Plângere contravenţională. Sentința nr. 71/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 71/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 1496/290/2012
ROMÂNIA
Judecătoria Caransebeș
Județul C.-S.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 71/2013
Ședința publică din 16.01.2013
Președinte: G. D.
Grefier: L. A. Tudorița
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe petent I. Școlar Județean C.-S., în contradictoriu cu intimat intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Nționale din România SA- Cestrin, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura completă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, se constată terminată cercetarea judecătorească, instanța lăsând cauza spre soluționare, după ce în prealabil constată că, în baza disp. art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, raportat la art. 1 și 5 Cod procedură civilă, instanța este competentă să soluționeze cauza.
INSTANȚA
Deliberând constată;
Prin plângerea contravențională înregistrată inițail la Judecătoria Reșița de unde a fost declinată competența rpin sentința civilă nr. 2562/14.09.2012 și ulterior la Judecătoria Caransebeș sub nr._, la data de 04.10.2012, petentul IPJ C. S. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 22.02.2012 de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Cestrin solicitând în principal constatarea nulității absolute a procesului verbal menționat, în subsidiar anularea procesului verbal sau aplicarea sancțiunii „Avertisment”.
În motivarea plângerii, petenta arată că în luna septembrie 2011 nu a avut achiziționată rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice pentru microbuzul școlar cu nr. de înmatriculare_ conf. disp. legale, aceasta neavând un scop intenționat și datorat unei omisiuni, care a fost remediat imediat și achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni.
Petenta a mai arătat că la data de 09.03.2012 a primit procesul verbal, . nr._/22.01.2012 prin care era sancționată pentru fapta din data de 22.09.2011, precum și faptul că aceasta nu conține toate elementele obligatorii prev. De OG 2/2011.
Se arată că lipsește semnătura agentului constatator, iar tariful de despăgubire este de fapt contravaloarea rovinietei pe 12 luni. Acesta a invocat jurisprtudența CEDO în materie contravențională.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 5 alin 2, art. 17 și art. 20 al. 2 din OG 2/2001, art. 8 al. 3 din OG 15/2002.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție ., nr._/22.02.2012.
Potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat cu ar. 15, lit i din Lg. Nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar potrivit art. 1, alin. 2 din OG nr. 32/1995 este scutită de plata timbrului judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare, doar note de ședință prin care arată că în conformitate cu prev. art. 15 alin. 1 din OG 20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic legal, dacă sunt destinate să realizeze măsurile din domeniile de interes public prev. de art. 3 alin 1 din ordonanța menționată, și dacă sunt cuprinse în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Intimata a mai arătat că, camerele foto cu ANPR și dispozitivele GPS care certifică poziția sau cele care certifică data, ora și minutul în care a fost făcută fotografia nu sunt cuprinse în lista oficială LO 2010și nu se supun controlului metrologic legal.
În susținerea celor precizate, intimata a anexat la dosar certificat calificat și planșă foto.
La dosar au fost administrate probe cu înscrisuri, din analiza cărora instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul verbal încheiat la data de 22.02.2012, petentei i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 1250 lei și tariful de despăgubire de 320 Euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 OG 15/2002, întrucât la data de 22.09.2011 autoturismul petentului cu nr._ a circulatpe DN 6 km 426 + 200 m pe raza localității Armeniș, jud. C. S., unde a fost depistat de mijloacele tehnice de monitorizare și control, fără a deține rovinietă.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității acestuia, instanța constată că acesta nu este legal întocmit, întrucât nu cuprinde semnătură agentului constatator, fiind astfel încălcate prevederile art. 17 din O.G. 2/2001, încălcare ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Este adevărat că actul de sancționare cuprinde mențiunea semnării sale electronice conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259, indicându-se numărul certificatului emis de Certsign S.A. - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată.
Or, procesul-verbal depus la dosarul cauzei nu reprezintă un înscris în formă electronică, pentru a se putea pune problema semnării sale prin încorporarea unei semnături electronice extinse, întrucât, conform prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în forma electronică reprezintă o colecție de date în forma electronică între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, or înscrisul depus la dosar este, în realitate, un înscris autentic, nefiind destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic iar datele cuprinse în acesta nefiind în format electronic.
De altfel, din întreaga economie a prevederilor Legii nr. 455/2001 (în special art. 2 și 3, care fac referire la autonomia de voință a părților și la libertatea contractuală) se poate deduce că scopul avut în vedere de legiuitor, în momentul reglementării semnăturii electronice, a fost acela al utilizării acesteia în raporturile juridice de drept privat (fiind specifică raporturilor juridice contractuale), iar nu pentru încheierea unor acte juridice de drept public (în speță, de drept administrativ), cum este procesul-verbal de sancționare contravențională.
Chiar dacă s-ar admite că procesul-verbal de constatare a contravenției are o existență virtuală, fiind emis în format electronic, iar înscrisul depus la dosar reprezintă doar actul juridic instrumentum probationis, instanța constată că nicio dispoziție legală în vigoare nu prevede posibilitatea încheierii procesului-verbal de sancționare contravențională în formă electronică, or în lipsa unei prevederi speciale, derogatorii, se aplică dreptul comun reprezentat de dispozițiile O.G. 2/2001, care prevăd obligativitatea încheierii procesului-verbal în formă scrisă și a semnării acestuia de către agentul constatator.
Astfel, deși prevederile art. 9 alin. 2 din O.G. 15/2002 prevăd că, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, aceste dispoziții legale nu fac nici-o referire la încheierea procesului-verbal în formă electronică, ci doar la admisibilitatea unei noi modalități de constatare a contravenției, aspecte ce nu se pot confunda.
Chiar dacă s-ar trece peste argumentele mai sus expuse, potrivit art. 7 din O.G. 2/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Deși art. 8 din aceeași lege prevede că, în cazul în care una dintre părți nu recunoaște înscrisul sau semnătura, instanța va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate, din interpretarea art. 9 și 10 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că această expertiză ar fi trebuit să fie solicitată de către intimată, întrucât acesteia îi revine sarcina probei.
Astfel, conform art. 9 din acest act normativ, partea care invoca înaintea instanței o semnătura electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4, iar conform alineatului 2, semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4.
Or, în condițiile în care, potrivit art. 10, partea care invocă înaintea instanței un certificat calificat trebuie să probeze că furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat îndeplinește condițiile prevăzute la art. 20, iar intimata, deși cunoștea faptul că petenta nu recunoaște semnătura electronică a procesului-verbal, nu a depus la dosarul cauzei niciunul dintre mijloacele de probă mai sus arătate, instanța constată că intimata nu a probat faptul că semnătura electronică despre care se face vorbire în actul de sancționare, este bazată pe un certificat emis de către un astfel de furnizor acreditat.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța reține că procesul-verbal depus la dosarul cauzei ar fi trebuit semnat de către agentul constatator pentru a fi considerat ca fiind legal întocmit, motiv pentru care plângerea formulată urmează a fi admisă iar procesul-verbal anulat.
De asemenea, în privința tarifului de despăgubire în sumă de 320 Euro, instanța constată că sunt aplicabile disp. art. II Legea 144/23.07.2012 – pentru modificarea OG 15/2002, sens în care se impune anularea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională a petentului I. Județean C. S., cu sediul în Reșița, ., județul C.-S..
Anulează procesul verbal de contravenție . 12 Nr._/22.02.2012 încheiat de CNADNR SA CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2013.
Președinte Grefier
G. D. L. Tudorița A.
Red.GD.
Tehnored.A.F
Ex. 4/28.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 65/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 686/2013.... → |
|---|
