Actiune in regres. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 27921/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ și chemata în garanție S.C. R. T. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.09.2013, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.11.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de reclamanta reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1.975,50 lei reprezentând despăgubiri, dobânda legală remuneratorie de la data introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii, actualizarea despăgubirii cu dobânda legală penalizatoare pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în esență că, la data de 23.02.2010 a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, din cauza a mai multor gropi existente în suprafața carosabilă în timp ce circula pe drumul european E58, Pasul M., costurile reparației în valoare de 1.975,50 lei fiind achitate de reclamantă în baza poliței de asigurare Casco încheiate cu proprietarul vehiculului.
Conform reclamantei, administratorul drumului public, respectiv pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale de semnalizare corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice și nu a luat toate măsurile necesare pentru înlăturarea acestora fiind îndeplinite condițiile art. 998-999 C.civ.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 22 Legea nr. 36/1995, art. 1, 2, 3 O.G. nr. 13/2011, art. 998-999 C.civ., art. 7201 C.pr.civ., O.U.G. nr. 195/2002, O.G nr. 43/1997.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: convocare la conciliere (f. 8-11), fișa de evaluare a despăgubirii (f. 12), extras de cont (f. 12 verso), facturi fiscale și anexe (f. 13-16), nota de constatare (f. 17), fotografii (f. 17-24), declarație conducător auto (f. 23, 24), cerere de despăgubire (f. 24 verso), polița de asigurare (f. 25 verso), nota de calcul (f. 26), acte de identitate conducător auto și certificat de înmatriculare autovehicul (f. 28).
Cererea a fost legal timbrată cu 169 lei taxă judiciară de timbru (f. 92) și 3 lei timbru judiciar (f. 93)
Prin întâmpinarea depusă la data de 08.02.2013, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat în esență că, reclamanta este ținută să facă dovada existenței condițiilor răspunderii civile delictuale, iar în cazul de față reclamanta nu are nicio culpă în producerea evenimentului iar înscrisurile de la dosar nu fac dovada legăturii de cauzalitate. S-a mai invocat că, la dosar nu există nici un document al unui agent constatator abilitat conform legii, că documentele depuse nu îi sunt opozabile și nu pot face dovada producerii evenimentului rutier pe drumul național aflat în administrarea acesteia, că nu se poate stabili cu exactitate locul producerii evenimentului, că fotografiile depuse sunt din data de 23.02.2010 iar declarația conducătorului auto din data de 05.03.2010, 08.03.2010, că la rândul său, conducătorul auto trebuia să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum.
În drept s-au invocat dispozițiile C.civ., O.U.G. nr. 195/2002.
La aceeași dată, pârâta a depus o cerere de chemare în garanție a S.C. R. T. S.R.L., solicitând ca în situația admiterii acțiunii, aceasta din urmă să fie obligată la plata despăgubirilor și cheltuielilor de judecată, întrucât la data de 23.02.2010, când a avut loc evenimentul rutier, aceasta era răspunzătoare pentru starea drumului în baza contractului de subsecvent de servicii și lucrări nr. 1037 și procesul verbal de predare-primire a amplasamentului.
În drept au fost invocat dispozițiile art. 17, 60 C.pr.civ.
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: contract și proces verbal (f. 35-55).
La data de 02.04.2013 reclamanta a depus note de ședință prin care a arătat faptul că, în declarația sa, conducătorul auto se referă la DN 18, nu la DE18, drum care se suprapune cu DN1C, așa cum reiese din anexa depusă în probațiune.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri (f. 109 - 114) și expertiza tehnică judiciară (f. 123-143).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea declarației conducătorului auto cu fotografiile de la dosar rezultă că în data de 23.02.2010, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat din cauza gropilor existente pe drumul DN 1C, respectiv DN18, Pascul M..
Raportul de expertiză tehnică auto a confirmat producerea avariilor ca urmare a denivelărilor existente în carosabil, expertul concluzionând că, deformația punți spate, a pragului și a fuzetei părții drepte a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ au fost generate de șocul mecanic resimțit de către acesta în urma rulării autovehiculului prin zona menționată anterior, și anume groapa indicată de reclamantă prin fotografiile depuse.
Potrivit concluziilor expertului, întrucât în zonă nu existau indicatoare rutiere care să semnaleze pericolul generat de existența gropilor ori indicatoare de limitare a vitezei acesta nu a putut reține vreo culpă a conducătorului auto în producerea accidentului.
În urma acestui incident, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fiind asigurat la societatea reclamantă, conform poliței de asigurare Casco . nr._ s-a deschis la aceasta din urmă, dosarul de daune nr. CA/MM/10/_, în cadrul căruia reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor necesare autovehiculului în sumă de 1.975,50 lei, așa cum reiese din extrasul de cont de la fila 12 verso din dosar.
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a relevat faptul că, suma plătită de reclamantă a reprezentat valoarea necesară și suficientă pentru repararea autoturismului în vederea aducerii acestuia în starea anterioară de funcționare.
În drept, instanța reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Codului civil 1864 și ale Legii nr. 136/1995, astfel cum erau în vigoare la data producerii accidentului, raportat la art. 3 și art. 103 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 Legea nr. 136/1995 (preluat de altfel în art. 2210 Noul C.civ. 2009) „în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.”
Din coroborarea art. 5 alin. 2 și alin. 6 O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 40 alin. 1 O.G. nr. 43/1997 reiese că administratorul drumului public are obligația de menținere în stare tehnică corespunzătoare drumul public prin semnalizarea obstacolelor aflate pe partea carosabilă și prin luarea măsurilor necesare pentru înlăturarea acestor obstacole, în caz contrar, acesta poate fi tras la răspundere civilă, în condițiile legii.
În speță, prin prisma prevederilor art. 21 alin. 2 și art. 22 O.G. nr. 43/1997, instanța constată că, în raport de locul producerii faptei, calitatea de administrator al drumului publice aparține pârâtei, care nu a negat acest aspect.
Analizând dispozițiile art. 998-999 C.civ. în temeiul cărora, orice faptă a unei persoane, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, persoana fiind responsabilă nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, instanța reține că pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Instanța apreciază că, raportat la starea de fapt expusă anterior, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către aceasta a obligațiilor de semnalizare a drumului public ori de luare a măsurilor necesare pentru înlăturarea obstacolelor, raportat la calitatea de administrator a drumului public, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, iar repararea lui s-a ridicat la suma 1.975,50 lei, suportată de reclamantă.
Instanța consideră că, probele depuse la dosar de către reclamantă au un caracter concludent, dat fiind relevanța fotografiilor în baza cărora a fost efectuată expertiza auto, fotografii care au fost realizate la scurt timp după producerea evenimentului cu surpinderea poziționării exacte a cauzei prejudiciului și a locului faptei, probe cu caracter obiectiv ce dovedesc legătura de cauzalitate dintre conduita pârâtei și împrejurarea producerii prejudiciului, chiar și în absența unui proces verbal al unui organ constatator.
În speță, prin prisma dispozițiilor legale de mai sus, instanța apreciază că solicitarea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata sumei de 1,975,50 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ este întemeiată raportat la înscrisurile de la dosar coroborate cu raportul de expertiză auto, fără a putea reține vreo culpă concurentă a conducătorului auto în producerea prejudiciului, având în vedere starea avansată de degradare a drumului public.
Totodată, în temeiul art. 1 alin. 3 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale calculată asupra sumei de 1,975,50 lei, de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât abia de la această dată creanța reclamantei devine certă, lichidă și exigibilă, având în vedere temeiul răspunderii civile delictuale, și până la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și faptul că, reclamanta a obținut câștig de cauză, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3.648 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru în valoare de 169 lei (f. 92), timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 92), onorariul avocațial în valoare de 496 lei (f. 153) și onorariu expert 2.980 lei (f. 119).
Sub aspectul cererii de chemarea în garanție, instanța reține că, în temeiul art. 5 alin. 6 O.U.G nr. 195/2002 răspunderea prevăzută în sarcina administratorului drumului public revine în aceeași măsură și executantului lucrărilor, calitate întrunită în persoana chematei în garanție, S.C. R. T. S.R.L., prin prisma clauzelor contractului subsecvent de servicii și lucrări nr. 1037/12.10.2009, coroborat cu procesul verbal de predare-primire a amplasamentului din data de 04.01.2010, înscrisuri însușite prin semnare și ștampilare de către chemata în garanție.
Astfel, din art. 10.10 și art. 10.13 din acest contract chemata în garanția avea obligația de a menține în stare bună sectorul de drum predat de pârâtă, respectiv DN 1C KM 114+000 – 147-+938; 153+851 – 181+000, sector de drum unde se află și locul producerii evenimentului în speță, conform fotografiei de la fila 17 verso din dosar.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 998-999 C.civ. coroborat cu art. 60 C.pr.civ și art. 969 C.civ., având în vedere neîndeplinirea obligațiilor de către chemata în garanție, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, și în consecință va dispune obligarea chematei în garanție să plătească pârâtei suma de 1.975,50 lei reprezentând despăgubiri, dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă, precum și la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în valoare totală de 3.648 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul procesual ales la Cabinet avocat P. D. în București, Bld. Națiunilor Unite, nr. 1, ., biroul A3, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.975,50 lei reprezentând despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.648 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ împotriva chematei în garanție S.C. R. T. S.R.L. cu sediul în loc. Ip, nr. 265/E, jud. S., și în consecință:
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1.975,50 lei reprezentând despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3.648 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./5 ex/25.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8041/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
