Anulare act. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 20514/211/2011
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 17 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: C. R.
Grefier: A. R.
Pe rol se afla pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții B. I. M. ș.a. în contradictoriu cu pârâții Z. I. ș.a., având ca obiect anulare act și rectificare CF.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă. De asemenea, se constată că, părțile au depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 6 iulie 2011, reclamanții B. I. M. și B. M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Z. I., A. E., A. S. L., A. C. M., M. C.-N. PRN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1199 din 24.07.2008 de către BNP M. O., încheiat între pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M., în calitate de vânzători și pârâta Z. I., în calitate de cumpărătoare, cu privire la spațiul comercial nr. 6 situat în C.-N., ., fosta Primăverii nr. 1, înscris în CF C.-N., nr._, nr. top_-C1-U6, compus din 1 magazin, 2 depozite,1 sas, 1 grup sanitar, 1 WF, cu Su=68,72 mp, p.i.c. înscrise în CF col. nr._, teren atribuit în concesiune - 15/922 parte;¸rectificarea CF C.-N. nr._, nr. top_-C1-U6, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unu spațiu comercial situat în C.-N. ., în suprafață de 109,39 mp conform proiectului de execuție 7866/1993 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7/1996 încheiat cu Societatea Comercială de Construcții T. SA C.-N..
Deși acel contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat în anul 1996, reclamanții nu au reușit să intre în posesia spațiului comercial și nici să îl intabuleze pe numele lor din cauza unui proces privitor la acest spațiu, declanșat de A. V., soțul/tatăl pârâților A. E., A. S. L. și A. C. M. și continuat de pârâți la moartea lui, împotriva .-N., proces care s-a desfășurat pe o durată de peste 10.
În acel proces, care a avut un prin ciclu procesual – fond, apel, recurs și rejudecare - fond,apel, recurs, urmat de contestație în anulare, în cadrul căreia, s-a formulat și o excepție de neconstituționalitate, prin Decizia ÎCCJ nr. 3786 pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2007, din dosarul nr._, având ca părți pe reclamanții A. E., A. S. L. și A. C. M., succesori ai lui A. V., pe pârâta . și intervenienții B. M. G. și B. I. M., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr._/17.08.1998 intervenit între C. L. al Municipiului C.-N. și A. V., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de antrepriză nr. 2/1993 intervenit între . și A. V. privitor la spațiul comercial nr. 6, situat în C.-N. ., s-a constatat că beneficiarii lucrării executate de . cu privire la acest spațiu sunt intervenienții B. M. G. și B. I. M..
Întrucât prin această decizie irevocabilă s-a constatat dreptul de proprietate al reclamaților asupra spațiului comercial nr. 6, situat în C.-N., ., fosta Primăverii nr. 1 au procedat la punerea în executare a deciziei ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007. Cu acest prilej au constatat că începând cu data de 25.07.2008, în privința spațiului comercial nr. 6 situat în C.-N., ., este intabulat dreptul de proprietate al pârâtei Z. I., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1199 din 24.07._ de către BNP M. O., preț 178.672, înscris în CF în baza Încheierii nr._/25.07.2008.
Reclamanții au introdus această cerere de chemare în judecată întrucât apreciază ca fiind frauduloasă încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1199 din 24.07.2008 de către pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M., în calitate de vânzători și pârâta Z. I., în calitate de cumpărătoare. Consideră că rațiunea încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare a fost zadarnicirea valorificării dreptului de proprietate al reclamanților consacrat prin Decizia ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007.
După ce mai bine de 10 ani pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M. au tergiversat soluționarea procesului anterior amintit, ulterior pronunțării deciziei ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007 prin care s-a constatat că beneficiarii lucrării executate de . cu privire la spațiul din ., fosta Primăverii nr. 1, sunt reclamanții, pârâții au dat încă o dovadă de rea credință, înțelegând să vândă pârâtei Z. I. imobilul asupra căruia nu aveau un drept de proprietate valabil.
Pârâta Z. I. avea cunoștință de existența deciziei ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007, astfel încât ea și-a dat consimțământul la vânzarea-cumpărarea bunului altuia în cunoștință de cauză, ceea ce o face complice la fapta frauduloasă a vânzătorilor A. E., A. S. L. și A. C. M..
Art. 948 din C.civ. stabilește condițiile esențiale pentru validitatea unei conveniții: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
Art. 966 C.civ. stabilește că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Întrucât pârâții A. E., A. S. L., A. C. M. și Z. I. au încheiat un contract privind vânzarea –cumpărarea bunului proprietatea reclamanților, așadar un contract cu o cauză nelicită, instanța să aplice sancțiunea prevăzută de art. 966 din C.civ. și anume nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanții înțeleg să îi cheme în judecată și pe pârâții M. C.-N. prin PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., deoarece primul este proprietarul terenului pe care s-a edificat spațiul comercial din . fosta Primăverii nr. 1, iar cel de-al doilea este emitentul HCL nr. 191/15.04.2008 în baza căreia s-a înscris în CF dreptul de concesiune asupra acestui teren acordat inițial pârâților A. E., A. S. L. și A. C. M. și transmis ulterior pârâtei Z. I. prin contractul de vânzare-cumpărare contestat în acest dosar.
Având în vedere că prin Decizia ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr._/17.08.1998 intervenit între C. L. al mun. C.-N. și A. V., antecesorul pârâților A. E., A. S. L. și A. C. M., pârâtul C. L. al mun. C.-N. a emis în mod ilegal și abuziv HCL nr. 191/15.04.2008.
Arată instanței că, anterior înregistrării acestei cereri a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă comunicând pârâtelor A. S. L. și Z. I. o notificare în acest sens prin intermediul executorului judecătoresc S. I. C., înregistrată sub nr. 514N/12.07.2001, însă pârâții au refuzat orice dialog cu reclamanții, neprezentându-se la locul convocării.
Pentru motivele prezentate, solicită admiterea acțiunii și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1199 din 24.07.2008. Ca efect al anulării acestui contract, solicită să se dispună rectificarea CF C.-N. nr._, nr. top_-C1-U6 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 948 și 966 din C.civ.
În dovedire s-au depus următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 7/1996, extras CF nr._, notificarea nr. 514N/12.07.2001 și dovezile de comunicare.
Solicită instanței să pună în vedere pârâtei Z. I. să depună o copie a contractului nr. 1199 din 24.07.2008.
Înțeleg să-și dovedească pretențiile prin înscrisuri, martori și interogatoriul pârâților.
Pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. prin primar și a Consiliului L. al mun. C.-N. care nu sunt părți în cadrul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită; excepția lipsei de calitate procesuală activă a „reclamanților” care nu au avut niciodată nici un fel de drept real, înscris sau neînscris în CF asupra construcției - spațiu comercial obiect al contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită prin acțiune; excepția lipsei de interes legitim născut și actual al „reclamanților”, deoarece la data de 21 noiembrie 2010 s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune al acestora, fără ca aceștia să fi făcut în termen legal, vreun demers pentru valorificarea pe cale de executare silită a drepturilor lor de creanță, corelative calității de „beneficiari ai lucrărilor”.
Susțin excepția prin faptul că este evident că dreptul constatat prin Dec. nr. 3786/21.11.2007 de „beneficiari ai lucrării” pe care se argumentează promovarea acțiunii, nu este un drept real și deci este un drept de creanță prescriptibil în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, termen împlinit în speță la data de 21.11.2010.
Conform fișei ecris prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 26.07.2011, adică cu mai mult de 8 luni de la data de 21.nov.2010 data împlinirii termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani, dată de la care dreptul de creanță al „beneficiarilor lucrării” s-a stins prin prescripție extinctivă, condiție în care nu mai pot justifica vreun interes legitim născut și actual, care s-a stins concomitent cu dreptul lor de creanță.
În fapt:
Practic, prin acțiunea promovată reclamanții sau cine a semnat în locul unuia dintre ei, solicită în mod netemeinic și nelegal ca instanța să anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr. 1199 din 24.07.2008 BNP M. O., act valabil încheiat între pârâți, la acel moment proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr._ nr. cadastral_-C1-U6 și cumpărătoarea Z. I., fără a se indica nici o cauză concretă de nulitate.Arata ca au dobândit legal dreptul de proprietate asupra spațiului ca titulari ai autorizației de construire nr._/1215/1994, ca urmare a acordului titularilor drepturilor reale asupra terenului pe care s-a edificat această construcție-spațiu comercial, acord existent atât la momentul construirii și eliberării autorizației de construire menționate, cât și, la momentul intabulării.
Pe toată perioada în care au fost proprietarii spațiului pârâții s-au comportat ca și proprietari în mod public, atât prin posesia publică deținută cât si prin intabularea în CF, dar, și prin declararea la impunere a spațiului proprietatea lor, achitând constant impozitele aferente până la momentul înstrăinării, încă din anul 2000 sub rol nominal unic_.
Actul de înstrăinare este valid încheiat cu respectarea tuturor cerințelor de validitate cu respectarea prev. art. 948 C.civ.
Astfel, toate părțile din contractul autentic de vânzare-cumpărare având capacitatea de a contracta la momentul încheierii actului, fiind exprimat un consimțământ valabil de toate părțile din contract, cu privire la un obiect determinat predat cumpărătoarei, la un preț real achitat integral și pentru o cauză licită.
Reclamanții nu au și nici nu au avut niciodată nici un fel de drept real asupra imobilului vândut, dar, mai mult chiar și eventual drept de creanță (calificat ca și „drept al beneficiarilor lucrării” pe care încearcă să-și justifice prezenta acțiune) s-a prescris la data de 21.11.2010 fără ca până la acel moment reclamanții să fi făcut vreun demers pentru valorificarea dreptului lor de creanță, măcar prin investirea cu formulă executorie a deciziei în baza căreia s-a promovat prezenta acțiune.
Practic în interiorul termenului general de prescripție extinctivă în care ar fi putut solicita executarea silită a dreptului de creanță ce-l aveau față de un terț nu față de pârâți, nu au înțeles să facă nimic pentru valorificarea hotărârii pe care acum își justifică acțiunea, probabil deoarece nu au dorit să își îndeplinească nici obligațiile de plată restante ce le aveau în sarcină în baza antecontractului de vânzare-cumpărare în baza căruia li s-a stabilit calitatea de „beneficiari ai lucrării”.
Întrucât nu au încercat în interiorul termenului general de prescripție să-și valorifice dreptul de creanță prescriptibil ce-l aveau față de un terț cu care au contractat și nu față de pârâți cu care nu au avut niciodată nici un raport juridic contractual sau de altfel, nu își pot justifica nici interesul legitim, născut și actual pentru promovarea prezentei acțiuni, nici sub aspectul constatării nulității absolute solicitate și în consecință nici sub aspectul rectificării de CF.
În aceste condiții este evident că se impune respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și 274 C.pr.civ. coroborat cu art. 480,481,492,493,498 C.civ. vechi, L.50/1991, art. 24, 29, 36-39, L. 7/1996, art. 1, 3, DL nr. 167/1958.
Reclamanții B. I. M. și B. M. G. au formulat precizare de acțiune chemând în judecată și pe pârâta ., solicitând instanței rectificarea CF_ C.-N., nr. cadastral_-C1-V6 prin radierea înscrierii dreptului de proprietate de sub B1-7 cu consecința sistării acestei foi în 2 variante alternative:
1. modificarea înscrierii de sub B1 în sensul adăugării mențiunii de „înscriere provizorie” sub condiția rămânerii irevocabile a sentinței comerciale nr. 46/2006 a Tribunalului Comercial C. și apoi
2. radierea înscrierii ca efect al respingerii acțiunii de fond (modificarea sentinței prin recurs) și
3. radierea înscrierilor ulterioare de sub B-2-3-4-5-6-7 din CF_
sau
- radierea tuturor înscrierilor din CF 178.374 privitor la drepturile pârâților în temeiul constatării nulității actelor ce au stat la baza înscrierii
- radierea CF_ colectiv – prin radierea înscrierilor făcute în favoarea pârâților A. și Z. I. și a înscrierii de sub C1
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub 1199/24.07.2001 de notar O. M. .
Cu cheltuieli de judecată.
Situația de fapt a fost descrisă în acțiunea inițială și va fi detaliată mai jos.
Rectificarea de CF o solicită:
- în temeiul art. 33 și 34 al Legii nr. 7/1996
- în prima variantă art. 34 pct. 3 și 26 alin. (4) lit. b și art. 29 alin. 2 lit. b
- în a doua variantă art. 34 pct. 1
Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare are ca temei cauza ilicită.
Calitatea de persoană interesată este justificată de dispozițiile dec. civile nr. 3786/2006 a ÎCCJ care constată calitatea reclamanților de beneficiari ai spațiului comercial nr. 6.
Problema relei credințe a terțului dobânditor trebuie soluționată prin prisma art. 31 al. 2 din legea nr. 7/1996, conform căruia terțul este considerat de bună-credință dacă la data înregistrării cererii sale pentru înscrierea dreptului, nu a fost înregistrată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă „din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între acestea și situația juridică reală”.
Conform art. 17 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 cărțile funciare se reîntregesc cu registrele și planurile cadastrale precum și cu înscrisurile constatatoare ale acestora și faptele juridice ce au . (mapa).
Înscrierea de sub B1 s-a făcut și în baza procesului verbal nr. 513/2006 al executorului judecătoresc care menționează că executarea se face în baza sent. . data întocmirii procesului verbal sentința nu era irevocabilă, iar ulterior, înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare ea a fost modificată radical. Astfel, efectul de opozabilitate al cărții funciare determină reaua-credință a pârâtei Z. I..
În cele ce urmează redă o parte din istoria relațiilor dintre reclamanți și pârâte:
- 24.07.2008 – contract de vânzare-cumpărare între A. S. L., A. E., A. C. M. pe de o parte și Z. I. pe de altă parte, având ca obiect spațiul comercial nr. 6, înscris în CF_, nr. cadastral_-C1-V6, înscris în CF colectiv_ și transmiterea cu titlu gratuit a beneficiului contractului de concesiune nr._/17.08.1998 încheiat cu C. L. C.-N. pentru terenul aferent spațiului comercial nr. 6 (dreptul de cumpărare a fost infirmat de decizia ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007, iar contractul de concesiune a fost declarat nul de această decizie) Anexa 1.
Prețul vânzării cumpărării a fost de 178.672,00 lei.
- 16.06.2008 – sub nr. 71.678/16.06.2008 spațiul comercial a fost înscris în CF_ C.-N., nr. cadastral_-C1-V6 – în baza contractului global nr. 2/1993, a autorizației de construire nr._/1215/1994, procesului verbal nr. 513/2006 și a documentației cadastrale în favoarea lui A. V. și apoi în favoarea moștenitorilor, cei trei indicați mai sus.
Toate cele 3 acte ce au stat la baza intabulării respectiv:
- contractul global nr. 2/1993 – Anexa 2
- autorizația de construcție nr._/1.12.1994 – anexa 3
- procesul verbal nr. 513/2006 –anexa 4 și 5
au făcut obiectul controlului judecătoresc, finalul soluțiilor fiind în defavoarea familiei A., respectiv constatându-se nulitatea contractului de antrepriză global nr. 2/1993 a contractului de concesiune nr._/17.08.1998 și stabilindu-se că beneficiarii spațiului comercial sunt B. M. G. și B. I. M.. Anexa 6.
Înființarea foii funciare_ (Anexa 7) apare ca „ciudată”, dat fiind faptul că în foaia colectivă la care face trimitere – CF colectiv_ (Anexa 8) – apar notate următoarele:
B7 – CF individual nr._ (Anexa 9) se sistează, aceasta după ce la B4-5-6 au fost notate procese intentate de B. M. G. și B. I. M. împotriva lui A. V..
- 03.02.1999 – sentința civilă nr. 1205/1999 – dos._/1998 al Judecătoriei C.-N. – a dispus rectificarea CF nr._ și CF_ și sistarea acestora (Anexa 10). Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 1960/A/1999 a Tribunalului C. (Anexa 11) și decizia civila nr. 1293/2000 a Curții de Apel C. (Anexa 11a).
Executarea dispozițiilor sentinței civile 1205/1999 s-a efectuat doar parțial, întrucât desființarea nu a mai fost posibilă deoarece s-au făcut între timp alte înscrieri (decizia civila nr. 1083/A/2002 a Tribunalului C. – Anexa 12).
Formarea din nou a unui CF individual al spațiului comercial nr. 6 în baza unor acte ce datează dinaintea sistării primei foi individuale, denotă reaua credință a familiei A. și lipsa de profesionalism a funcționarilor CF.
Proprietarul întregului . inițial Statul Român, care prin diverse acte putea transmite dreptul de proprietate asupra fiecărui apartament și spațiului comercial.
Problema modului de dobândire a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial nr. 6 a fost tranșată prin hotărâre judecătorească, respectiv decizia 3786/21.11.2007 a ÎCCJ – Anexa 6 – începând de la pag. 8 La fila 11 – instanța supremă stabilește regimul legal aplicabil construcției întregului . nr. 4/1973 „care prevedea repartizarea spațiului iar la finalizarea construirii lui, predarea acestuia (moment ce determină transferul de proprietate) și atribuirea în folosință, acte pe baza cărora se efectuează intabularea”. În continuare se reține „de altfel, este de esența contractului de antrepriză că lucrarea executată este proprietatea antreprenorului până la predarea ei” (dacă materialele îi aparțin) – art. 1478 – 1479 C.civ.
Înscrierea din nou în CF a familiei A. a avut loc fără existența actelor ce legal trebuie să dovedească transferul dreptului de proprietate, actele ce au stat la baza înscrierii fiind în parte cele ce au existat la data sistării primei foi funciare:
- contract global nr. 2 – nul –
- autorizație de construire
Procesul verbal nr. 513/2006 este procesul verbal adresat de executorul judecătoresc, care a pus în executare sentința comercială nr. 46/2006 a Tribunalului Comercial C., sentință care nu este definitivă (doar executorie), prin procesul verbal predându-se de B. M. G. cheile spațiului.
La o simplă verificare profesională trebuia constatat acest lucru și solicitată mențiunea de irevocabilă a sentinței sau dispusă doar înscrierea provizorie a dreptului, fapt ce nu ar mai fi permis vânzarea.
Procesul ce a tranșat litigiul referitor la beneficiarul spațiului a avut următorul traseu:
- sentința civilă 790/C/1999 – Tribunalul C. – în favoarea B. M. G. și B. M. – Anexa 13
- decizia civilă 1068/2000 a Curții de Apel C. – respins apelul – Anexa 14
- decizia civilă 4954/2002 a Curții Supreme de Justiție – admis recursul, casat cu trimitere la fond – Anexa 15
- sentința civilă 46/2006 a Tribunalului Comercial C. – în favoarea familiei A. – Anexa 16
- decizia comercială 140/2006 a Curții de Apel C. – respins apelul – Anexa 17
- decizia civilă 3786/21.11.2006 a ÎCCJ – admis recursul, a constatat nulitatea contractului global 2, a contractului de concesiune, stabilește beneficiarii lucrărilor pe B. M. G. și B. M. (Anexa 6).
In afara celor 2 procese:
- rectificarea CF
- stabilirea beneficiarului spațiului comercial nr. 6 au mai existat:
- sentința civilă 1341/1999 care a anulat HCL 199/22.04.1999 de revocare a HCL 239/14.07.1998 care a acordat concesiunea terenului lui A. V. – Anexa 18.
- decizia civilă 575/8.11.2000 a Curții de Apel C. care a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 1341/1999 și a respins acțiunea menținând HCL 199/1999 în vigoare (HCL ce a revocat dreptul de concesiune al lui A. V., hotărâre ce a . nulității absolute a contractului de concesiune Anexa 21, revocarea datorată constatării inducerii în eroare a Consiliului L. de către A. V. ) – Anexa 19.
- decizia 384/2001 a Curții de Apel C. – ce a respins cererea de revizuire a deciziei 575/8.11.2000 – Anexa 20
- decizia 102/20.01.2009 a Czrții Constituționale – dos. 1967/D/2008
- dos._ – ICCJ – contestație în anulare
- dos._/1/2007 – ICCJ – contestație în anulare
- dos._ – ICCJ – revizuire
Ultimele 4 vizând dec. civ. 3786/2006 a ICCJ și având evident rolul de a „ține” dosarul de fond acvirat la aceste dosare pentru ca beneficiarii să poată obține investirea cu formulă executorie a deciziei și să permită familiei A. să înscrie în CF spațiul și să-l vândă.
De observat că cererea de înscriere CF este ulterioară dec. 3786/2006 a ICCJ, astfel este făcută în cunoștință de cauză, deci cu o rea-credință inimaginabilă și cu concursul OCPI.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Z. I. a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate împotriva sa.
A. Pe cale de excepție a invocat:
- excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților;
- excepția lipsei de interes al reclamanților;
excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului C.-N. prin primar și a Consiliului L. al Municipiului C.-N.;
- excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei .;
- excepția prescripției dreptului la acțiune de rectificare CF la data formulării precizării de acțiune din data de 15.nov.2011.
B. Pe fond, ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
MOTIVE:
EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI LA ACȚIUNE DE RECTIFICARE CF la data formulării precizării de acțiune din data de 15.nov.2011 conf. art. 38 al. 3 din Legea 7/1996, deoarece înscrierile a căror rectificare se solicită s-au realizat în CF_ C.-N., nr. cadastral_-C1-V6 în favoarea pârâtei Z. I. sub B7 prin încheierea nr._/25.07.2008, B1-B6, iar, pentru foștii proprietari A. prin încheierea nr._/16.06.2008, fiind similar în CF_ colectiv.
În fapt: Pârâta este cumpărător de bună credință în cadrul contractului de vânzare cumpărare nr. 1199/24.07.2008 O. M. a cărei nulitate „absolută (?)” o invocă reclamanții, fără a indica nici o cauză reală de nulitate, chiar dacă prin precizarea de acțiune se invocă o pretinsă cauză ilicită, care nu a fost motivată, explicitată sau definită în mod concret de către reclamanți.
Aceasta, deoarece în mod evident „la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, și în mod evident „din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală”.
În mod forțat, netemeinic și nelegal reclamanții încearcă să înlăture nejustificat prezumția legală de bună-credință a cumpărătoarei Z. I. fără a exista nici o probă în acest sens, în scopul aplicării nelegale a prev. art. 31 al. 2 din legea nr. 7/1996.
Practic pârâta nici măcar nu înțelege pe ce documente legale reclamații își fundamentează pretențiile, atât timp cât spre deosebire de vânzătorii pârâți A., nu pot prezenta și nu au avut niciodată nici autorizație de construire eliberată în favoarea lor, nici HCL prin care C. L. C.-N. în calitatea sa de proprietar legal al terenului pe care s-a construit să le concesioneze terenul în vederea realizării construcției.
Pârâta înțelege doar că în cadrul prezentului proces, aceștia au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare preliminar 7/1996 cu societatea care avea la acel moment calitatea de antreprenor pentru construirea spațiului actualmente proprietatea sa. Dar, acest antreprenor, așa cum sublinia anterior, în mod evident recunoaște la întrebarea nr. 7 din Interogatoriul depus la dosar la data de 10.09.2012 că nu au avut niciodată nici un drept real de proprietate înscris sau neînscris în CF asupra construcției – spațiu comercial proprietatea pârâtei, obiect al contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate reclamanții o solicită prin prezenta acțiune.
Dar, dacă societatea a antreprenoare care a promis cândva reclamanților vânzarea unui imobil, în speță a spațiului comercial actualmente proprietatea pârâtei, fără să fi „avut nici un drept real” așa cum a recunoscut la întrebarea nr. 7 din interogatoriul depus la data de 10.09.2012 la dosar, nu înțelege pe ce își fundamentează reclamanții acțiunea și cum pretind că ei ar fi putut vreodată dobândi ceva ce persoana cu care ei au contractat nu a deținut niciodată.
În ceea ce privește buna sa credință, nu numai că aceasta este prezumată legal, dar, este și probată prin întreg probatoriul existent în cauză.
Astfel, pârâta este văduvă și are în întreținere o fiică minoră. Anterior în timpul vieții comune cu defunctul său soț a deținut împreună cu acesta pe ., P. de A., care în perioada în care a funcționat era unul dintre cele mai frecventate restaurante din C.-N..
Deși, nu au dobândit în proprietatea lor acel spațiu, totuși în urma unui proces a obținut o sumă considerabilă de bani pe care a înțeles să o investească în acest spațiu comercial aflat în apropierea domiciliului său, pe care l-a considerat și îl consideră o investiție bună.
În acest context, cunoscând intenția de a vine spațiul în discuție, la acel moment proprietatea familiei A., după ce i s-a prezentat extrasul CF, care nu avea nici o sarcină și nici un fel de notare, s-au înțeles la preț și au stabilit data la care vor perfecta la notar contractul de vânzare-cumpărare.
Mai mult, familia A. i-a prezentat și Hotărârea Consiliului L. prin care s-a stabilit în favoarea lor concesionarea cotei părți aferente din terenul proprietatea Municipiului C.-N., pe care s-a construit acest spațiu în baza Autorizației de construire eliberată de Primarul mun. C.-N. în favoarea d-lui A. Vasle, antecesorul familiei A..
Toate documentele ce i-au fost prezentate nu conțineau nimic care să-i ridice vreun semn de întrebare, sau să ridice vreun dubiu cu privire la dreptul lor de proprietate asupra spațiului construit în baza propriei or autorizații de construire, sau cu privire la dreptul de concesiune asupra terenului aferent, motiv pentru care nici notarul public O. Mihuițiu nu a văzut nici un fel de impediment pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare și ca atare l-a autentificat, în baza actului autentificat de către aceasta obținând în scurt timp fără nici un fel de impediment și intabularea în CF în nume propriu.
Totodată, la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare a achitat integral prețul stabilit și totodată a intrat în posesia spațiului, fiindu-i predate cheile spațiului, precum și dovada achitării la zi a tuturor cheltuielilor aferente întreținerii imobilului achitate la zi de vânzători, fiind prezentată de vânzători la notar și adeverința ce le-a fost eliberată de către administratorul blocului la parterul căruia se află spațiul. Totodată aceștia au prezentat și adeverință de la . și certificat de atestare fiscală eliberată de Primăria C.-N., respectiv copie HCL 191/2008 a Consiliului L. C..
Nu a văzut și nu i s-a prezentat la notar nici o hotărâre judecătorească care să facă referire la reclamanți și nici notarul nu a considerat că sunt necesare alte acte pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, dar, nici nu vede ce legătură ar fi avut un atare act cu vânzarea perfectată între pârâtă și pârâții A., în condiția în care, în mod evident reclamații au semnat un antecontract de vânzare-cumpărare preliminar nr. 7/1996 cu o societate care așa cum a recunoscut nu a avut niciodată un drept real, adică nu a fost niciodată proprietară.
În atare condiție, în mod evident nici reclamanții nu aveau cum dobândi ceea ce societatea cu care au contractat nu le putea înstrăina știut fiind că dobânditorul nu poate dobândi altele sau mai multe drepturi decât înstrăinătorul de la care dobândește și deci nu aveau nici o legătură cu actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții A. și pârâtă.
Mai mult de la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentic nimeni nu a deranjat-o și nu i-a conturbat posesia în nici un mod și nu a revendicat nimic cu privire la acest spațiu de la pârâtă până la data de 13.09.2012, când a deranjat-o acasă reclamantul B. cu o poveste neclară, dar, cu intenția clară de a o intimida cerându-i explicit să renunțe la acest spațiu.
După predarea posesiei spațiului, deși nu l-a amenajat, pentru că a considerat că nu este momentul să mai investească în el, totuși în perioada anului 20.10-2011 a luat chiar legătura cu unele agenții imobiliare, încheind cu acestea contracte de agenție, dorind să-l vândă prezentându-se de multe ori la spațiu cu diferiți agenți imobiliari și potențiali cumpărători, dar ulterior a renunțat la a-l mai vinde, deoarece a văzut că s-a restabilizat piața imobiliară.
Deci după încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pârâta s-a manifestat public în calitate de proprietar al spațiului, atât prin posesia publică deținută, cât și prin intabularea în CF, dar și prin declararea la impunere a spațiului proprietatea sa, achitând constant și complet impozitele șți taxele aferente înca din anul 2008. Actul de înstrăinare este valid încheiat cu respectarea tuturor cerințelor de validitate cu respectarea prev. art. 498 C.civ.
Astfel, toate părțile din contractul autentic de vânzare-cumpărare au avut și au capacitatea de a contracta la momentul încheierii actului, fiind exprimat un consimțământ valabil de toate părțile din contract, cu privire la un obiect determinat predat pârâtei, la un preț real achitat integral și pentru o cauză licită.
Reclamanții nu au și nici nu au avut niciodată nici un fel de drept real asupra imobilului vândut, dar, mai mult chiar și eventual drept de creanță s-a prescris în opinia pârâtei la data de 25.12.2008 fără ca până atunci reclamanții să fi făcut ceva pentru valorificarea dreptului lor de creanță.
Nici măcar nu înțelege ce vor reclamanții atât timp cât ei nu au avut niciodată vreo autorizație de construcție care să le justifice vreun drept real de superficie față de nici un imobil cu privire la nici un spațiu comercial, dar, nici o hotărâre de consiliu prin care să li se concesioneze terenul aferent.
Chiar și condiția alternativă a formulării precizării de acțiune, sub aspectul recunoașterii ca valide a mențiunii unei „înscrieri provizorii” dar și condiția în care ei renunță la pretenția de calitate de proprietar, indicând eronat ca proprietar antreprenorul ce ulterior recunoaște la întrebarea 7 din interogatoriu depus la 10 septembrie 2012 că nu a avut niciodată nici un drept real cu privire la acest spațiu dovedesc falsitatea motivelor acțiunii promovate și lipsa de interes a acesteia.
„În procesul civil nu poate fi invocat un interes oarecare, ci acesta trebuie să fie legitim, personal – adică propriu celui ce promovează acțiunea civilă, născut și actual – respectiv un interes care se află în ființă la data promovării acțiunii civile și pe tot timpul exercitării acesteia.
S-a apreciat în consecință că interesul promovării acțiunii nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal și direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul nu se justifică nici din perspectiva unei vocații, cum este, de exemplu, vocația de a accede la cumpărarea bunului imobil, în ipoteza în care, ca efect al constatării nulității dispoziției de restituire în natură acesta ar reveni în administrarea unității administrativ – teritoriale, ci trebuie, ca element al acțiunii civile să fie actual, deci născut.”
În aceste condiții este evident că se impune respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118, art. 274 C.pr.civ. coroborat cu art. 480, 481, 492, 493, 494, art. 1737 pct. 4 C.civ. vechi, Legea 50/1991, art. 871-873 CCV, art. 24, 29, 36-39 L.7/2991, art. 876-915 CCN, art. 1,3,6 DL 167/1958; Legea 71/2011, de punere în aplicare a noului cod civil (Legea nr. 287/2009) publicată în MO nr. 409 din 10.06.2011, actualizată prin OUG 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind C.civ.
Analizând cu prioritate exceptiile invocate de parati, instanta retine următoarele:
Excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților este nefondata deoarece calitatea acestora rezulta din cuprinsul Deciziei ÎCCJ nr. 3786/21.11.2007 prin care s-a constatat ca beneficiarii lucrarii executate de parata . sunt reclamantii(f.49). Strans legat de calitatea procesuala activa, interesul relamantilor in promovarea actiunii decurge din aceeasi decizie, astfel ca si excepția lipsei de interes al reclamanților este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
In ceea ce priveste excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului C.-N. prin primar și a Consiliului L. al Municipiului C.-N. si aceasta este nefondata intrucat M. C.-N. este proprietarul terenului pe care s-a edificat spatiul comercial, iar Consiliului L. al Municipiului C.-N. este emitentul HCL 191/15.04.2008 in baza caruia s-a inscris in CF dreptul de concesiune asupra terenului acordat paratilor(f.62,67).
Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei . este nefondata intrucat aceasta in calitate de antreprenor este proprietarul spatiului in litigiu pana la predarea catre beneficiar(f.59,60).
Excepția prescripției dreptului la acțiune de rectificare CF la data formulării precizării de acțiune din data de 15.nov.2011, este neintemeiata, intrucat actiunea in constatarea nulitatii absolute este imprescriptibila, iar rectificarea CF este consecinta logica daca actiunea este admisa in ceea ce priveste titlul inscris in CF (f.67).
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:
Prin Decizia ÎCCJ nr. 3786 pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2007 in dosarul nr._, având ca părți pe parații A. E., A. S. L. și A. C. M., succesori ai lui A. V., pe pârâta . și reclamanții B. M. G. și B. I. M. (f.49-65), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr._/17.08.1998 intervenit între C. L. al Municipiului C.-N. și A. V., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de antrepriză nr. 2/1993 intervenit între . și A. V. privitor la spațiul comercial nr. 6, situat în C.-N. ., s-a constatat că beneficiarii lucrării executate de . cu privire la acest spațiu sunt reclamanții B. M. G. și B. I. M..
La data de 24.07.2008, paratii A. au vandut paratei Z. I. spațiul comercial nr. 6 situat în C.-N., ., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1199 din 24.07._ de către BNP M. O., la pretul de 178.672 lei si a fost înscris în CF în baza Încheierii nr._/25.07.2008 (f.36,67).
Prin urmare, cu toate ca pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M., au calitatea de parti in dosarul nr._ in care s-a dat Decizia irevocabila a ÎCCJ nr. 3786 din data de 21 noiembrie 2007 si prin urmare, au cunoscut continutul si dispozitiile acesteia, in frauda drepturilor reclamantilor au inteles sa instraineze imobilul in litigiu pârâtei Z. I. si prin aceasta au dat dovadă de rea credință.
In vasta jurisprudenta CEDO, Curtea amintește că executarea unei sentințe sau a unei hotărâri a oricărei instanțe trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți, iar administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției.
Deși reclamantii au obținut, la data de 21.11.2007, o hotărâre irevocabila, decizia a rămas neexecutată, datorită deciziilor administratiei – de exemplu intabularea dreptului de proprietate in favoarea lui A. V. în baza Încheierii nr._/16.06.2008 care atunci cand a fost emisa contractul nr.2/1993 era deja declarat nul absolut, emiterea HCL 19/15.04.2008 in baza caruia s-a inscris in CF dreptul de concesiune asupra terenului acordat paratilor (f.67), care au încetinit executarea până la punctul în care reclamantii au fost obligati să înceapă o nouă procedură-prezentul demers, pentru a obține punerea in executare a hotararii irevocabile obtinute.
Încheierea nr._/16.06.2008 data de OCPI, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui A. V. a fost emisa in baza contractului nr.2/1993, contract care, prin Decizia irevocabila a ÎCCJ nr. 3786 din data de 21.11.2007, a fost declarat nul absolut (f.40,65,67). Prin urmare, acesta intabulare nu este valabila, iar antecesorul paratilor A. nu are vreun titlu de proprietate pe spatiul comercial in litigiu.
Considerentele si dispozitivul deciziei susmentionate nu mai pot fi puse in discutie, astfel ca apararile paratilor pe fondul cauzei nu pot fi retinute. Daca este sa fie interpretat dispozitivul deciziei ICCJ, in considerentele acesteia se regasesc toate explicatiile si anume: ca antecesorul paratilor A. nu este proprietarul spatiului, dreptul acestuia fiind doar unul de creanta, ca acesta a achitat la sfarsitul lunii ianuarie 1994 valoarea realizata, dar ulterior in 1995, a refuzat a mai face plati, ca proprietar devine beneficiarul lucrarii, numai la finalizarea acesteia si plata ei (f.60,61). De aceea reclamantii au fost declarati beneficiarii contructiei si nu proprietari, urmand ca sa se efectueze in continuare procedurile prevazute de lege.
Pârâta Z. I. avea cunoștință de existența litigiului, fiind mentionata in CF nr._ si Sentinta civila nr.46/C/2006 care nu era irevocabila si care la data depunerii la dosarul de intabulare era modificata prin decizia mai sus aratata. In CF nr._ apare si mentiunea „p.i.c inscrise CF col. nr._” in care erau notate litigiile dintre parti (f.67,49,75,342), iar cumparatoarea trebuie evaluata ca o persoana diligenta care face toate verificarile posibile inainte de a cumpara.
Art. 948 din C.civ. stabilește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
Art. 966 C.civ. stabilește că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect, iar art.968 C.civ.precizeaza continutul conditiei cauzei de a fi licita: cauza este nelicita cand este prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. Cerinta cauzei de a fi morala este o componenta a cerintei cauzei de a fi licita, care are si o a doua componenta care vizeaza concordanta cauzei cu legea.
Este contrar ordinii publice si principiilor statului de drept ca o hotărâre judecătorească irevocabila și obligatorie, cu putere de lege, să rămână fara efect, ceea ce paratii A. au incercat prin conventia incheiata cu parata Z. I., in scopul eludarii dipozitiilor Deciziei irevocabile a ÎCCJ nr. 3786 din data de 21 noiembrie 2007.
Intrucat sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea absoluta, urmeaza ca instanta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub.nr.1199/24.07.2008 de BNP O. Mihutiu si, ca o consecinta, sa dispuna rectificarea inscrierilor din CF_ si CF_ colectiv privitoare la drepturile paratilor.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța urmează a admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe paratii la plata către reclamanti a sumei de 2300 lei reprezentand taxa judiciara de timbru(f.153).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiate exceptiile invocate de parati.
Admite cererea precizata de reclamanții B. I. M., domiciliat în București . nr.10, sector 5 și B. M. G., domiciliat în C.-N., . nr.86, jud. C. în contradictoriu cu pârâții A. E. și A. S. – L., ambele domiciliate în C.-N., ..147, . M., domiciliat în C.-N., Calea Dorobanților nr.109, . și Z. I., domiciliată în C.-N. ..22, ., jud. C., M. C.-N., C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., ambii cu sediul în C.-N. .-3, jud. C. și ., cu sediul în C.-N. ., jud. C..
Constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub.nr.1199/24.07.2008 de BNP O. Mihutiu.
Dispune rectificarea inscrierilor din CF_ si CF_ colectiv privitoare la drepturile paratilor.
Obliga paratii catre reclamanti la plata chetuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 2300 lei.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica din data de 17.12.2013.
Judecător,Grefier,
C. R. A. R.
Red.RC/Dact. RC/AR
8 ex./11.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 4822/2013. Judecătoria... → |
|---|
