Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1299/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1299/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 3995/208/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1299/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.06.2014
PREȘEDINTE: Z. T. A.
GREFIER: S. V.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtă B. E., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2014 și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța în vederea depunerii de concluzii scrise de către părți, a amânat pronunțarea pentru data de 13 iunie 2014, respectiv pentru deliberare la data de 17 iunie 2014.
INSTANTA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /30.09.2013, reclamanta B. A. Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. E. ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună rezoluțiuna contractului de întreținere autentificat sub nr.1467/2012 de BNP S., repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, la data de 21.08.2012, reclamanta a încheiat cu pârâta B. E. contractul de întreținere autentificat sub nr. 1467/2012 de BNP S.. Prin încheierea contractului s-a transmis numitei B. E. nuda proprietate asupra întregului imobil înscris în CF_, nr. CF vechi 2494 Caransebeș, nr. top.1600/3 – Caransebeș, de sub A 1 și nr. cad. C1,top 1600/3 de sub A1.1, teren intravilan grădina și curți construcții și construcții de locuințe casa nr. 23 a din . de 694 mp, imobil situat în Caransebeș, . a, în schimbul asumării de către aceasta a obligației de a o întreține pe toată durata vieții. Reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului și s-a instituit interdicția de grevare și înstrăinare pe timpul vieții sale. Prin încheierea contractului de întreținere, pârâta s-a obligat ca, în schimbul nudei proprietăți transmise de către reclamantă, cu titlu oneros, să presteze întreținerea în favoarea acesteia, respectiv asigurare hranei, a îmbrăcămintei, precum și a menajului pe toată durata vieții, plata gazului pentru locuință, plata impozitului, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală, precum și cheltuielile ocazionate de înmormântare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.1170 si urm. din Codul civil, art. 1549 si urm. din Codul civil.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (f.33), prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
La data de 17.01.2014, pârâta a formulat și depus la dosar cerere reconvențională (f.65) prin care a solicitat instanței să dispună înlocuirea obligației prestației de întreținere (în natură) la care s-a obligat față de reclamantă prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1467/2012, cu o obligație de plată lunară a unei sume de bani cu titlu rentă viageră, care să fie echivalentă în cuantum bănesc cu valoarea întreținerii în natură pe care ea trebuia să i-o presteze reclamantei dacă aceasta nu ar fi refuzat să o primească.
La termenul din data de 14.02.2014 (f. 75), instanța a admis excepția decăderii pârâtei reclamante reconvenționale din dreptul de a formula cerere reconvențională în cauză, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată.
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiați martorii B. E. R. (f. 82), I. V. (f. 83), B. V. (f. 84), S. Pachița (f. 85), L. D. (f.103), C. E. (f.104), probe din analiza cărora, instanța retine in fapt următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1467/21.08.2012 (f. 15-17), reclamanta B. A.-Z., în calitate de creditoare a obligației de întreținere, i-a transmis pârâtei B. E. nuda proprietate asupra întregului imobil înscris în CF_, nr. CF vechi 2494 Caransebeș, nr. top.1600/3 – Caransebeș, de sub A 1 și nr. cad. C1, top 1600/3 de sub A1.1, teren intravilan grădina și curți construcții și construcții de locuințe casa nr. 23 a din . de 694 mp, imobil situat în Caransebeș, . a, în schimbul asumării de către aceasta din urmă a obligației de a o întreține pe toată durata vieții. Reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului și s-a instituit și interdicția de grevare și înstrăinare a imobilului, pe timpul vieții sale. Prin încheierea contractului de întreținere, pârâta s-a obligat ca, în schimbul nudei proprietăți transmise de către reclamantă, să presteze întreținerea în favoarea acesteia, respectiv asigurare hranei, a îmbrăcămintei și încălțămintei, precum și a menajului pe toată durata vieții, plata gazului pentru locuință, plata impozitului, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală, precum și cheltuielile ocazionate de înmormântarea reclamantei.
Dreptul pârâtei asupra imobilului a cărei nudă proprietate a fost transmisă a fost înscris în Cartea funciară, potrivit extrasului de la f. 18 dosar.
Din declarațiile celor 6 martori audiați în cauză, instanța reține că nu se poate concluziona asupra neexecutării de către pârâtă a obligației de întreținere față de reclamantă, astfel cum a susținut aceasta din urmă.
Astfel, toți martorii audiați în cauză, respectiv atât cei propuși de reclamantă, cât și cei audiați la cererea pârâtei, au văzut cum pârâtă îi ducea de mâncare reclamantei, respectiv cum fiul pârâtei a executat importante lucrări de reparații și de finisare la casa reclamantei. De asemenea, declarațiile tuturor martorilor audiați se coroborează în ceea ce privește faptul că reclamanta nu s-a plâns niciodată de faptul că pârâta nu și-ar fi executat obligația de întreținere asumată față de aceasta.
Dimpotrivă, doi dintre martori au confirmat chiar teza contrarie a ceea ce susține reclamanta în cerere, respectiv au susținut că reclamanta s-ar fi exprimat față de aceștia în sensul că pârâta „o ține ca pe o prințesă” (f. 85, f. 104), ceea ce exclude neexecutarea obligației de întreținere față de aceasta.
În plus, niciunul dintre aspectele susținute în cererea de chemare în judecată și care au stârnit nemulțumirea reclamantei nu sunt dovedite prin declarațiile martorilor audiați.
Astfel, reclamanta a susținut că pârâta îi asigura alimentele numai contra cost, iar în privința menajului, a arătat că pârâta făcea curățenie doar de întreținere și nicidecum generală. Mai mult, a susținut că trebuia să urmeze un regim alimentar strict, cu 5 mese pe zi, pe care pârâta nu i-l asigura. Or, din declarația martorei I. V. (f. 83), care îi administra reclamantei injecții în mod constant și care, în consecință, era cea mai în măsură să aibă cunoștință despre eventualul regim alimentar pe care reclamanta trebuia să îl urmeze, rezultă că reclamantei nu îi era prescris un regim alimentar anume, ci era doar necesar ca alimentația acesteia să corespundă vârstei și afecțiunilor pe care le avea.
Apoi, reclamanta nu a dovedit în niciun fel că agravarea stării sale de sănătate s-a datorat în vreun mod pârâtei sau că ar fi existat vreo legătură de cauzalitate între aceasta și încheierea contractului de întreținere, simpla susținere a unui singur martor, potrivit căreia agravarea stării de sănătate a reclamantei ar fi coincis cu perioada ulterioară încheierii contractului de întreținere nedovedind în sine existența acestei legături de cauzalitate, întrucât din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta suferea de anumite afecțiuni și anterior încheierii contractului, care s-ar fi putut agrava și din alte motive.
În ceea ce privește pretinsa neexecutare a obligației de a-i asigura reclamantei menajul și de a-i achita facturile, instanța reține că martora B. E. (f. 82) a văzut-o pe pârâtă deplasându-se în vederea achitării facturilor de utilități ale reclamantei, văzând personal și faptul că pârâta îi făcea reclamantei menajul, iar martora B. V. a arătat că pârâta s-a ocupat de tăiatul lemnelor pentru reclamantă și că a văzut-o pe pârâtă făcând curățenie pe stradă (f. 84). Apoi, martora S. Pachița (f. 85) a arătat că pârâta mergea să îi facă focul reclamantei în fiecare dimineață, deși locuința era dotată cu centrală proprie, asigurându-i astfel un confort sporit.
În privința susținerii reclamantei conform căreia pârâta s-ar fi deplasat la băi în perioada în care reclamanta se afla internată în spital (susținere pe larg dezbătută între părți prin întrebările adresate martorilor), instanța concluzionează, din declarațiile tuturor martorilor audiați, că, deși acest fapt se poate aprecia ca fiind dovedit, acesta nu presupune, în sine, că pârâta nu și-a executat obligațiile față de reclamantă.
Această concluzie a instanței se bazează pe declarația martorei C. E. (f. 104), care avea cunoștință, printr-un concurs de împrejurări (locuind ea însăși în locuința surorii pârâtei din Timișoara, unde fusese internată reclamanta), că reclamanta a locuit în perioada anterioară și ulterioară internării în locuința surorii pârâtei din Timișoara, iar pe perioada internării, de aceasta s-au ocupat atât sora pârâtei cât și o altă persoană, iar sora pârâtei o vizita la spital.
Apoi, simplul fapt că pârâta a uzat de un bilet la băi ulterior încheierii contractului de întreținere, nu semnifică faptul că aceasta nu și-a executat în această perioadă obligațiile față de reclamantă (dimpotrivă, declarația martorei C. E. infirmă această teză), fiind de altfel firesc ca și pârâta să facă demersurile absolut necesare menținerii propriei sănătăți, cu atât mai mult cu cât aceasta suferea, la rândul ei, de diferite afecțiuni (f. 104, verso).
În schimb, ceea ce se poate deduce cu certitudine din declarațiile tuturor martorilor audiați este că, la un moment dat, relația îndelungată de prietenie între reclamantă și pârâtă s-a deteriorat (din motive despre care martorii nu au putut da relații, f. 85, f. 103, 104), și că, drept consecință, reclamanta nu i-a mai permis pârâtei accesul în casă, luându-i cheile și întrupând relațiile cu aceasta (f. 82).
Ca atare, concluzionând că aspectele rezultate din declarațiile martorilor audiați nu se circumscriu unei neexecutări a obligațiilor asumate de către pârâtă față de reclamantă, concluzie la care se adaugă faptul că simplele neînțelegeri dintre părțile contractului de întreținere nu pot conduce, în sine, la rezoluțiunea contractului (care are putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 1270 al Codului civil în vigoare la data încheierii contractului, neputând fi desființat doar pe baza existenței acestor neînțelegeri), instanța reține că, în speță, soluția care se impune pentru înlăturarea situației astfel create (în care între părțile unui contract încheiat intuitu personae nu mai există relația de încredere specifică, relație ce a fundamentat încheierea contractului), nu este aceea a rezoluțiunii contractului, ci aceea a transformării obligației de întreținere într-o obligație de asigurare a rentei viagere, în condițiile legii, cerere cu care, de altfel, pârâta a investit instanța într-o altă cauză.
Ca atare, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. Zîna, în contradictoriu cu pârâta B. E., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, ca neîntemeiată, urmând a respinge, pe cale de consecință, și cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâta B. E., întrucât, față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, solicitarea pârâtei de repunere pe rol a cauzei în vederea administrării probei cu interogatoriul reclamantei (făcută, de altfel, după ce instanța respinsese cererea acesteia în același sens), apare drept inutilă, soluția susținută de către pârâtă impunându-se și în lipsa administrării acestei probe, doar pe baza probelor deja administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâta B. E..
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. Zîna, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat R. F. M.-Caransebeș, .. 114 B, județ C.-S. în contradictoriu cu pârâta B. E.,domiciliata in Caransebeș, ., județ C.-S., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Z. T. A. S. V.
RED ZT 07.10.2014
TEHNORED SV 07.10.2014
Ex.4/ 07.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2054/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1824/2014.... → |
|---|
