Pretenţii. Sentința nr. 2054/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2054/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 518/208/2014
RO M A N I A
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2054/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 octombrie 2014
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: A. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara – Secția Drumuri Naționale Caransebeș în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare îndeplinită.
Văzând că dezbaterile pe fondul pricinii au avut loc în ședința publică din 06.10.2014 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de azi,
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ în data de 13.02.2014 reclamanta C. SA-D. Timișoara-SDN Caransebeș a chemat în judecată pârâta . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,7 euro ce reprezintă contravaloarea tarifului de utilizare acces rutier la acces rutier la sediul pârâtei (combinat de prelucrare a lemnului).Accesul rutier se face din drumul național 6 Orșova-Caransebeș km 449+000 dreapta pentru perioada 01.06._14.De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin autorizația nr.3274/10.09.1997 emisă de către D. Timișoara, foștii proprietari ai obiectivului, respectiv ., au fost autorizați să amplaseze și să execute amenajări de acces rutier la combinatul de prelucrare a lemnului pe ampriza dreaptă a drumului național DN6 km 449+000. În anul 2012 . SRL devine proprietar al combinatului și beneficiar al accesului rutier la acesta.
Autorizația eliberată în vederea executării lucrărilor de amenajare a accesului rutier implică obligația beneficiarului de a achita tariful legal de utilizare a suprafeței zonei drumului național pusă astfel la dispoziția beneficiarului și, deși somată în numeroase rânduri, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale privind achitarea tarifului de utilizare pentru ocuparea zonei drumului.
Se mai arată că terenul utilizat de către pârâtă pentru asigurarea accesului la combinatul de prelucrare a lemnului este în suprafață de 1135,5 mp iar tariful de utilizare este de 0,67 euro/mp/lună, respectiv 760,785 euro/lună pentru suprafața de 1135,5 mp.
De asemenea,susține că a făcut demersurile necesare în vederea rezolvării neînțelegerilor pe calea medierii,anexând în acest sens procesul verbal de informare privind avantajele medierii din data de 23.01.2014 privind avantajele medierii. Arată că s-a mai încercat concilierea directă și în iunie 2013 cand a convocat pârâta la conciliere directă, aceasta răspunzând că nu înțelege să se prezinte la conciliere.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.194 Ncpc, art.43 ,art.46,47 din OG 43/1997, ordinul 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor și Infrastructurii cu modificarile si completarile ulterioare, art.3 al.1 din OUG 84/2003.
În dovedirea cererii a anexat procesul verbal de informare asupra avantajelor medierii,răspunsul pârâtei la solicitarea de conciliere, autorizația nr.3274/10.09.1997
În data de 25.03.2014 pârâta . SRL a depus întâmpinare la dosar, invocând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active, lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes în promovarea acțiunii. În motivarea primei excepții arată că DN 6 (E 70) în sectorul 448 + 420 -450+ 000 se află în interiorul comunei Buchin, respectiv pe raza administrativă a acestei localități. În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive se arată că societatea pârâtă nu este singura persoană juridică ce folosește calea de acces rutier la DN 6, accesul făcându-se printr-un drum agricol care deservește atât societatea pârâtă cât și persoane fizice ce dețin teren agricol, fiind un drum public. Se mai arată că în prezent, tot de pe acel drum agricol se poate ieși și la centura ocolitoare a mun.Caransebeș, acest drum fiind folosit si de terte persoane care doar tranzitează zona, traversând de pe DN6 la centura ocolitoare.Faptul că a fost creat un acces rutier din DN 6 la km 449+000 de către fosta societate comercială care a vândut pârâtei întreaga bază de producție, nu o obligă pe aceasta din urmă la plata unei sume de bani pentru folosirea unui acces la calea publică. În sfârșit, în motivarea ultimei excepții, se menționează că accesul la DN 6 a fost efectuat pe cheltuiala . SRL iar terenul pe care s-au efectuat lucrările apartine comunei Buchin, astfel încât nu s-a creat niciun prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind fără obiect, pretențiile solicitate neavând un izvor de drept, respectiv nu emană dintr-un contract încheiat între părți, care să conțină drepturi și obligații ale părților semnatare.A arătat că acțiunea este inadmisibilă având in vedere că este o solicitare a unei sume de bani pentru folosirea unei căi de acces care se realizează pe un teren asupra căruia reclamanta nu face dovada existenței dreptului de proprietate.De asemenea, a arătat că nu se solicită nicio probă în dovedirea acțiunii deși dispozitiile codului de procedură civilă prevăd obligativitatea menționării probelor în acțiunea introductivă.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri din analiza cărora instanța reține următoarele:
La data de 10.09.1997 ,D. Timișoara a emis autorizația cu nr. 3274/10.09.1997 pentru amplasarea sau executarea de lucrări în zona drumurilor publice. Respectiva autorizație a fost emisă în temeiul art 27 din Lg.nr. 13/1974 deși la data de 10.09.1997 această lege a fost abrogată,fiind deja în vigoare de la data de 29.08.1997 –OG nr.43/1997. Chiar dacă am accepta că emiterea autorizației în baza unei legi abrogate este o simplă eroare și se datorează formularului tipizat ce reprezintă înscrisul intitulat”autorizație”,se poate observa că nici în această situația D. Timișoara nu a respectat dispozițiile legale în vigoare respectiv cele ale OG nr._. Astfel, potrivit art 46 al.1 din acest act normativ „realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri (…) este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și / sau de acces în zona drumului public emisă de administratorul drumului respectiv”. Așa cum rezultă din textul de lege menționat emiterea autorizației nr. 3274/10.09.1997 trebuia să fie precedată de emiterea unei autorizații de amplasare și/sau de acces în zona drumului public,în condițiile în care autorizația nr. 3274 poartă denumirea”pentru amplasarea sau executarea de lucrări” .Deci,această autorizație de construire s-a emis fără a fi emisă anterior autorizația la care am făcut referire. În această situație intervin dispozițiile art 46 al.2 care sancționează lipsa autorizației de amplasare și /sau acces cu desființarea lucrărilor în termen de 5 zile.
Dincolo de nerespectarea dispozițiilor legale amintite se poate observa că D. Timișoara nu a respectat ea însăși condițiile stabilite la emiterea autorizației nr. 3274 /10.09.1997. Astfel, potrivit art 15 din condițiile speciale (fila 11 dosar),în termen de 6 luni de la data eliberării acelui act ,beneficiarul obiectivului ,respectiv pârâta ,avea obligația de a încheia cu D. Timișoara un contract de închiriere asupra terenului ocupat. Din nici o probă a dosarului nu reiese că acest contract s-ar fi încheiat. Acceptând totuși că ar exista un asemenea contract, societății pârâte nu i se mai poate percepe nici un fel de tarif pentru că este de neconceput ca pentru utilizarea căilor de acces să se încaseze și chirie (aceasta ține de esența contractului de închiriere),dar și tarif de utilizare. În situația în care acest contract nu există,reclamanta trebuia ca după trecerea termenului de 6 luni să depună toate diligențele pentru încheierea contractului de închiriere și nu să aștepte curgerea termenului de 17 ani pentru a solicita tarif de utilizare.
Pe lângă încălcările dispozițiilor legale menționate deja se poate observa că reclamanta nu a respectat nici dispozițiile art 14 din condițiile speciale ale autorizației, în sensul că lucrările executate de către pârâtă nu au fost niciodată recepționate și confirmate(fila 11 dosar).
În situația de față ,considerăm că D. Timișoara nu a respectat dispozițiile legale și în lumina faptului că-nimeni nu se poate prevala de propria-i turpitudine ,cererea acesteia urmează a fi respinsă.
Văzând modul de soluționare a cererii,se va respinge și cererea pentru cheltuieli de judecată,potrivi art 453 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea C. SA-D. Timișoara-SDN Caransebeș, cu sediul în Caransebeș, ..12A, jud.C.-S., împotriva pârâtei . SRL, cu sediul în Buchin, ..1, jud.C.-S., pentru pretenții.
Respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 5000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. A. C.
Red.col.A.M./-04.03.2015.
Tehnored.CA/04.03.2015
Ex. 4.Data: 04.03.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1796/2014.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1299/2014. Judecătoria... → |
|---|
