Acţiune în constatare. Sentința nr. 339/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 1974/208/2012
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 339/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.01.2013
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: TUDORIȚA A. L.
S-a luat în examinare judecarea cauzei civile, privind pe reclamanții F. C. și F. L. G., în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut in ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată,când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 23.01.2012 și ulterior pentru data de astăzi,când,
INSTANȚA
Deliberând,constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /22.05.2012, reclamanții F. C. și F. L. G., în contradictoriu cu pârâta . solicitat instanței: să constate caracterul abuziv al comisionului de risc stabilit în mod unilateral de pârâtă în contractul de credit nr._/31.07.2007, să dispună înlăturarea comisionului de risc din contractul de credit și emiterea graficului de rambursare prin excluderea acestui comision, să dispună restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc de la data încheierii contractului de credit până la refacerea graficului de rambursare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se arată că la data de 31.07.2007, reclamanții au împrumutat de la . Caransebeș, suma de 48.000 CHF, pe o perioadă de 18 ani, încheind contractul de credit nr._/31.07.2007, garantat cu ipotecă de rang I, asupra apartamentului de pe ., ., județul C.-S.. De asemenea, aceștia arată că acest contract de credit este pre-formulat, întocmit pe un model standard, pârâta stabilind în mod unilateral un comision de risc de 0,15%, aplicat la soldul creditului pe toată perioada de derulare a contractului de credit.
Reclamanții arată că perceperea acestui comision de risc nu este justificată, întrucât nu se precizează pe ce criterii a fost stabilit, de ce s-a impus aplicarea lui din moment ce a fost garantat cu ipotecă de gradul I, de ce este nerambursabil și nerestituibil la finalul creditului și totodată valoarea acestuia este foarte mare, ajungându-se la finalul perioadei de rambursare la suma totală de 8.801 CHF, fiind considerat de către reclamanți că o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul este abuzivă dacă, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei cuviințe.
Reclamanții susțin că au solicitat băncii,cu adresele nr. 2094 și 2095 din 15.09.2010, eliminarea acestui comision de risc, precum și restituirea sumelor percepute și plătite ilegal, banca nu a dat curs solicitărilor acestora, ci a săvârșit un abuz schimbând denumirea comisionului de risc în comision de administrare, introducând astfel în Actul Adițional nr. 2103/15.09.2010, un nou comision pe perioada derulării contractului, fără o negociere prealabilă, astfel că reclamanții nu au fost de acord cu acest act adițional prezentat de bancă.
De asemenea, reclamanții au menționat că au sesizat Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C.-S., în legătură cu abuzurile comise de bancă, iar prin adresa nr. 1794/10.11.2010, această instituție le-a comunicat că reclamația este întemeiată, motiv pentru care . S. Caransebeș a fost sancționată contravențional.
Cererea este motivată în drept pe dispozițiile Legii 193/2000, OUG 50/2010, Directivei 93/13 CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele de credit și Directiva 2008/CE a Parlamentului european.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie la dosar, următoarele înscrisuri: contractul de credit nr._/31.07.2007 ( filele 9 – 19), graficul de rambursare ( filele 20 – 23), extras CF (fila 8).
Prin precizarea de acțiune de La fila 72 dosar, reclamanții au solicitat: să se constate caracterul abuziv al comisionului de risc stabilit în mod unilateral de pârâtă în contractul de credit nr._/31.07.2007; să se dispună înlăturarea comisionului de risc (comision de administrare) din contractul de credit și refacerea graficului de rambursare prin excluderea acestui comision; să se dispună emiterea unui nou grafic de rambursare cu înlăturarea comisionului de risc (comision administrare) din contractul de credit; să se dispună restituirea sumelor plătite cu titlu – comision de risc – (comision de administrare) de la data încheierii contractului de credit până la refacerea graficului de rambursare, respectiv să fie obligată pârâta la plata sumei de 4183,47 CHF, echivalentul în lei la cursul BNR la data plății cu titlu de comision de risc, încasat în perioada 27.08.2007 – 25.09.2012, conform graficului de rambursare aferent Convenției de credit nr._/31.07.2007, ce vor fi plătite până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și a dobânzii legale calculate de la data achitării sumei nedatorate la data plății efective a acestui debit; să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale cuprinse în art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/31.07.2007, privind „data ajustării dobânzii”; să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale cuprinse în art. 8 lit. c și d din Condițiile Generale ale Convenției de credit nr._/31.07.2007, privind „ scadența anticipată”; să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale cuprinse în art. 10.2 din Condițiile Generale ale Convenției de credit nr._/31.07.2007, privind „Costuri suplimentare”; să se dispună modificarea convenției de credit mai sus arătată, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind nule absolut.
Prin întâmpinarea (filele 53-65 dosar)de la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că aceste clauze referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri, sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, împreună cu marja de profit a subscrisei, formează prețul contractului de credit, acesta din urmă reprezentând componența esențială a obiectului contractului de credit de consum. Pârâta subliniind faptul că rata dobânzii împreună cu comisioanele și celelalte costuri aferente sunt elemente ale obiectului principal al contractului de credit, sens în care solicită instanței să elimine din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv, acele clauze care se referă la componente sau caracteristici ale D..
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, Decretul 167/1958 și Decretul 31/1954.
De asemenea, pârâta a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la caracterul abuziv al clauzelor contractuale (fila 77 dosar), arătând că reclamanții nu au legitimitate procesuală activă în a solicita instanței constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, dar și prescripția dreptului la acțiune.
La dosar nu au fost administrate probe cu înscrisuri, din analiza cărora instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții au împrumutat de la . Caransebeș, suma de 48.000 CHF, pe o perioadă de 18 ani, încheind contractul de credit nr._ din 31.07.2007, garantat cu ipotecă de rang I, asupra apartamentului de pe .-S.. În acest contract de credit, pârâta a stabilit în mod unilateral un comision de risc de 0,15%, aplicat la soldul creditului pe toată perioada de derulare a contractului de credit, plătibil lunar – prin clauza prevăzută la punctul 5 lit. a din contractul d credit.
Ulterior, la cererea reclamanților, prin adresele cu nr. 2094 și 2095 din 15.09.2010, a eliminării acestui comision de risc, . Caransebeș a schimbat denumirea acestuia în comision de administrare, introducând astfel în Actul Adițional nr. 2103/15.09.2010, un nou comision pe perioada derulării contractului, fără o negociere prealabilă.
Având a se pronunța cu prioritate, conform art. 137 Codul de procedură civilă, asupra excepțiilor invocate de către pârâtă, instanța urmează a le respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, este adevărat că, între părți, contractul de credit a fost încheiat la data de 31.07.2007, primele sume fiind încasate de către pârâtă cu titlu de comision de risc în această perioadă, deci cu mai mult de 3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc, se circumscrie unor motive de nulitate absolută, întrucât încălcarea legislației în materie de protecție a drepturilor consumatorilor depășește sfera intereselor private, particulare, aducând atingere interesului general, obștesc, ceea ce face ca prevederile Legii nr. 193/2000 să aibă caracter imperativ iar nu dispozitiv.
Fiind în prezența unei nulități absolute, constatarea acesteia poate fi cerută oricând, fiind imprescriptibilă, caracter ce se imprimă și asupra pretențiilor decurgând din încălcarea normei de ordine publică, acestea devenind, în mod simetric, imprescriptibile, iar reclamanții care au încheiat contractul de credit justifică interes și au dreptul de a solicita instanței constatarea caracterului abuziv al unor clauze, acțiunea lor neputând fi calificată ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanții au formulat mai multe capete de cerere, primul dintre acestea având ca obiect obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc (transformat ulterior în comision de administrare), și emiterea unui nou grafic de rambursare. Acest capăt de cerere urmează a fi admis, având în vedere că admisibilitatea acestui capăt de cerere decurge din principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum).
În ceea ce privește cererea având ca obiect restituirea sumelor încasate abuziv, cu titlu de comision de risc, instanța reține că aceasta este întemeiată, având în vedere constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale care a stat la baza încasării acestui comision.
Cuantumul sumelor încasate abuziv, cu titlu de comision de risc, în perioada dintre data încheierii contractului și până în prezent, rezultă din planurile de rambursare a creditului și din extrasele de cont, fiind de 4183,47 CHF.
Se observă că reclamanții au solicitat, prin ultima precizare de acțiune depusă, dobânda legală. Or, având în vedere că actualizarea unei sume de bani exprimate în monedă străină cu rata inflației aplicabile monedei naționale ar reprezenta un nonsens, instanța va respinge cererea astfel formulată, considerând că repararea integrală a prejudiciului cauzat se realizează prin obligarea pârâtei la restituirea sumei exprimate în CHF, sau a echivalentului în lei la data plății efective.
În consecință, având în vedere principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum), instanța urmează a admite în parte capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate abuziv, urmând a dispune restituirea, către reclamanți, a sumei de 4183,47 CHF reprezentând comision de risc (transformat ulterior în comision de administrare), încasat abuziv în baza contractului de credit, sau a echivalentului în lei la data plății efective.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de credit încheiat între părți, instanța reține că, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform alineatului doi al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alineatului 6, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele sau serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Rezultă că, pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, este necesară întrunirea următoarelor condiții: 1. să nu fie negociată direct cu consumatorul; 2. să creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; 3. crearea dezechilibrului să fie rezultatul încălcării exigențelor bunei-credințe și, în sfârșit, 4. Clauza să nu privească obiectul principal al contractului iar aspectul considerat abuziv să nu îl constituie însuși caracterul adecvat al prețului sau contraprestației, raportat la serviciile furnizate în schimb.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art. 3 lit. d) din Condițiile Speciale la convențiile de credit, „Data ajustării dobânzii” (potrivit căreia, „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii cuvenite în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului; noua rată a dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”), instanța reține că și aceasta are caracter abuziv, din motivele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, intimata nu a dovedit că această clauză a fost negociată, sarcina probei revenindu-i acesteia, potrivit art. 4 alin.3, teza finală din Legea 193/2000. Simplul fapt că este cuprinsă în Condițiile Speciale nu probează negocierea clauzei, iar intimata nu a depus la dosar vreun contract în care clauza să nu fie inserată, ca urmare a negocierii dintre părți, ceea ce înseamnă că, în realitate, clauza este cuprinsă, în mod automat și prestabilit, în toate contractele încheiate de bancă, împrumutatul neavând posibilitatea de pune în discuție oportunitatea acesteia.
Apoi, clauza creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât permite băncii să modifice unilateral rata dobânzii, în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, fără ca, în această situație, consumatorul să aibă posibilitatea de a denunța contractul.
Astfel, în acest sens, cel mai elocvent argument este acela că, această clauză, apare enumerată în anexa nr. 1, pct. 1 din Legea nr. 193/2000, ca fiind abuzivă, dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții.
În acest sens, potrivit punctului (1), a), din această anexă, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, cu precizarea din alineatul doi că prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Ca atare, pentru ca o clauză prin care furnizorul de servicii financiare are posibilitatea de a modifice unilateral (și fără notificare prealabilă), rata dobânzii, în condițiile existenței unei motivații întemeiate, să nu fie abuzivă, este necesară întrunirea a două condiții, respectiv ca acest furnizor să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.
Or, în cauză, este întrunită doar prima dintre aceste condiții, aceea a prevederii obligației comerciantului de a informa consumatorul de îndată.
În ceea ce privește condiția ca împrumutatul să aibă posibilitatea „rezilierii” imediate a contractului, se observă în primul rând că legea folosește termenul de „reziliere” într-un sens non-juridic, întrucât rezilierea presupune, în reglementarea pozitivă română, existența unei neexecutări culpabile a obligațiilor uneia dintre părțile unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, ceea ce nu este cazul în speță. În realitate, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea nu a rezilierii, ci a denunțării unilaterale a contractului de către partea căreia i se notifică modificarea ratei dobânzii, deci a unui element esențial al contractului. Or, aspectul invocat de către intimată, în sensul că, în această situație, împrumutatul poate cere rezilierea în condițiile art. 1020-1021 C.civ., nu satisface cerința legală, întrucât fapta băncii de a modifica rata dobânzii, în condițiile existenței unui motiv bine întemeiat, urmată de notificarea noii rate aplicabile, nu constituie o neexecutare culpabilă a contractului încheiat, astfel că solicitarea rezilierii contractului, potrivit dreptului comun, art. 1020-1021 C.civ., este, în această situație, ab initio supusă eșecului.
De altfel, în pofida susținerii intimatei că această clauză se asociază obiectului principal al contractului și deci nu poate fi analizată de către instanța de judecată sub aspectul caracterului său abuziv, instanța reține că, deși clauza privește într-adevăr dobânda percepută de către bancă în schimbul punerii la dispoziție a creditului, deci obiectul principal al contractului, ea nu privește „definirea” obiectului principal, ci posibilitatea modificării unilaterale a acestui obiect.
Mai mult decât atât, clauza nu satisface condiția clarității, art. 4 alin.2 din Directiva nr. 93/13/CEE limitând posibilitatea instanței de a cenzura o clauză care privește obiectul principal al contractului numai în măsura în care această clauză este clară și inteligibilă. Or, sintagma „în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară” este cel puțin neclară, nelimitându-se în nici un mod posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii raportat la orice situații pe care le poate circumscrie, într-un sens foarte larg, acestei sintagme.
Nefiind îndeplinite condițiile în care clauza supusă atenției nu constituie o clauză abuzivă, condiții prevăzute chiar de Legea nr. 93/2000, instanța urmează a constata că și clauza prevăzută la art. 3 lit. d) din Condițiile Speciale este una abuzivă și a dispune înlăturarea ei din contractele încheiate.
În ceea ce privește clauzele reclamate ca fiind abuzive, prevăzute la art. 8.1 din contracte, instanța constată că acestea au următorul cuprins: În cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, în orice moment, Banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmise Împrumutatului și Codebitorului/Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției: „împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei precizate, a dobânzilor sau a oricăror altor costuri datorate, conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca, sau conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit” (art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia din Condițiile Generale ale convențiilor de credit); „în cazul apariției unei situații neprevăzute, care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției (art. 8 lit. c) din Condițiile Generale); „în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător (art. 8 lit. d) din Condițiile Generale).
Clauzele fiind cuprinse în Condițiile Generale, rezultă ab initio că acestea nu au fost negociate direct cu consumatorul, banca nedovedind în niciun mod negocierea acestora.
În ceea ce privește clauzele de la art. 8.1 lit. c) și d), instanța apreciază că acestea sunt abuzive pe motiv că sunt neclare (sintagma „situație neprevăzută care face să devină improbabil ca împrumutatul să își poată îndeplini obligațiile asumate”, respectiv „situație neprevăzută conform căreia creditul nu mai este garantat corespunzător”), iar interpretarea lor este lăsată la aprecierea exclusivă a băncii („în opinia Băncii), ceea ce, cumulat, conduce la existența unei clauze interzise expres de lege, punctul 1 lit. g și s) ale Anexei la Legea nr. 93/2000 calificând drept abuzive, clauzele care dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale, respectiv care dau dreptul comerciantului să „anuleze” (cu sensul „să denunțe”) contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru consumator, or tocmai acesta este efectul clauzelor analizate.
Ca atare, aceste din urmă clauze sunt abuzive numai în măsura în care conferă doar băncii dreptul de a interpreta aceste prevederi contractuale, motiv pentru care instanța va dispune înlăturarea, din cuprinsul contractelor încheiate, doar a sintagmei „în opinia băncii”.
În fine, clauza prevăzută în secțiunea 10 (Costuri suplimentare) din Condiții Generale, prevede că: „10.1. „Referitor la convenție pot apărarea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare), ale oricăror acte normative aplicabile, care a) supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu dispozițiile legale, în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special, sau orice cerință similară (…) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al căror rezultat este: creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii, în baza Convenției, iar la art. 10 pct. 2 se prevede că: În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care a fost notificat în scris de către Banca, Împrumutatul va plăti sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări.
Această clauza, prevăzută la art. 10.2 din Condițiile Generale, nu a fost negociată direct de către părți, și este abuzivă întrucât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, banca punând toate consecințele intervenirii situațiilor enumerate la art. 10 pct.1 în sarcina consumatorului, acesta fiind singurul obligat să suporte cheltuielile suplimentare provocate de aceste situații de sorginte extra-contractuală, clauza având deci caracter leonin.
Văzând și faptul că încălcarea normelor care reglementează drepturile consumatorilor echivalează cu încălcarea unor interese generale, de ordine publică, instanța reține că reținerea caracterului abuziv al clauzelor arătate mai sus este simetrică cu constatarea nulității absolute a acestora, motiv pentru care va dispune în acest sens.
De asemenea, instanța va dispune modificarea convențiilor de credit mai sus arătate, și a actelor adiționale la aceasta, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind nule absolut, respectiv, în cazul clauzei prevăzute la art. 8 lit. c) și d), în sensul eliminării sintagmei „în opinia Băncii”.
Analizând cererea reclamanților, astfel cum a fost formulată și precizată de către aceștia, pentru motivele de mai sus instanța va dispune:
Respingerea excepția inadmisibilității formulării cererii și a excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.C. V. România S.A, ca neîntemeiate.
Admiterea în parte a cererii formulată și precizată de reclamanții F. C. și F. L. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., având ca obiect pretenții.
Refacerea, de către pârâtă, a graficului de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc (respectiv de administrare) și emiterea unui nou grafic de rambursare.
Obligarea pârâtei la plata, către reclamanți, a sumei de 4183,47 CHF reprezentând comisionul de risc (transformat ulterior în comision de administrare) încasat abuziv în baza contractului de credit nr._/31.07.2007, sau a echivalentului în lei la data plății efective.
Constatarea nulității absolute a următoarelor clauze din Convenția de credit nr._/31.07.2007:
I.Clauza cuprinsă în art. 3) lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit, intitulată „Data ajustării dobânzii”;
II.Clauzele cuprinse în art. 8.1 lit. c) și d) din Condițiile Generale ale Convenției de credit, conform cărora, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului și codebitorului/garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției, respectiv, „în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător;
III.Clauza cuprinsă în Secțiunea 10) „Costuri Suplimentare”, conform căreia 1. „Referitor la convenție pot apărarea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare), ale oricăror acte normative aplicabile, care a) supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu dispozițiile legale, în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special, sau orice cerință similară (…) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al căror rezultat este: creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii, în baza Convenției. 2. În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care a fost notificat în scris de către Banca, Împrumutatul va plăti sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări.
Modificarea convenției de credit mai sus arătate și a actelor adiționale la aceasta, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind nule absolut, respectiv, în cazul clauzei prevăzute la punctul II, în sensul eliminării sintagmei „în opinia Băncii”.
Va respinge în rest cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității formulării cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.C. V. România S.A, ca neîntemeiate.
Admite în parte cererea formulată și precizată de reclamanții F. C. și F. L. G.,domiciliați în Caransebeș . . în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., cu sediul in București, Șoseaua P. nr. 42,., sector 2, având ca obiect pretenții.
Dispune refacerea, de către pârâtă, a graficului de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc (respectiv de administrare) și emiterea unui nou grafic de rambursare.
Obligă pârâta la plata, către reclamanți, a sumei de 4183,47 CHF reprezentând comisionul de risc (transformat ulterior în comision de administrare) încasat abuziv în baza contractului de credit nr._/31.07.2007, sau a echivalentului în lei la data plății efective.
Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze din Convenția de credit nr._/31.07.2007:
I.Clauza cuprinsă în art. 3) lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit, intitulată „Data ajustării dobânzii”;
II.Clauzele cuprinse în art. 8.1 lit. c) și d) din Condițiile Generale ale Convenției de credit, conform cărora, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului și codebitorului/garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției, respectiv, „în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător;
III.Clauza cuprinsă în Secțiunea 10) „Costuri Suplimentare”, conform căreia 1. „Referitor la convenție pot apărarea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare), ale oricăror acte normative aplicabile, care a) supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu dispozițiile legale, în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special, sau orice cerință similară (…) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al căror rezultat este: creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii, în baza Convenției. 2. În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care a fost notificat în scris de către Banca, Împrumutatul va plăti sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări.
Dispune modificarea convenției de credit mai sus arătate și a actelor adiționale la aceasta, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind nule absolut, respectiv, în cazul clauzei prevăzute la punctul II, în sensul eliminării sintagmei „în opinia Băncii”.
Respinge în rest cererea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. GALESCUTUDORIȚA A. L.
Red GD /26.03.2013
Tehnored LTA /26.03.2013
Ex.6
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 2038/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Somaţie de plată. Hotărâre din 13-03-2013, Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
