Plângere contravenţională. Sentința nr. 1688/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1688/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 768/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1688/2013
Ședința publică din 28.05.2013
PREȘEDINTE: O. D.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta C. V. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C. S., pentru anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 28.05.2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._, petenta C. V. Întreprindere Individuală a chemat în judecată intimatul I. T. de Muncă C. S., pentru anularea procesului verbal de contravenție . nr. 2407, încheiat la data de 31.01.2013 ca fiind netemeinic și nelegal, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că la data de 31.01.2013, inspectorii de muncă din cadrul ITM C. S., ar fi constatat faptul că societatea petentă nu a respectat prevederile legale în vigoare privind angajarea de persoane, cu privire la angajarea numitei P. G. M. .
Petenta a invocat art. 6 CEDO și a arătat că în cazul de față operează în favoarea sa prezumția de nevinovăție. A învederat că, agentul constatator al intimatei a consemnat în procesul verbal . nr. 2407/31.01.2013 că în data de 24.01.2013 ora 12:00 cu ocazia controlului efectuat a fost identificată la lucru numita Penteliciuc G. M., fără forme legale de muncă, stare de fapt nereală, întrucât abia la data de 20.11.2012 Oficiul Registrului Comerțului i-a autorizat activitatea, iar din data de 20.11.2012 și până la data de 22.01.2013 a amenajat si utilat spațiul conform destinației, fiind instalată și casa electronică de marcat. A arătat că la data de 14.01.2013 a fost vizitat de numita P. G. M. cu care a discutat condițiile unei posibile angajări și căreia i-a comunicat că până la data de 24.01.2013 urma să finalizeze lucrările de renovare a sediului și dacă mai este interesată ulterior acestei date să se prezinte în vederea angajării.
A arătat că la data de 24.01.2013 aceasta s-a prezentat la punctul de lucru, pentru a vedea dacă oferta mai este valabilă, urmând ca în data de 25.01.2013 să se prezinte la lucru cu fișa medicală și pentru semnarea contractului de muncă, însă aceasta s-a întors la punctul de lucru în data de 24.01.2013, în lipsa sa, iar inspectorii de muncă aflați în control în acel moment au obligat-o să completeze o notă de identificare. A învederat că aceasta a dat respectiva declarație sub presiune psihică și intimidare din partea inspectorilor de muncă și în data de 26.01.2013 a semnat contractul de muncă pentru postul de casier încasator.
Pe fondul cauzei, petenta a susținut că nu este vinovată de fapta reținută în sarcina sa, procesul verbal fiind încheiat fără a se tine seama de adevărata stare de fapt existentă la momentul controlului și fără a se lua în calcul poziția reprezentantului legal al societății.
A solicitat instanței ca în cazul în care apreciază că prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu au fost răsturnate, să aplice sancțiunea avertismentului pe care o apreciază suficientă în acest caz, considerând că scopul preventiv si educativ al sancțiunii prezintă o mai mare importanță decât scopul punitiv al acesteia.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii și OG 2/2001, iar în temeiul art. 242 alin.2 a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea plângerii, petenta depune la dosar: procesul verbal de contravenție . nr. 2407/31.01.2013 (f. 8-9), proces verbal de control (f.10) anexa nr. 1 (f.11), dovezi privind atribuire număr de ordine în Registrul de Evidență a aparatelor fiscale declarație de instalare(f.15,16,17), contract individual de muncă pentru numita P. G. M. încheiat la data de 26.01.2013 și fișa postului (f. 19-24) înștiințare de plată fila 8 dosar.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă și menținerea procesului verbal de contravenție.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea plângerii contravenționale si menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție și a arătat că a fost aplicată petentei o amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru faptul că au fost încălcate prev. art. 260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003, modificată, și avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 9 alin.1 lit.a din HG 500/2011, art. 260 alin. 1 lit.p din Legea 53/2003 rep.
A arătat că urmare a verificărilor efectuate de reprezentanții ITM în data de 24.01.2013, orele 12:00 la punctul de lucru al întreprinderii, unde funcționează un bar, a fost găsită la lucru numita P. G., care a declarat că prestează activitate pentru I.I. C. V. – F. ca barman și nu a semnat contract individual de muncă fiind în probă, persoană care a completat fișa de identificare si a semnat-o în prezența titularului întreprinderii. A arătat că la data de 28.01.2013 s-a prezentat la sediul ITM C. S. titularul întreprinderii individuale care a prezentat contract individual de muncă în formă scrisă, cu data începerii activității 26.01.2013, dată ulterioară controlului la punctul de lucru, transmis și înregistrat în registrul general de evidență a salariaților în data de 25.01.2013, de asemenea ulterior controlului.
Intimata a mai învederat că, deși persoana găsită la lucru a arătat că se află în perioada de probă, nu există perioadă de probă în afara contractului de muncă potrivit art. 31 alin.1, respectiv art.32 alin.3 din Codul Muncii, iar fapta angajatorului constituie contravenție potrivit art. 260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 republicată.
Intimata a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor prev. art. 16-17 din OG 2/2001, susținerile petentei în acest sens fiind neîntemeiate, întrucât motivele invocate de petentă nu au nicio legătură cu nulitatea procesului verbal, deoarece atât persoanele care au săvârșit contravenția cât și faptele sunt diferite, iar temeinicia și legalitatea unei sancțiuni nu este condiționată sancționarea celelilalte, iar în cazul de față, agentul constatator nu a ieșit din termenul legal de 6 luni prev.- de art. 13 din OG 2/2001, și încă poate aplica sancțiune si numitei P. G., așa cum solicită petenta.
Referitor la solicitarea petentei de înlocuirea a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, a solicitat respingerea cererii, întrucât primirea la lucru fără forme legale de angajare este apreciată a fi cea mai gravă faptă sancționată de prevederile legislației în domeniul muncii, prezentând cel mai mare pericol social, apreciind că sancțiunea avertismentului este incompatibilă cu fapta săvârșită, iar pentru restul contravențiilor constatate s-a aplicat sancțiunea Avertisment.
Întâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 115-118 C.pr.c, OG 2/2001, Legea nr. 53/2003, modificată Regulamentul de organizare și funționare a Inspecției Muncii, probat prin HG 1377/2009.
A depus: procesul verbal de control ( fila 35) ,fișa de identificare (f.37), fișa activitate angajator (f.38).
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri și martori, din analiza cărora, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr.2407/31.01.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei pentru contravenția prev. art. 260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că la controlul efectuat la data de 24.01.2013, a fost depistată numita P. G. care presta activitate ca barman, fără forme legale de angajare.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16,17 și 19 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin procesul verbal de contravenție atacat petentul a fost sancționat contravențional pentru trei fapte, pentru două dintre acestea aplicându-i-se sancțiunea Avertisment, însă plângerea formulată vizează doar contravenția prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din legea nr. 53/2003, cu privire la angajarea numitei P. G. M., astfel că respectând principiul disponibilității, obiectul prezentei plângeri îl reprezintă această faptă.
Sub acest aspect instanța reține că petenta nu a respectat dispozițiile art. 16 alin.1 din Codul Muncii, care prevede că angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, precum și prev art. 31 alin.1 și 3 din același act normativ, care prevede că, angajatorul la încheierea contractului individual de muncă, poate stabili o perioadă de probă.
Petenta a invocat practica CEDO în materie contravențională, însă din coroborarea procesului verbal de control (f.35) semnat și ștampilat de către reprezentantul petentei fără obiecțiuni, cu fișa de identificare a numitei P. G. (f. 37), care de asemenea au fost completate și semnate de către aceasta, precum și din înscrisurile extrase din registrul general de evidență a salariaților, rezultă că aceasta presta activitate de barman din data de14.01.2013, la punctul de lucru al întreprinderii petente situat în Oțelu R. fără să fi semnat contractul de muncă.
Nici susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale potrivit cărora, numita P. G. a fost obligată și intimidată de către inspectorii de muncă să declare că lucrează fără forme legale nu poate fi reținută, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens. Dimpotrivă, numita P. G. (f. 52) a declarat în fața instanței că „ s-a emoționat” nicidecum că s-ar fi făcut presiuni asupra sa, iar motivul prezentat de aceasta va fi înlăturat de instanță ca fiind o declarație pro causa, starea de emotivitate a unei persoane nu justifică completarea și semnarea unui înscris cu un conținut fals care nu corespunde realității. Instanța apreciază că la momentul respectiv aceasta a completat și semnat în mod liber fișa de identificare în care s-a consemnat norma de lucru de 8 ore pe zi, intervalul orar în care presta activitatea (07-15) precum și faptul că este în probă. Declarația dată în fața instanței este subiectivă raportat și la faptul că ulterior aceasta a fost angajată de către petentă.
Se mai observă sub acest aspect și faptul că reprezentantul petentei, numitul C. Vioerel F. a fost de față la momentul efectuării controlului și a semnat Anexa la procesul verbal de control, în care s-a menționat identificarea persoanei respective, fără nicio obiecție (f. 12) iar în plângerea formulată a încercat inducerea în eroare a instanței prin prezentarea unei situații de fapt nereale, în sensul că nu ar fi fost de față la momentul controlului când persoana ar fi fost obligată să completeze fișa (f. 4).
Petenta a propus-o ca martor pe numita V. V., pentru a demonstra că activitatea efectivă a început în data de 26.01.2013 însă, din declarația acesteia rezultă că barul s-a deschis în luna decembrie, perioadă în care lucra patronul și că anterior semnării contractului de muncă și aceasta a prestat activitate. Faptul că martora a prestat activitate înainte de semnarea contractului, din proprie inițiativă, pentru a observa în ce constă activitatea pe care urma să o desfășoare, echivalează cu o perioadă de probă pe care reprezentantul societății nu trebuia să o accepte și care denotă obiceiul petentei de a primi la lucru persoane fără încheierea contractului în formă scrisă.
Aspectul potrivit căruia persoana depistată la lucru nu a fost sancționată, nu prezintă nicio relevanță în cauză, pentru că așa cum a susținut și intimata, constatarea și sancționarea unei contravenții nu depinde de constatarea și sancționarea celeilalte, cele două fapte fiind distincte cu subiecți activi diferiți, răspunderea contravențională fiind una personală.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea constând în avertisment, instanța reține că potrivit art. 21 din OG2/2001 (3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale indicate la situația de fapt reținută, se apreciază că în cauză sancțiunea aplicată în cuantum de 10.000 lei (potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din codul muncii), este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul. Astfel, amenda a fost aplicată în cuantumul minim iar la lucru a fost depistată o persoană fără contract de muncă, care a prestat activitate pe o perioadă de 10 zile anterioară controlului. De asemenea din declarația martorei V. V. rezultă că petenta a acceptat și ca aceasta să presteze unele activități anterior încheierii contractului, iar prin plângerea formulată s-a prezentat o situație de fapt nereală, pentru a încerca sustragerea de la răspunderea contravențională, aspecte care denotă indiferența manifestată de către petentă față de dispozițiile legale care reglementează încheierea contractului în formă scrisă și intenția clară a acesteia de a eluda dispozițiile legale.
Pentru considerentele expuse se va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în raport de data înregistrării plângerii 21.02.2013, de . NCPC și de modificarea OG 2/2002, va obligă petentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, stabilind cuantumul cheltuielilor în raport de complexitatea plângerii formulate care a presupus și audierea martorilor.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. V. F. – Întreprindere Individuală, cu sediul în Oțelu R., ., nr.6, ., jud. C.-S., împotriva procesului verbal . nr. 2407 încheiat la data de 31.01.2013 de către intimatul ITM C.-S., cu sediul în Reșița, ..22, jud. C.-S..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Caransebeș.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. D. G. N.
red. OD
Tehnored. GN
5ex/ 14.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1682/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 65/2013. Judecătoria... → |
|---|
