Grăniţuire. Sentința nr. 1143/2013. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1143/2013 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 1531/218/2012
Cod operator: 3864
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1143/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Grefier: M. ȘORIAN
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile privind pe reclamantul S. G., domiciliat în H. M., nr. 176, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta L. M., cu domiciliul în Tășnad, ., . M., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 16 Aprilie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei sentințe.
În urma deliberării ce a avut loc, s-a pronunțat sentința civilă de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. din data de 28.05.2012 reclamantulS. G., domiciliat în H. M., nr.176, jud. M. a chemat în judecată pârâta L. M., domiciliată în Tășnad, ., . M. solicitând a se stabili linia de hotar dintre terenul - proprietatea reclamantului, înscrisă în Titlul de proprietate nr.31-_, fiind identificat din punct de vedere topografic sub nr. top. 13 și 14, în suprafață de 2100 mp. și terenul - proprietatea pârâtei, înscrisă în Titlul de proprietate nr.31-_, fiind identificată din punct de vedere topografic sub nr. top. 12, în suprafață totală de 2900 mp.
În motivarea cererii reclamantul arată că este proprietar extratabular al terenului mai sus arătat, dobândind dreptul de proprietate asupra acestuia prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1975, de la vânzătorii numiți vad. Majer M., nasc. Farcau, recăsătorită Z. și Majer G., acesta având o suprafață de 2881 mp.
Menționează că, ulterior, în data de 20.03.1997, în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr.31-_ de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Satu M. în care figurează cu 2100 mp., ca și drept reconstituit în intravilan, suprafață care este mai mică decât cea cumpărată în anul 1975.
În cursul anului 2009, dorind să-și construiască o casă pe terenul proprietatea personală, a propus vecinei pârâte o cale amiabilă în vederea stabilirii exacte a liniei despărțitoare dintre terenurile lor.
Văzând că aceasta nu dorește să dea curs propunerii sale în sensul limitării exacte a celor două terenuri, a solicitat topografului de la Primăria Supur să treacă la efectuarea măsurătorilor în acest sens, în urma cărora s-a constatat că gardul despărțitor construit de către pârâtă se afla pe terenul reclamantului, aceasta folosind o parte din terenul lui.
O dată cu stabilirea acestui fapt, au început conflictele între ei, pârâta prezentei acțiuni pornind împotriva reclamantului mai multe acțiuni în justiție - chiar și acțiune penală - în scopul menținerii situației de fapt instalate, prin care ea beneficiază de folosința terenului - proprietatea reclamantului, fără a deține vreun titlu în acest sens.
În cursul proceselor derulate între reclamant și pârâtă, respectiv acțiunea posesorie
înregistrată la dosar nr._ a Judecătoriei Carei, precum și acțiunea penală având ca obiect tulburare de posesie înregistrată la dosar nr.411/P/2009 a Parchetului de pe lângă judecătoria Carei, s-au efectuat două expertize tehnice - Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară aflat la cauza dosar nr._ a Judecătoriei Carei, întocmit de către expertul tehnic judiciar Mențiu V. și Raportul de Expertiză Tehnică Extrajudiciară depus la cauza dosar nr.411/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, întocmit de către expertul tehnic judiciar L. F. -, din a căror concluzii reiese fără echivoc faptul că pârâta folosește fără drept o fâșie de 4 m lățime din terenul proprietatea subsemnatului.
Potrivit celor arătate de către expertul tehnic judiciar Mențiu V., terenurile în cauză au fost afectate de lucrările de sistematizare a localității, executate cu cca. 70-80 ani în urmă, lucrări care au atras o recuperare a unor suprafețe pierdute și o modificare în folosirea terenurilor, modificări care însă nu fost consemnate în Cartea Funciară astfel încât „vechea proprietate (...) nu mai are nimic în comun cu modul real de folosință și respectiv cu cele trei titluri de proprietate eliberate pe respectivul amplasament"".
În aceste condiții „este imposibilă grănițuirea între cele două părți după evidențele de Carte Funciară veche”, operația putând fi efectuată exclusiv pe baza celor consemnate în titlurile de proprietate.
Având în vedere cele arătate mai sus, precum și a faptului că în prezent există o linie despărțitoare fixată prin semne vizibile, iar grănițuirea – ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate,
Reclamantul solicită ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se stabilească linia de hotar care desparte cele două fonduri limitrofe, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În probațiune: contractul de vânzare-cumpărare din 1975; titlul de proprietate nr.31-_; raportul de Expertiză Tehnică Judiciară aflat la cauza dosar nr._ a Judecătoriei Carei, întocmit de către expertul tehnic judiciar Mentiu V.; Raportul de Expertiza Tehnica Extrajudiciara depus la cauza dosar nr. 411/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, întocmit de către expertul tehnic judiciar L. F..
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 560 N.C.civ.
Pârâta a depus întâmpinare arătând că nu se opune stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile lor, dar nu pe baza unor probe respectiv expertize efectuate în alte dosare, ci pe baza unor măsurători reale, si nu pe temeiul unei folosințe actuale abuziv stabilită de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta arată că starea de fapt raportată la întinderea proprietății deținute de reclamant nu este reală, deoarece invocă o promisiune de vânzare cumpărare pentru o suprafața de 288l mp, doar că nu a prezentat în acest sens un act actual, depus fiind o promisiune de vânzare cumpărare între Z. M. și M. G., de la ultimul pretinzând cumpărarea unei suprafețe care nu se regăsește în nici un act conform c.f. 505 H. M. vânzătoarea Z. M. nu avea decât 2/8 părți din 1069 mp teren. Dar acest aspect excede cadrului procesual, va constitui probabil un motiv de nulitate a titlului invocat și anume 31-_ pentru o suprafață de 2100 mp în intravilan, din care 1000 mp curți construcții și restul arabil pe nr. topo. 13 și 14, deoarece conform înscrierilor c.f. reclamantului i s-a reconstituit mai mult decât avea vânzătorul în proprietate.
Pârâta la data cumpărării terenului în suprafață de 2900 mp, de pe titlul de proprietate 31-_ ce a aparținut lui M. loan, contractul de vânzare cumpărare s-a întocmit după extrasele cf vechi 505, 818 și 819 Hurez și nu după titlul de proprietate.
Titlul de proprietate 31-_ este emis pe numele vânzătorului lor, fiind identic cu nr. top cumpărat din c.f.-urile arătate în baza unui contract de vânzare cumpărare autentic.
Pârâta arată că reclamantul nu i-a promis propus nimic amiabil și în loc să introducă o acțiune de acest gen a chemat topograful de la Primăria Supur si apoi a început singur demolarea gardului construit de aceasta, tăierea unor pomi fructiferi și turnarea unei fundații pentru o construcție fără autorizație.
Probele solicitate a fi avute în vedere, adică expertize topografice din dosarul penal 2009 efectuată de L. F. și din dosarul_ ing. Mentiu V., nu pot constitui probe în acest dosar, pentru simplul fapt că nu au constituit probe utile care să fie contestate de una sau alta dintre părți, acestea fiind probe care nu au stat la baza nici unei soluții.
În dosarul penal 411/P/2009 s-a întocmit rechizitoriu și reclamantul a fost trimis în judecată pentru ,,tulburare de posesie" astfel că acele concluzii din expertiză nu au constituit o probă, iar în dosarul 833/2009 proba cu experții nu s-a mai administrat pentru că era vorba de o „acțiune posesorie" și nu de o acțiune în grănițuire, astfel că în acel dosar expertiza nu a mai fost achitată, instanța a decăzut din probă și sentința din dosarul 833/2009 s-a pronunțat în favoarea pârâtei fără expertiză, proba la care pârâta nici nu a mai formulat obiecțiuni, sau critici asupra modului de efectuare, respectiv folosind și noile nr. topografice și suprapuneri peste nr. topografice vechi.
În acest sens suprafața care este limitrofă a pârâtei cu a reclamantului, este suprafața de 2900 mp care este doar teren arabil, fără curți construcții, și fără casă, pentru că imobilul casă, pe care expertul Mentiu V. îl cuprinde în suprafața de 2900 mp pe schița efectuată, face parte dintr-un alt titlu de proprietate și de la un alt proprietar, fiind înscris în c.f. pe numele pârâtei. Mai mult se vorbește despre lipsa unei suprafețe de teren, iar exp. L. în pag.2 a expertizei spune că deține o suprafață de 2810 mp, iar el are reconstituit doar 2100mp.
Astfel este o acțiune ce se impune pentru situația în care nu există semne despărțitoare, doar că în cauză a existat un gard despărțitor pe care reclamantul l-a demolat și a tăiat pomii intrând pe terenul pârâtei (dosarul penal 411/P/2009 se regăsește pe rolul Judecătoriei Carei sub nr. dosar_, iar dosarul 833/2009 și 838/2009 sunt soluționate definitiv și sunt în arhiva Judecătoriei Carei), astfel că nu se poate susține că folosința actuală este reală.
În probațiune:- atașarea dosarelor 833/2009 și 838/2009 ale Judecătoriei Carei, interogatoriu, martori acte.
În drept: art.114-119 cod civil art. 560 Cod civil.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei instanța constată următoarele:
Părțile dețin terenuri învecinate situate în loc. H. M., . au căzut până în prezent de acord cu privire la linia de demarcație dintre acestea..
În trecut nu s-au mai efectuat expertize pentru stabilirea linei demarcație (hotarul) dintre cele două proprietăți sau terenurile efectiv folosite, ci pentru stabilirea limitelor de posesie a terenului întrucât părțile au avut mai multe litigii (în civil și penal) prin care și-au disputat posesia asupra unei părți din teren.
Deși prin acțiunea reclamantului instanța a fost legal investită să stabilească linia de hotar potrivit titlurilor de proprietate emise pe numele părților, ambele părți au făcut mențiuni atât la cuprinsul vechilor cărți funciare (nr. top 163, 164, 165, 166 înscrise în CF 505, 818, 819 H. M.) cât și la titlurile de proprietate emise în baza Legii 18/1991 (parcelele 9, 10, 11, 12 înscrise în TP 31-_ și 31-_ pe numele emis pârâtei și parcelele 13 și 14 înscrise în TP 31-_ emis pe numele reclamantului), arătându-se că între aceste există diferențe.
În vederea stabilirii liniei de demarcație s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către d-l expert topograf M. A. (filele 72-76), având ca obiective identificarea terenurilor în litigiu atât conform vechilor cărți funciare cât și titlurilor de proprietate emise ulterior și stabilirea linei de hotar.
Prin expertiza tehnică judiciară efectuată s-a constatat că linia de hotar stabilită corespunde cu linia de demarcație conform titlurilor de proprietate. dintre părți nu încalcă în prezent terenul folosit de cealaltă. Acest lucru înseamnă de fapt că terenul de pe care reclamantul a tăiat pomii pârâtei și a ridicat gardul construit de aceasta (a se vedea cauza_ ) se află de fapt pe proprietatea reclamantului.
Expertul topograf a precizat (așa cum au indicat și experții care au analizat anterior limitele suprafețelor posedate de părți) că dificultățile de identificare a liniei de demarcație s-au datorat mai multor factori și anume: în primul rând lucrările de sistematizare a teritoriului (constând în schimbarea cursului unui șanț și a traseului unul drum) a făcut ca topografia locului să se schimbe radical față de harta cadastrală veche și vechile coli de carte funciară, în al doilea rând părțile dețin în prezent titluri de proprietate asupra unor suprafețe de teren (titluri emise ținând cont și de topografia actuală), în al treilea rând ambele părți dețin faptic suprafețe de teren care exced suprafețelor deținute conform titlurilor de proprietate (și cu privire la care nu pot justifica o posesie legitimă/proprietatea) și în al treilea rând nu toate terenurile învecinate cu parcelele deținute de părți au fost cuprinse în planul de punere în posesie, astfel că nu există delimitări clare față de vecinătăți.
Aceste aspecte reies cu claritate și din schițele- plan de situație de la filele 75-76, în care sunt redate separat și apoi suprapuse atât conturul numerelor topografice conform vechii harți cadastrala (potrivit vechilor coli CF) cât și parcelele actuale conform legilor fondului funciar.
Prin concluziile raportului s-au stabilit două puncte reprezentând linia de demarcație: punctul A la frontul stradal fața locului expertul topograf identificând pe linia de demarcație la 74,79 m de punctul C, expertul topograf constatând că linia de demarcație A-B se suprapune peste linia de demarcație stabilită de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar și marcată în teren prin țăruși de lemn.
Cu privire la raportul de expertiză trebuie menționate mai multe aspecte.
În primul rând trebuie arătat că pârâta s-a opus concluziilor raportului de expertiză solicitând efectuarea unei contraexpertize. În acest sens pârâta a invocat faptul că expertul nu a ținut cont de vechea hartă cadastrală, deși instanța ar fi dispus acest lucru și că expertul nu trebuia să țină cont de suprafețele deținute de părți fără acte și că nu este posibil.
Este adevărat că hotărârea din prezenta cauză și starea de fapt reținută (implicit și cu privire la traseul liniei de demarcație) ce urmează a fi stabilită nu pot fi opuse unor terțe persoane (care ar emite pretenții asupra terenurilor deținute de părți fără acte) nici ca titluri de proprietate și nici ca fiind chestiuni intrate sub imperiul autorității de lucru judecat, însă stabilirea unei linii de demarcație se impune cu necesitate și cu privire la partea de teren dinspre capătul grădinilor deci înspre capătul B al liniei de demarcație pentru a preîntâmpina alte litigii privind posesia.
În plus, din schițele atașate raportului de expertiză și din dosarele atașate rezultă că porțiunea de teren care a generat prezentul litigiu și litigiile anterioare se situează tocmai înspre capătul A al liniei de demarcație, în zona de curți construcții, unde o parte din vechiul nr. top. 163 se suprapune cu o parte din . din TP 31-_.
Cu privire la faptul că expertul a stabilit linia de demarcație ținând cont exclusiv de titlurile de proprietate, instanța arată că acesta a procedat în mod corect. Chiar dacă modul de formulare al obiectivului de expertiză (în special topica), acesta putea fi interpretat în sensul că să se țină cont de vechile coli de carte funciară și titlurile actuale nu numai la identificarea terenurilor ci și la stabilirea liniei de hotar, o asemenea interpretare ar fi lipsită de orice temei legal.
Astfel linia de hotar nu putea fi stabilită decât ținând cont de titlurile de proprietate întrucât de la emiterea acestora, vechile înscrieri de carte funciară și-au pierdut implicit actualitatea și valabilitatea. Identificarea terenurilor conform vechilor cărți funciare a prezentat relevanță în cauză atât pentru că aceste înscrieri au stat la baza acțiunii posesorii dintre părți cât și pentru comparație cu situația actuală, din suprapunerea celor două schițe rezultând cu claritate sursa neînțelegerilor.
Pentru motivele susmenționate instanța apreciază că acțiunea reclamantului este admisibilă și întemeiată, astfel că instanța va stabili linia de demarcație dintre cele două terenuri conform punctelor A-B conform raportului de expertiză judiciară și planului de situație efectuate în cauză de d-l expert judiciar topograf M. A..
Chiar dacă pârâta nu este de acord cu soluția instanței, acțiunea în grănițuire profită în egală măsură ambelor părți prin stabilire cu claritate a întinderii drepturilor fiecăruia. Pentru aceste motive fiecare parte trebuie să suporte o cotă de ½ din 3.698,3lei reprezentând totalul cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de ambele părți (onorarii avocațiale și pentru expert, taxe etc). Întrucât majoritatea cheltuielilor au fost avansate de către reclamant, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.739,15 lei reprezentând cota ce îi revine cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. G., domiciliat în H. M., nr. 176, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta L. M., cu domiciliul în Tășnad, ., . M., având ca obiect grănițuire, prin urmare:
- stabilește linia de demarcație dintre cele două proprietăți conform punctelor A-B evidențiate potrivit raportului de expertiză judiciară și planului de situație efectuate în cauză de d-l expert judiciar M. A..
Obligă fiecare parte să suporte ½ din cheltuielile de judecată, prin urmare obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.739,15 lei cu acest titlu.
Cu drept de a declara apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. POPOVICIMARGARETA ȘORIAN
Red.M.P.
Tehnored.M.Ș./M.P.
4 ex./21.05.2013
emis 2 .
1 .
1 .
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 27-02-2013, Judecătoria CAREI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2810/2013. Judecătoria... → |
|---|
