Plângere contravenţională. Sentința nr. 1416/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1416/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 31479/325/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1416/2013
Ședința Publică din: 25 aprilie 2013
PREȘEDINTE: O. D.
GREFIER: G. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._/325/2012 la data de 10.12.2012, petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.10.2012 ca netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 03.10.2012, ansamblul de vehicule format din autotractorul cu nr. înmatriculare_, și semiremorca cu nr. înmatriculare_, condus de angajatul societății G. S. N. a fost oprit în localitatea Timișoara, pe DN 6 km 455, județul T.. Agentul constatator a reținut în procesul verbal de contravenție faptul că în urma controlului efectuat, s-a constatat că în data de 19/30.09.2012 șoferul nu a respectat perioada zilnică minimă redusă de odihnă, minim 9 ore, cu până o oră, respectiv conducătorul auto având 8 ore si 12 minute de odihnă în intervalul 16:51-1:03, fapta fiind apreciată ca fiind contravenție, încălcare a prevederilor art. 8 alibn.3 pct.6 din Ordonanța Guvernamentală 37/2007, sancționată conform art.9 alin.1 lit.e din OG 37/2007.
Petenta invocat nulitatea formală a procesului verbal de contravenție, pentru nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, respectiv agentul constatator nu a pus în vedere contravenientei să formuleze obiecțiuni, cu rea credință și în vederea eludării prevederilor legale menționate a consemnat lipsa reprezentantului societății, care nu a putut formula obiecțiuni, deși de față a fost șoferul mașinii, în calitate de reprezentant al contravenientei care putea formula obiecțiuni. A apreciat petenta că această mențiune, a lipsei reprezentantului societății a fost făcută cu intenție, pentru a o lipsi de dreptul constituțional la apărare. Arătat că, procesul verbal de contravenție a fost încheiat la 15 zile de la data controlului și a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, a arătat petenta, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută și pentru nerespectarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001, respectiv lipsa martorului care să confirme împrejurările menționate, acest articol fiind o normă imperativă care asigură respectarea drepturilor eventualilor contravenienți și necesară pentru limitarea eventualelor abuzuri ale agenților constatatori, iar nerespectarea prevederilor acestui articol se sancționează cu nulitatea absolută a actului de sancționare. A invocat practica CEDO, în sensul că sarcina probei este răsturnată fiind în sarcina agentului constatator, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.
În drept plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG2/2001.
În dovedirea plângerii s-a depus in copie procesul verbal contestat (f.6-7), dovadă comunicare (f.8).
Legal citată intimata a formulat întâmpinare (f.18) invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție ca fiind temeinică și legală.
A arătat intimata că în urma controlului s-a încheiat Formularul de Control Trafic . nr._ care a fost semnat de conducătorul auto, atestând veridicitatea celor consemnate de către inspectorul de trafic în cuprinsul procesului verbal iar un exemplar a fost comunicat șoferului sub semnătură.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petentă, respectiv lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al petentei, a arătat că acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de către agentul constatator, a învederat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 13,14, 16(5)(6) și 17, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, întrucât la controlul efectuat în trafic în data de 03.10.2012, pe DN 6 km 445 – localitatea Buchin, județul C. S., au fost depistate ansamblul de vehicule format din autotractorul cu nr. înmatriculare_, și semiremorca cu nr. înmatriculare_, condus de angajatul societății G. S. N.. În urma controlului diagramelor tahografice, s-a constatat că în data de 19/30.09.2012 șoferul nu a respectat perioada zilnică minimă redusă de odihnă, minim 9 ore, cu până o oră, respectiv conducătorul auto având 8 ore si 12 minute de odihnă în intervalul 16:51-1:03, fapta fiind apreciată ca fiind contravenție, încălcare a prevederilor art. 8 alin.3 pct.6 din Ordonanța Guvernamentală 37/2007, sancționată conform art.9 alin.1 lit.e din OG 37/2007
Prin Sentința civilă nr. 453/14.01.2013, Judecătoria Timișoara a admis necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de intimată prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș la data de 10.01.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 3000 lei, întrucât la data de 03.10-2012, orele 11:45 pe DN 6 km 445, raza localității Buchin, jud.C.-S., la controlul efectuat în trafic a fost depistat ansamblul de vehicule format din autotractorul cu nr. înmatriculare_, și semiremorca cu nr. înmatriculare_, condus de angajatul societății G. S. N. iar în urma controlului efectuat, s-a constatat că în data de 19/30.09.2012 șoferul nu a respectat perioada zilnică minimă redusă de odihnă, minim 9 ore, cu până o oră, respectiv conducătorul auto având 8 ore si 12 minute de odihnă în intervalul 16:51-1:03, fapta fiind apreciată ca fiind contravenție, încălcare a prevederilor art. 8 alibn.3 pct.6 din Ordonanța Guvernamentală 37/2007, sancționată conform art.9 alin.1 lit.e din OG 37/2007.
Din cuprinsul plângerii înaintate instanței de către petentă rezultă că aceasta a adus critici cu privire la conținutul și modul de întocmire a procesului verbal însă, în fapt, nu a contestat săvârșirea contravenției ci a învederat că și-a instruit șoferii însă aceștia nu pot fi opriți să se abată de la reglementările în vigoare.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Susținerile petentei privind nulitatea actului sancționator vor fi înlăturate de instanță ca neîntemeiate, instanța apreciind că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale menționate. Astfel, procesul verbal s-a încheiat la o dată ulterioară efectuării controlului în trafic, pe baza înscrisurilor imprimate a aparatul de control (f. 14-17), și pentru acest motiv lipsesc atât obiecțiunile șoferului cât și martorul la încheierea procesului verbal, consemnându-se că nu a putut fi găsit decât un alt agent constatator care însă nu poate avea calitatea de martor. Cu privire la obiecțiuni, instanța mai reține și faptul că șoferul nu are calitatea de reprezentant al contravenientului persoană fizică, astfel că, nu este necesară semnarea procesului verbal și consemnarea obiecțiunilor acestuia iar lipsa obiecțiunilor este sancționată potrivit Deciziei ICCJ 22/2007 cu nulitatea relativă, care poate fi reținută doar în cazul în care se dovedește existența unei vătămări, care nu a fost nici măcar invocată în prezenta cauză, cu atât mai mult dovedită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că art.8 alin.3 pct.6 din OG 37/2007 prevede ca și contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră iar această contravenție este sancționată de art. 9 alin.1 lit.e cu amendă contravențională de la 1500 lei la 3000 lei.
Având în vedere că potrivit art. 9 alin.1 lit. e din OG 37/2007 amenda se aplică întreprinderii/operatorului de transport rutier rezultă că în mod legal și temeinic a fost sancționată petenta și nu conducătorul autovehiculului iar în situația în care aceasta apreciază că șoferul se face vinovat de nerespectarea atribuțiilor de serviciu se poate îndrepta împotriva sa însă, nu poate înlătura răspunderea contravențională care îi revine.
Deși contravenienta invocă practica CEDO în materie contravențională cu privire la prezumția de nevinovăție de care beneficiază, instanța reține că săvârșirea faptei a fost constatată direct și nemijlocit de agentul constatator, și în această situație în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul verbal, prezumția de veridicitate nu este una nerezonabilă. Mai mult, prezumția de nevinovăție de care beneficiază aceasta a fost răsturnată prin înscrisurile administrate la dosarul cauzei atât de către aceasta cât și de către intimată, înscrisuri care reprezintă citirea tahografului (f. 34 și f. 14-17) din care rezultă că șoferul nu a respectat perioada minimă de odină cu până la 1 oră.
Conform art. 4 alin.3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit.
În speță, fapta petentei de a efectua transport rutier de marfă, fără că șoferul să respecte perioada minimă de odihnă a fost sancționată de organul constatator în mod corect cu o amendă în cuantum de 3000 lei, dat fiind că acesta nu a respectat aproape întreaga perioadă ( contravenția constă în nerespectarea perioadei minime de odihnă cu până la 1 oră iar acesta nu a respecta-o cu 48 de minute).
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea constând în avertisment, instanța reține că potrivit art. 21 din OG2/2001 (3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale indicate la situația de fapt reținută, se apreciază că în cauză sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, petenta nedovedind nicio împrejurare care să justifice reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Săliște, .. 61,împotriva procesului verbal . nr._ din data de 18.10.2012 încheiat de către intimatul ISCTR, cu sediul în București, .. 38.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2013.
Președinte Grefier
O. D. G. N.
Red.col.O.D
Tehnored. GN
Ex.5/2013
2013/24.05.2013.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3098/2013. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
