Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 14153/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 10.10.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză având în vedere dispozițiile din art. 94 pct. 1 lit.j din C.pr.civ.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ. încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei, apreciindu-le ca fiind utile în soluționarea prezentei cauze.
Față de împrejurarea că pârâta nu a răspuns în scris la interogatoriul ce i s-a comunicat împreună cu cererea de chemare în judecată, față de prevederile art. 358 din C.pr.civ., instanța apreciază atitudinea pârâtei ca fiind un început de dovadă în folosul reclamantei.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea în probațiune formulată de către reclamantă constând în ascultarea martorei H. R., apreciind că nu este utilă în soluționarea cauzei față de înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 C.pr.civ., declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 17.06.2013 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Cluj N., .. 208, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., .. 141C, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 900 lei reprezentând rest de preț datorat în baza contractului și facturii anexate, respectiv a dobânzii legale aferente, de la data de 29.11.2010 și pânǎ la achitarea integralǎ a debitului, precum și a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ în baza unui contract de producție mobilier încheiat cu pârâta la 24.09.2010, s-au executat în favoarea acesteia din urmă anumite corpuri de mobilier model Asti, însă pârâta nu a achitat integral prețul de_ lei convenit prin convenția perfectată, efectuând plăți ce însumează_ lei, astfel că în prezent se înregistrează un rest de 900 lei. Totodată, s-a arătat de către reclamantă că în urma contractului încheiat a fost emisă factura . nr. 164/24.09.2010, iar debitul restant a fost confirmat de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea extrasului de cont nr. 18/30.12.2010, prin care aceasta a fost încunoștiințată cu privire la situația plăților neachitate. În ce privește dobânda legală, s-a evidențiat că aceasta este datorată de la data de 29.11.2010, când s-a efectuat ultima plată, pârâta fiind de drept în întârziere, potrivit art. 43 din C. . drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 969, 1073, 1084 și urm., 1361 din C. Civ. 1864, respectiv de prevederile art. 194 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile anexate cererii formulate ( f. 10 - 21 ), proba cu interogatoriul pârâtei, respectiv proba testimonială constând în ascultarea martorului H. R..
Cererea formulatǎ a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumǎ de 83 lei ( f. 6 ) și timbru judiciar de 5 lei ( f. 1 verso ).
Deși pârâtei i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 22 - 24 ), totuși aceasta nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat într-o altă modalitate poziția procesualǎ în raport de acțiunea promovată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantǎ proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul contractului producție mobilier încheiat între părțile litigiului de față la data de 24.09.2010 ( f. 10 ), reclamanta s-a obligat a produce, în favoarea pârâtei, corpuri mobilier model Asti, pentru un preț total de_ lei, ce urma să fie achitat în condițiile convenite, respectiv 8000 lei la momentul lansării comenzii și restul de 7400 lei la data finalizării sale, eliberându-se factura . nr. 164/24.09.2010 ( f. 11 ). Cu toate acestea, deși reclamanta și-a executat obligația ce îi revenea, pârâta nu a plătit integral prețul convenit, achitând o sumă totală de_ lei, după cum rezultă din chitanțele și extrasele de cont depuse la dosar ( f. 12 - 15 ), astfel că în prezent datorează un rest de 900 lei, existența datoriei fiind confirmată de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea extrasului de cont nr. 18/30.12.2010 emis de către reclamantă, care indica suma restantă ( f. 16 ).
Relativ la cauza de față, instanța observǎ cǎ între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract având ca obiect producerea unor corpuri de mobilier la comanda pârâtei, după cum s-a arătat mai sus, or obligația principală a beneficiarului, asumată prin convenția perfectată, se referă la achitarea contravalorii lucrărilor executate, prețul datorat fiind cel prevăzut în contract, în acest context fiind relevante prevederile art. 969 alin. (1) din C. Civ. 1864, în temeiul cărora Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Referitor la prezentul litigiu, instanța observǎ cǎ deși reclamanta a executat lucrarea la care s-a angajat, respectiv a produs corpurile de mobilier, potrivit contractului amintit mai sus, totuși pânǎ în prezent prețul stabilit nu a fost integral achitat, fiind în discuție un debit restant de 900 lei, astfel cum rezultǎ și din extrasul de cont nr. 18/30.12.2010 ( f. 16 ), confirmat de către pârâtă prin semnătură și ștampilă. În consecință, ținând seama de aspectele astfel învederate și luând în considerare împrejurarea că pârâta nu a răspuns interogatoriului transmis odată cu cererea de chemare în judecată, atitudine procesuală apreciată ca reprezentând un început de dovadă în favoarea reclamantei, potrivit art. 358 din C. proc. civ., ce se coroboreazǎ cu înscrisurile depuse în probațiune, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 900 lei reprezentând restul de preț datorat conform contractului și facturii depuse la dosar.
Referitor la dobânda legală pretinsă de către reclamantă, instanța observă că pârâta este de drept în întârziere în ce privește obligația de a achita restul de preț convenit prin contractul încheiat, potrivit art. 43 din C. . efectuării plății parțiale în sumă de 5000 lei, respectiv 29.11.2010 ( f. 14 ), când trebuia executată integral obligația ce îi revenea, respectiv trebuia achitat restul de preț în cuantum de 7400 lei, părțile stabilind ca acesta să fie plătit la finalizarea comenzii, după cum rezultă din contractul încheiat ( f. 10 ).
În consecință, pârâta fiind de drept în întârziere de la data anterior menționată, este ținută a achita dobânda legală în temeiul art. 1088 din C. Civ. 1864 coroborat cu dispozițiile art. 2 din O. G. nr. 9/2000, act normativ în vigoare la data scadenței obligației de plată, așadar în raporturile dintre părți devine incident art. 3 alin. (1) din O. G. nr. 9/2000, care stipulează că Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în legătură cu problema determinării cuantumului dobânzii urmând să fie avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (4) din O. G. nr. 9/2000. Ținând seama de aceste considerații, pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale potrivit art. 3 alin. (1) și (4) din O. G. nr. 9/2000, de la data plății parțiale de 5000 lei, anume din ziua de 29.11.2010 ( f. 14 ) și până la 02.09.2011, în acest context fiind însă necesare unele mențiuni suplimentare. Astfel, trebuie amintit că O. G. nr. 13/2011, intrată în vigoare la data de 2.09.2011 ( potrivit art. 19 ), stabilește în art. 11 abrogarea dispozițiilor O. G. nr. 9/2000, așadar de la momentul indicat, dobânda legală la care va fi obligată pârâta se stabilește potrivit art. 1 alin. (3), 2 și 3 alin. (2) și (4) din O. G. nr. 13/2011, deci aceasta este ținută la plata dobânzii legale penalizatoare la nivelul dobânzii legale, în temeiul art. 1 alin. (3) și 2 din O. G. nr. 13/2011, stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, conform art. 3 alin. (2) din același act normativ, de la data de 2.09.2011 și până la achitarea integrală a debitului restant.
Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de judecatǎ includ și taxa judiciarǎ de timbru și timbrul judiciar. Pe de altă parte, conform art. 3 alin. (1) și (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, cererile prin care se solicită soluționarea în fond a cauzei se timbrează cu timbru judiciar de 1,5 lei, dacă au o valoare mai mare de 100 lei, fără a depăși însă 1000 lei. Așadar, cum în cauza de față pretențiile reclamantei sunt întemeiate, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 84,5 lei, din care 83 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru ( f. 6 ), iar 1,5 lei timbrul judiciar ( f. 1 verso ), față de valoarea obiectului cererii, respectiv 900 lei, neputând fi acordată suma de 5 lei pretinsă de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbru judiciar, ci doar suma de 1,5 lei, potrivit art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, sens în care cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj N., .. 208, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Cluj N., .. 141C, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 900 lei reprezentând restul de preț datorat conform contractului și facturii depuse la dosar.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, de la data de 29.11.2010 și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 84,5 lei, din care 83 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 1,5 lei timbrul judiciar,
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
17.10.2013 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3369/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
