Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 12125/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința din Camera de Consiliu din data de 01.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul S.C. A. C. S.R.L. in contradictoriu cu paratul S.C. B. C. CONSTRUCTION S.R.L., având ca obiect pretenții – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.027 N.C.P.C. rap. la art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
În temeiul art. 258 alin. (1) N.C.P.C. încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 N.C.P.C.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) N.C.P.C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 24.05.2013, reclamantul S.C. A. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul S.C. B. C. CONSTRUCTION S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 919,5 lei reprezentând contravaloare gaze naturale livrate și neachitate, dobânzi penalizatoare, aferente debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale constând în vânzare-cumpărare produse, în acest sens fiind emisă în mod legal, factura fiscală nr. 126/10.01.2012, în cuantum de 919,5 lei.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturii fiscale mai sus-amintită.
Reclamantul a precizat că pârâtul, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și dobânzi penalizatoare.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270 N.C.C., art. 1025-1032 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 9).
Pârâtul, deși legal citat nu a formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul S.C. A. C. S.R.L. și pârâtul S.C. B. C. CONSTRUCTION S.R.L., au existat raporturi directe, între profesioniști, în forma simplificată, constând în vânzare-cumpărare produse, raporturile juridice fiind guvernate de factura fiscală nr. 126/10.01.2012 depusă la dosarul cauzei, în cuantum de 919,5 lei (f. 9).
Pârâtul nu a achitat contravaloarea facturii fiscale mai sus-menționată.
* * *
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispoz. Titlului X - N.C.P.C. relativ la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Astfel potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
* * *
În drept, instanța constată că, potrivit art. 1350 N.C.C., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În temeiul art. 1516 alin. (1) N.C.C. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) N.C.C., „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, reclamantul - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singurul care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este reclamantul, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care pârâtul o avea față de reclamant.
Prin urmare, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 919,5 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor penalizatoare, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 1535 alin. (1) N.C.civ., potrivit cărora „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Așadar, în privința obligațiilor având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. În consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 N.C.C., iar în conformitate cu art. 1523 alin. (1) lit. d) N.C.C. punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, din ziua următoare scadenței facturii neachitate și până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 51,5 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 51,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S.C. A. C. S.R.L. cu sediul procesual ales în Cluj-N., ./57, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul S.C. B. C. CONSTRUCTION S.R.L. cu sediul în București, .. 2, Sector 1.
Obligă pârâtul la plata sumei de 919,50 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și dobânzi penalizatoare, aferente debitului principal, calculate din ziua următoare scadenței facturii neachitate și până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către reclamant.
Obligă pârâtul la plata sumei de 51,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
EXECUTORIE DE D..
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./4 ex./01.10.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 25-07-2013,... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
