Pretenţii. Sentința nr. 83/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 3598/296/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 83/2015
Ședința publică din 19 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ț. I. R.
Grefier: M. R. A.
Desfășurarea procesului s-a efectuat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 C.pr.civilă.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile înaintată reclamanta ., cu sediul în Satu M., .. 38, jud. Satu M. împotriva pârâtei C. D., cu sediul în ., jud. Satu M. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant administrator T. G., lipsă fiind reprezentanții pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată și este legal timbrată. Cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii de amânare formulată de pârâtă.
Instanța în baza art. 219, alin. 2 C.pr.civ constată că procedura de citare este îndeplinită potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 1 C.pr.civ conform cărora prin înmânarea citației, sub semnătura de primire, personal sau prin reprezentant, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.
Instanța pune în discuție necesitatea administrării de noi probe în baza art. 390 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantei arată că nu înțelege necesară administrarea altor probe în cauză.
Instanța respinge cererea de probațiune formulată de către pârât la termenul din 24.11.2014, reclamanta a declarat că pretențiile nu au legătură cu subvenția acordată de APIA, interogatoriul reclamantei persoană juridică nu a fost depus conform art. 205 alin. 2 lit. d C.pr.civ. odată cu întâmpinarea la fel cum nu s-a depus numele, prenumele și adresa martorului.
Proba privind înscrisurile referitoare la subvenție nu sunt admisibile în conformitate cu art. 255 C.pr.civ. iar cu privire la proba cu interogatoriul și martori pârâtul este decăzut în conformitate cu art. 254 alin. 1 C.pr.civ.
În baza art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei apreciind că este pertinentă și concludentă justei soluționării a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză instanța închide faza cercetărilor judecătorești. În baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul în fond părților în ordinea prevăzute de art. 216 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul în fond, arată că solicită admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată. Arată că nu are nimic de adăugat în susținerea acțiunii sale față de cele prezentate la termenul anterior. Arată că cea mai importantă dovadă în favoarea susținerii pretențiilor sale este procesul verbal depus de pârâtă la filele 32 – 33 din dosarul Judecătoriei Satu M.. Arată că potrivit acestui proces verbal pârâta recunoaște pretențiile reclamantei prin următoarele texte:
„Pentru anul 2010 conducerea composesoratului este de acord cu folosirea diferenței de sumă 15 000 lei de către arendaș la întreținerea și defrișarea pășunii.
Datoria pe anul 2011_,76 lei rămâne să fie achitată în luna dec. anului 2012.
Valoarea diferenței de lucrări care a fost executat în anul 2011 va fi negociat și reținut din subvenția anului 2012 până la 30 martie 2013”
Arată că nu suma de_ este suma defrișării în cauză, această sumă fiind pentru o defrișare anterioară, suma pentru defrișarea efectuată de reclamantă și recunoscută de pârâtă prin prezentul proces verbal trebuia prinsă în factura pentru anul 2012 însă când pârâta a emis factura în cauză nu a ținut cont de defrișarea efectuată de reclamantă.
Instanța în baza art. 244 C.pr.civ coroborat cu art. 394 C.pr.civ declară dezbaterile închise și, față de cererea principală și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemarea în judecată înregistrată la data de 31.03.2014, sub dosar număr_ al Judecătoriei Satu M. (f. 2-3 din DS_ al Judecătoriei Satu M.) reclamanta . cu sediul în Satu M., ..38, jud. Satu M., înregistrată la ORC Satu M. sub J_, având CF._.si cont bancar RO52RNCB_0001, reprezentată prin Administrator T. G. identificat prin CI ., nr._, CNP_, cheamă în judecată pe pârât C. D. cu sediul in localitatea D., nr.556, . M., având CF_ și cont RO88CECESM0843RON0235206, reprezentată de președinte S. A., prin care solicită instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata facturii nr.40/19.12.2013 în valoare de 34,100 lei reprezentând prestări servicii - defrișare pășune, sumă actualizată cu dobânda bancara și rata inflației de la data plății, plus cheltuielile de judecată.
În motivare arată că în fapt: în data de 08.04.2008 a încheiat cu pârâtul C. D., Contractul de arendă cu nr.229, prin care acesta se obliga să le dea în arendă pășunea în suprafață de 113 ha, în schimbul plății unei chirii(conform art.6 (1) din contract), în valoare de 40 lei/an plus subvenția. Conform regulilor de drept comun, locatarul/arendatorul, C. D. avea obligația de a le preda suprafața de teren îndeplinind condițiile de exploatare a unei pășuni. întrucât întreaga suprafață a terenului era acoperită de o vegetație care nu permitea efectuarea pășunatului de către oi și capre, prin ACT ADIȚIONAL NR. 1. din data de 28.12.2009, C. D. reduce de comun acord suprafața arendată la 77 ha. de teren.
Însă, în urma defrișării efectuate de către C. D. în perioada 2008-2009, acesta a lăsat resturile vegetale pe pășune, iar în jurul acestor resturi s-a dezvoltat altă vegetație, astfel extinzându-se în anul 2012 și pe suprafață de 55 ha din cele 77 ha. ramase reclamantei în arendă.
Deoarece subvenția de la stat era acordată condiționat de îndeplinirea condiției de pășune a terenului, au anunțat composesoratul asupra situației impracticabile a pășunii. În acest sens în anul 2012 au efectuat o deplasare pe teren împreună cu dl. Ș. A. - președintele composesoratului și cu dl. Ș. Izsidor, persoana care urma să execute lucrările de defrișare. În urma acestei defrișarea pe costurile reclamantei, urmând ca acestea să fie compensate cu plata chiriei. Astfel în luna iulie 2012 au efectuat defrișarea celor 55 de ha. pe cheltuiala lor, costul ajungând la valoarea totală cu TVA de 34.100 lei.
Întrucât pârâtul nu a mai respectat înțelegerea, în data de 26.12.2013, prin scrisoare cu confirmare de primire i-au trimis somația de plată însoțită de factura nr.40/19.12.2013 prin care solicita composesoratului să le plătească suma de 34.100, reprezentând contravaloarea lucrărilor de defrișare. Ținând cont de prevederile legale, în data de 28.01.2014 au îndeplinit și obligația de informare privind medierea. Cu toate acestea composesoratul a refuzat să-și execute obligația fapt pentru care au înaintat prezenta acțiune.
În drept invocă prevederile art.30 C.pr.civ.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimonială. Depune la dosarul cauzei C. a actului constitutiv și a certificatului de înregistrare a societății; C. Contract de arendă nr.229/08.04.2008; C. Act adițional nr. 1/28.12.2009, la contractul de arendă; C. factura nr.40/19.12.2013; C. Somație de plată din 26.12.2013 cu confirmare de primire; C. Certificat de Informare nr.5/28.01.2014 Dovada taxei de timbru în valoare de 1.608 lei.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare (f. 27 – 30 DS_ al Judecătoriei Satu M.) prin care solicită instanței în principal, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu M. în soluționarea prezentei cereri și în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu M. că aceasta trebuie apreciată din perspectiva prevederilor art. 107 alin. 1 C. proc. civ potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”
Raportat la faptul că nu sunt incidente prevederile art. 113 C.proc.civ. privind competența teritorială alternativă, solicită instanței să aprecieze caracterul fondat al excepției de necompetență teritorială invocată, să o admită și să dispună trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Cărei ca instanță competentă, raportat la sediul pârâtei.
Pe fondul cererii arată că prin cererea formulată, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 34.100 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 40/19.12.2013, respectiv a serviciilor de defrișare efectuate de aceasta, sumă actualizată prin aplicarea dobânzii legale și a ratei indicelui de inflație.
Față de petitul formulat de către reclamantă, cel față de care instanța este investită să soluționeze cererea pe fond, trebuie analizat incidentul procedural al inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea dobânzii bancare și actualizarea sumei prin aplicarea ratei de inflație, în contextul în care nu este indicată perioada de raportare.
Instanța de fond, în temeiul principiului disponibilității, nu are fundament legal pentru a stabilii cu privire la termenul de exigibilitate la plată a debitului principal și astfel se află în imposibilitate de a se pronunța pe acest capăt de cerere sancționator.
În susținerea capătului de cerere pretențional privind obligarea pârâtei la plata sumei de 34.100 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de defrișare pășune, reclamanta prezintă o stare de fapt menită să-i susțină pretențiile invocate, dar nedovedite ca atare prin înscrisuri.
Caracterul nefondat al pretențiilor trebuie analizat de către instanța de judecată și apreciat ca atare raportat la următoarele:
Conform contractului de arendare, înregistrat sub nr. 229/08.04.2008, respectiv a prevederilor Notei de la pag. l, părțile, de comun au statuat faptul că, "Valoarea lucrărilor de întreținere a suprafețelor de pășune arendate vor fi stabilite de o comisie formată din reprezentanții părților, iar această valoare va fi diminuată din suma anuală a arendei, stabilită în prezentul contract. Valorile minime și maxime obligatorie a lucrărilor de întreținere vor fi cuprinse între 20 respectiv 30% din valoarea anuală a contractului. Alte procente vor fi stabilite în timp, de comun acord. "
Art. 6 alin. 1 din contractul de arendă.
" Nivelul arendei este de subvenția + 40 lei/an. CU POSIBILITATEA DE NEGOCIERE ANUALĂ"
Art. 1270 cod civil - regăsit în art.969 Cod civil din 1864
" (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege."
Învederează instanței că nivelul subvenției acordate ca și schemă de plată unică pe suprafață de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pe anul 2012 este de 81 euro/ha/an, respectiv echivalentul în lei la cursul din data de 30.09.2012 comunicat de Banca Centrală Europeană, respectiv 1 euro 4,538 lei.
Subvenția pe anul 2012, aferentă suprafeței de 55 ha teren, este de 4.455 euro (81 euro x 55 ha), respectiv 20.216,79 lei și asta numai în condițiile în care A.P.I.A. nu aplică reduceri liniare.
Cuantumul total al subvențiilor acordate reclamantei de A.P.I.A. sunt prevăzute în Decizia de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, comunicată acesteia.
Dacă ar fi să luăm procentul cel mai mare stipulat de către părțile contractuale ca și nivel până la care se poate stabilii contravaloarea lucrărilor de defrișare, pornind de la calcului indicat, neavând cunoștință de cuantumul concret al subvenției efectiv acordate reclamantei, am ajunge la valoarea de 6.065,03 lei și nicidecum la suma de 34.100 lei.
Modul de calcul prin care s-a ajuns la valoarea estimată de 6.065,03 lei, în contextul în care, reiterează, nu cunosc dacă au fost aplicate reduceri liniare, este următorul:
40 lei /an 81 euro/ha/an x 55 ha = 4.455 euro respectiv 20.216,79 lei TOTAL ARENDĂ: 20.256,79 lei 30% din 22.416,79 lei - 6.065,03 lei iar 20 % din 22.416,79 lei - 4.043,35 lei.
Ca atare, chiar și în măsura în care s-ar dovedi efectuarea lucrărilor de defrișare, cuantumul acestora nu putea depășii suma de 6.065, 03 lei, respectiv de maxim 30% din valoarea anuală a contractului, respectiv a arendei, iar plata acestora se poate efectuat NUMAI PRIN DIMINUAREA DIN SUMA ANUALĂ A ARENDEI. Nu s-a operat o astfel de diminuare a arendei pe anul 2012 tocmai în contextul în care nu au fost efectuate lucrări de defrișare.
Important în soluționarea cauzei este și faptul că, subvenția acordată de APIA se plătește în două tranșe egale, respectiv 50% din aceasta la data de 30 noiembrie 2012, iar diferența de 50% la data de 28 februarie 2013.
Astfel, chiar dacă ar accepta că pârâta poate fi obligată la plata contravalorii lucrărilor de defrișare, față de data plății subvenției de către APIA Satu M., capătul de cerere privind actualizarea sumei și aplicarea dobânzii legale, trebui raportat la data plății subvenției efective.
Cu toate acestea, instanța de judecată, față de lipsa notificării prealabile a pârâtei cu privire la necesitatea efectuării lucrărilor, față de lipsa întrunirii comisiei în vederea negocierii cuantumului lucrărilor și efectiv a lucrărilor în sine, nu poate primii cererea reclamantei deoarece, astfel, instanța de judecată ar fi pusă în situația de a interveni, fără fundament legal, în raportul dintre părți.
Doresc să arate totodată faptul că, pe anii anteriori, comisia de negociere a considerat necesitatea efectuării lucrărilor de defrișare stabilind un cuantum al acestora la nivelul de 15.000 lei.
In acest sens, depun în probațiune Procesul-verbal al ședinței Composesoratului D., înscris din care rezultă, pe de o parte, faptul că pe anii 2010 și 2011 au fost efectuate lucrări negociate la valoarea de 15.000 lei iar, pe de altă parte, faptul că la data de 22.11.2012, lucrările de defrișare pe anul 2012 NU AU FOST EFECTUATE.
Având posibilitatea, în temeiul prevederilor art.22 C.proc.civ., instanța de judecată, pentru soluționarea cauzei pe fond, va trebui să dispună în sensul obligării reclamantei la dovedirea pretențiilor sale prin depunerea listei de inventar a societății și a registrului de evidență a salariaților.
In baza acestor înscrisuri se va dovedii faptul că reclamanta nu numai că nu avea posibilitatea efectuării lucrărilor față de lipsa utilajelor necesare efectuării lucrărilor de defrișare, ci și faptul că nu avea personal angajat în vederea defrișării celor 55 ha pășune pe anul 2012.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost promovată ca și consecință a soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată în cauzele înregistrate sub dosar nr._, nr._, nr._ nr._ și a faptului că pârâta, la data de 10.04.2013 a notificat rezilierea contractului de arendă.
Pentru toate aceste considerente, solicită instanței să aprecieze caracterul nefondat al pretențiilor reclamantei și să dispună în sensul respingerii cererii formulate.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art. 1270 și urmat. Cod civil.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin . data de 17.09.2014 dată în DS_ al Judecătoriei Satu M. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu M. și declinată cauza spre soluționare în favoarea Judecătoriei Carei. La data de 16.10.2014 cauza a fost înregistrată la Judecătoria Carei sub DS nr._ al Judecătoriei Carei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei instanța constată următoarele:
Între părți s-a încheiat la 01.03.2008 contractul de arendare înregistrat sub nr. 229 din 08.04.2008 la Consiliul Local al Comunei Supur, reclamanta având calitate de arendator iar pârâtul cea de arendaș cu privire la suprafața de 113 ha pășune situată în localitatea D., . perioadă de 10 ani (01.03.2008 – 01.03.2018), nivelul arendei fiind stabilit la plata subvenției, ce urma a fi plătită în termen de 15 zile de la data încasării și suma de 40 lei/an cu scadență în cursul lunii ianuarie pentru anul anterior cu posibilitatea unei renegocieri anuale a nivelului arendei.
Totoată s-a stipulat că valoarea lucrărilor de întreținere a suprafețelor de pășune arendate vor fi stabilite de o comisie formată din reprezentanții părților iar această valoare va fi diminuată din suma anuală a arendei. Valorile minime și maxime obligatorii a lucrărilor de întreținere vor fi cuprinse între 20 respectiv 30 % din valoarea anuală a contractului, alte procente vor fi stabilite în timp de comun acord. (f. 11-12 DS inițial.)
Prin actul adițional nr. 1 din 28.12.2009 s-a modificat contractul cu privire la suprafața arendată de la 113 ha la 77 ha, arendașul urmând să solicite subvenție de la Apia numai după 77 ha. (f. 13 DS inițial).
Contractul a fost reziliat din inițiativa pârâtului la 25.04.2013 (f. 34 DS inițial).
Între părți au apărut divergențe astfel că prin . 07.10.2013 dată în DS_ al Judecătoriei Satu M. s-au emis ordonanțe de plată contra reclamantei care a fost obligată să plătească pârâtului suma de_,22 lei, contravaloarea arendei pentru anul 2012 cu penalități de întârziere de 0,001% pe zi de la data scadenței până la plata efectivă (f. 15-16).
Reclamanta solicită în prezentul dosar plata facturii nr. 40/19.12.2013 cu dobânda legală începând cu 13.01.2014 în sumă de_ lei ce reprezintă prestări servicii defrișare pășune efectuată în iulie 2012, sumă ce excede procentului de 20 – 30% din contract, în cauză operând teza a II-a din această clauză contractuală respectiv „alte procente vor fi stabilite în timp de comun acord”.
În procesul verbal încheiat în 22.11.2012 în ședința Composesoratului pârât se consemnează că reprezentantul reclamantei T. G. a depășit suma de_ lei oferită de Composesorat pentru defrișări ceea ce duce la concluzia că organele de conducere ale pârâtului au fost de acord cu plata sumei de_ lei pentru efectuarea acestei activități. (f. 32-33 DS inițial).
Pârâtul a fost somat de către reclamantă să plătească contravaloarea facturii mai sus identificate în termen de 15 zile de la primirea acesteia, primirea fiind confirmată de către pârât la 27.12.2013. (f. 15-16 DS inițial)
În consecință instanța în baza art. 969 VCC, art. 16 din OG 13/2011 va admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta ., cu sediul în Satu M., .. 38, jud. Satu M. împotriva pârâtei C. D., cu sediul în ., jud. Satu M..
Va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de_ lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea parțială a facturii nr. 40/19.12.2013 cu dobânda legală începând cu 13.01.2014 până la plata efectivă.
Va obliga pârâtul să plătească reclamantei 855 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta ., cu sediul în Satu M., .. 38, jud. Satu M. împotriva pârâtei C. D., cu sediul în com. Supur, ., jud. Satu M., prin urmare:
- obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de_ lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea parțială a facturii nr. 40/19.12.2013 cu dobânda legală începând cu 13.01.2014 până la plata efectivă.
- obligă pârâtul să plătească reclamantei 855 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică din 19 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Ț. I. R. M. R. A.
MRA 20 Ianuarie 2015
Red.Ț.I.R.
Tehnored. MRA
4 ex./23.01.2015
emis 2 .
1 com reclamant: .
1 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 140/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 63/2015.... → |
|---|
