încheierii nr. 1112 din 09.07.2003, pe numele dobânditorului și în conformitate cu dispozițiile art. 497 alin. 2 Cod procedură civilă si ale art. 23 partea C al Legii nr.7/1996, executorul judecătoresc a procedat la înscrierea somației de plată în Cartea Funciară .
Față de situația de fapt si de drept a imobilului, în prezent, la 14 ani de la dobândirea prin cumpărare de către, debitorul R. R. a imobilului menționat mai sus, reclamanta R. N. înțelege sa formuleze acțiune în constatare, pentru a se stabili calitatea de bun comun a imobilului, și dreptul de proprietate al acesteia asupra cotei de 1/2 din imobilul urmărit silit, acțiune justificată prin faptul că, în anul 2000, se afla într-o relație de concubinaj cu proprietarul de drept al imobilului începută in anul 1998.
Conform înregistrărilor existente in cartea funciară singurul proprietar legal al acestui imobil este R. R., în tot intervalul scurs de la momentul dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare și până la notarea somației imobiliare in dosarul execuțional nr. 322/2011 în care este urmărit silit acesta, nefiind înregistrată nici o acțiune referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului al oricărei alte terțe persoane.
S-a invocat că, deși pretinde un drept de proprietate asupra unei cote părți din bunul imobil cumpărat de către debitorul R. R., dobândit prin cumpărare încă din 02.02.2000, reclamanta nu a făcut în tot acest interval de 14 ani nici un demers pentru a i se recunoaște pretinsul drept, ci doar ca urmare a măsurilor de executare silită pe care creditorii le-au solicitat asupra bunului imobil din patrimoniul debitorului R. R., reclamanta încearcă fraudarea intereselor acestora, prin acțiunea formulată in instanță, prin care pretinde ca ar avea drept de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil.
Precizează în întâmpinare pârâta că pentru dobândirea unui drept de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare trebuia încheiat cu ambii dobânditori, iar în lipsa acestui fapt reclamanta dobândind cel mult un drept de creanță împotriva debitorului R. R. pentru sumele plătite pentru achiziționarea prețului și pe care le va proba cu înscrisuri doveditoare, fiind invocate prevederile art. 20, 25 din Legea Cadastrului si Fondului Funciar (în forma aflată în vigoare la momentul dobândirii), potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil și principiul potrivit căruia înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor.
Pe de altă parte, s-a susținut că deși nedezvoltată în nici un fel in cuprinsul acțiunii formulate, dacă s-ar accepta ideea că reclamanta R. N. a contribuit cu o sumă de bani la achiziționarea bunului imobil, acest fapt nu îi conferă acesteia decât doar un drept de creanța împotriva fostului concubin pe numele căruia a fost încheiat actul de dobândire și în nici un caz un drept de coproprietate asupra bunului respectiv.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât nu se modifică regimul juridic al bunului nici dacă ulterior a intervenit căsătoria părților și că este inadmisibil ca ulterior, doar datorită unei contribuții a altei persoane la achiziționarea bunului, să fie modificat și regimul juridic întrucât în această modalitate ar fi afectat principiul securității și stabilității raporturilor juridice civile reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO - în condițiile în care bunul, aflându-se în circuitul civil printr-o vânzare ulterioară care ar fi putut interveni, ar fi dat posibilitatea fiecăruia dintre cei care au conviețuit cu o altă persoană, să solicite să se constate că au calitatea de coproprietar.Dacă s-ar interpreta in sens contrar, ar însemna sa fie acceptată ideea ca, o situație de fapt cum este concubinajul este de natură să schimbe o situație juridică unanim recunoscută cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumpărare doar de către debitorul R. R., necăsătorit fiind la momentul dobândirii și este bunul propriu exclusiv al acestuia, iar bunului imobil menționat nu îi este aplicabil regimul juridic al bunurilor comune prevăzut de art. 30 vechiul codul al familiei.
Nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate relația de fapt a concubinajului, mai ales in condițiile în care perioada a fost extrem de scurtă (1998-2000) pentru a se putea aprecia că în acest interval concubinii ar fi realizat împreună venituri suficiente pentru a putea cumpăra cu venituri comune, bunul imobil.
Dispozițiile art. 30 din Codul Familiei, care prevede comunitatea de bunuri în timpul căsătoriei, instituind un regim juridic de ordine publică - având în vedere caracterul de nulitate absolută a sancțiunii ce-1 apară - astfel încât, acest regim juridic, nu poate fi extins si aplicat altor situații, decât căsătoriei si poate privi doar bunurilor dobândite sub acest regim. Bunul imobil dobândit pe numele unuia dintre concubini, in timpul concubinajului (chiar dacă a fost urmat de căsătorie), nu este dobândit in devălmășie, regim juridic ce se aplică doar căsătoriei.
Așadar, din actele prezentate (respectiv extrasul de carte funciară) se reflectă realitatea că bunul imobil are regimul unui bun propriu, fiind dobândit de către debitorul R. R. în afara căsătoriei sale cu reclamanta.
S-a invocat că întrucât cauza dreptului de creanță ce i-ar putea reveni reclamantei în condițiile în care din dezbateri va reieși că a contribuit cu vreo sumă de bani la achitarea bunului imobil dobândit prin cumpărare de către R. R., decurge din însăși semnarea contractului de vânzare-cumpărare, astfel momentul la care s-a născut dreptul de creanță al reclamantei se situează în anul 2000 sau cel mult în anul 2003, când a fost realizată intabularea imobilului în cartea funciară și față de împrejurarea că reclamanta înțelege să formuleze o acțiune privind contribuția acesteia la dobândirea apartamentului situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 26, scara A, . termenului de 3 ani de la oricare dintre cele două momente, s-a susținut că acțiunea reclamantei privind orice drept de creanță asupra imobilului este prescrisă, la acest moment și prin urmare trebuie fi respinsă ca atare.
Pârâtul R. R. nu a depus întâmpinare în termenul reglementat de art. 201 al 1 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare, conform art. 201 al 2 Cod pr. civilă.
Prin încheierea din 8 septembrie 2014, pentru motivele expuse în acea încheiere, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de S.C. M. L. IFN România.
În cauză s-au administrat probe fiind audiați martorii: N. G., C. Gigel, B. C., L. M. C. și solicitate relații de la B. S. R. și J. C..
Din ansamblul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 387 din 02.02.2000 emis de BNP S. H. I. pârâtul R. R. a dobândit prin cumpărare de la N. V. și Lucreția dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 26, scara A, apt. 1, compus din 3 camere si dependințe înscris in Cartea Funciară nr._, nr. topo 197/1 deținut in cotă de 1/1, întabulat în cartea funciară nr._-Cl-U2 (nr. CF vechi_).
În prezent, imobilul figurează înscris in C.F. în baza acestui contract cu mențiunea R. R., necăsătorit, iar în fila C a cărții funciare este înscrisă dreptul de ipotecă în favoarea BRD și o somație imobiliară în favoarea S.C. M. L. IFN România.
Reclamanta a susținut în cauză că a avut o relație stabilă de concubinaj cu pârâtul, care în prezent este soțul său, între anii 1998-2008 și că în anul 2000 au cumpărat apartamentul ce formează obiectul litigiului și că toate că ea a contribuit cu bani, contractul a fost încheiat doar pe numele lui R. R., care nefiind căsătorit la acea vreme, nu a înscris imobilul și pe numele său, solicitând să se constate că imobilul fiind dobândit în perioada concubinajului îi revine dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din imobilul în litigiu, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune cu această cotă și radierea din foaia de sarcini a pârâtelor pentru cota sa de ½.
Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu era reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
În literatura de specialitate și practica judecătorească s-a stabilit în mod constant că prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 30 din Codul familiei (în vigoare la data invocată a dobândirii) este instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției proprii la dobândirea fiecărui bun în parte și să probeze intenția lor de a-1 achiziționa în comun în calitate de coproprietari, de altfel deși mult dezbătute în întâmpinare aceste aspecte, ele nu au fost invocate de reclamantă în motivarea acțiunii.
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei au confirmat că reclamanta a avut o relație de concubinaj cu pârâtul anterior căsătoriei, că la început aceasta nu lucra, însă avea grijă de copii din căsătoria anterioară a pârâtului, iar acesta lucra ca șofer pe tir și că s-au mutat împreună în acest apartament cumpărat.
Cu privire la achiziționarea apartamentului, martora N. G. a arătat că nu cunoaște cu exactitate ce acte s-au încheiat atunci și pe numele cui este apartamentul, arătând că probabil a contribuit si reclamanta, fiind ajutată de părinții săi care aveau pământ în . poate oferi amănunte, martora B. C. relatând că nu cunoaște detalii despre vânzarea apartamentului, la acea dată ea având grijă de bătrâna care locuia în apartamentul care s-a vândut, confirmând apoi că cei doi s-au mutat în apartament, dar că nu le cunoaște situația financiară, dacă la acea dată erau căsătoriți și nici alte aspecte ce-i privește.
Martora L. M. C. a arătat că o cunoaște pe reclamantă dinainte de anul 2000, însă nu a asistat niciodată la o discuție între părți în care să se pună problema proprietății acestui apartament, nu cunoaște cât a costat apartamentul și pe numele cui a fost încheiat contractul, probabil că pentru pârât, dar a arătat că după anul 2000 se afla în locuința reclamantei la o dată la care pârâtul nu era prezent, când a venit tatăl acesteia și i-a dat 20 de milioane lei vechi, care reprezentau o diferență de preț pentru cumpărarea apartamentului, martora înțelegând că acesta era un ajutor de la tatăl reclamantei, aspect pe care l-a susținut și martorul C. Gigel.
Împrejurarea că cei doi au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunurile dobândite de unul dintre concubini, au fost dobândite în coproprietate.
Prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada că cei doi concubini au intenționat să achiziționeze în proprietate comună acest apartament și chiar dacă reclamanta a contribuit la achiziționarea acestuia cu o sumă de bani, provenind de la tatăl ei, acesta nu-i conferă un drept de proprietate, ci doar un drept de creanță.
Potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 din Cod civil de la 1864( lege aplicabilă cauzei raportat la data încheierii contractului ) bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, dovedită cu actul de dobândire, în cauză contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 387/2.02.2000, de la această regulă este consacrată legal doar excepția prevăzută de art. 30 Codul familiei privind dobândirea în comun a bunurilor în timpul căsătoriei, care, fiind o excepție este de strictă interpretare și așa cum s-a arătat mai sus nu este aplicabilă cauzei.
În speță câtă vreme, apartamentul a fost achiziționat doar de către pârâtul R. R., aceasta figurând în actul de vânzare-cumpărare ca și cumpărător, nu se poate reține că reclamanta are un drept de proprietate asupra acestora, câtă vreme nu s-a făcut dovada că intenția părților a fost să achiziționeze aceste bunuri în comun în calitate de coproprietari.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, dacă reclamanta R. N. a contribuit cu o sumă de bani la achiziționarea bunului imobil, acest fapt nu îi conferă acesteia decât doar un drept de creanță împotriva fostului concubin pe numele căruia a fost încheiat actul de dobândire și în nici un caz un drept de coproprietate asupra bunului respectiv.
Relația de fapt a concubinajului nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate, mai ales in condițiile în care a fost relativ scurtă până la achiziționarea bunului, 1998 - februarie 2000 și într-adevăr așa cum au susținut și pârâtele în întâmpinare, de la dobândirea imobilului au trecut 14 ani, timp în care reclamanta avea posibilitatea să cunoască și să-și reglementeze situația juridică a imobilului, dacă acesta ar fi dobândit în coproprietate, anterior acestor executări silite.
În consecință, instanța consideră că în cauză nu s-a făcut dovada că părțile au intenționat să achiziționeze în proprietate comună acest apartament care să-i confere reclamantei o cotă din acest drept de proprietate și să justifice ieșirea sa din indiviziune, radierea din foaia de sarcini a înscrierilor pârâtelor, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, cu toate capetele de cerere formulată de reclamanta R. N. domiciliată în mun. C-lung Moldovenesc, .. 26, ., CNP:_ în contradictoriu cu pârâții R. R. domiciliat în mun. C-lung Moldovenesc, .. 26, ., ., jud. Suceava, B. R. pentru Dezvoltare GSC – Agenția Câmpulung Moldovenesc, B. R. pentru Dezvoltare GSC SA cu sediul în București, Sector 1, .. 1-7, CUI_, și . (România) SA cu sediul în București, Sector 1, .. 90-92, ._, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. AAP
Tehnored: GN/BV
Ex.7/2.03.2015
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 553/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 167/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... → |
|---|
