Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 19205/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._/211/2013
SENTINTA CIVILA nr._/2013
Ședința camerei de consiliu de la 18 Octombrie 2013
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind acțiunea civila formulata de creditoarea . in contradictoriu cu debitoarea R. I. A., având ca obiect cerere cu valoare redusa.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
Procedura este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 13.08.2013,reclamanta . a solicitat instanței obligarea pârâtului R. I. A. la plata sumei de 1575 lei reprezentând debit principal neachitat, penalități de întârziere,în cuantum de 0,1%/zi, aferente debitului principal și 150 lei reprezentând daune interese,cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că,la data de 04.07.2012 a livrat pârâtului piese auto,pentru care a emis factura fiscală nr.7140/04.07.2012,în valoare de 1891 lei,din care s-a achitat suma de 300 lei,fiind încheiat în acelasi timp,contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/2012.
Societatea reclamanta a precizat că pârâtul, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere, conform dispozițiilor contractuale,în temeiul cărora,pe lângă penalitățile, pârâtul datorează și suma de 150 lei, cu titlu de daune interese.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1535, art. 1719, art. 1721 N.C.C., art. 452 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 7-15).
Pârâtul,legal citat, nu a formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând înscrisurile de la dosar,prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,instanța reține următoarele:
Între S.C. E. C. S.R.L. și pârâtul R. I. A., s-au derulat relații între profesioniști,conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/2012 (f. 10),în temeiul căruia a fost emisă factura fiscală nr.7140/04.07.2012, în cuantum de 1891 lei (f. 9).
Din cuprinsul contractului arătat mai sus, rezultă că,obiectul consta în vânzarea produselor din factura fiscală nr.7140/04.07.2012 cu plata acestora în 6 rate,începând cu data de 20.08.2012 și pana in data de 20.01.2013,conform anexei la contract (f.11)
Totodată, părțile au stabilit că, în cazul nerespectării termenelor de plata convenite, cumpărătorul va suporta penalizări în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere,pentru toată suma rămasa de achitat,până la stingerea datoriei (art.5 din contract) și va achita si suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, raportat la data încheierii contractului de mai sus, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Astfel, în temeiul art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civ.
Potrivit art. 1650 alin. (1) N.C.civ. Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească
Efectele contractului constau în obligațiile pe care acesta le creează în sarcina părților contractante.
Astfel, vânzătorul are trei obligații principale respectiv a transmite proprietatea, a preda lucrul vândut cumpărătorului și a răspunde de dânsul, conform art. 1672 N.C.civ.
Potrivit art. 1719 N.C.civ. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul vânzării.
Instanța reține că, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și factura fiscală depusă la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin factură- și exigibile - fiind împlinit termenul de plată stabilit conform anexei la contract- împotriva debitorului, care nu a făcut proba plății.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea produselor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, prin contractul încheiat de părți și însușit prin semnare.
Prin urmare, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1575 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/2012, încheiat între părți, conform căruia în cazul în care cumpărătorul nu respectă termenele de plată ale ratelor lunare, va suporta penalizări de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit art. 1535 alin. (1) N.C.C., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 N.C.C., iar în conformitate cu art. 1523 alin. (1) lit. d) N.C.C. punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Astfel, penalitățile de întârziere prevăzute art. 5 din contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1535 și art. 1538 C.civ., clauza penală pe care pârâtul și-a însușit-o prin semnarea acesteia, astfel fiind întrunit acordul de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 1178, art. 1270 și art. 1170 C.civ.. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de reclamantă, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, instanța reține că acest capăt de cerere este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 5 din convenția părților, în cazul în care cumpărătorul nu achită la scadență obligațiile de plată, vânzătorul este în drept să pretindă plata sumei de 150 lei cu titlu de daune interese. Instanța reține că această clauză are, în realitate, valoarea unei clauze penale, prin intermediul căreia părțile au convenit să determine anticipat valoarea prejudiciului încercat de către vânzător în cazul neexecutării la scadență a obligației de plată a prețului de către cumpărător. Or, se observă că părțile au convenit tot prin clauza de la pct. 5 din contract și penalități de întârziere convenționale în procent de 0,1% pe zi de întârziere care au aceeași finalitate, respectiv de a acoperi prejudiciul încercat de către vânzător prin faptul neachitării la termen a ratelor de preț. Prin perceperea celor două tipuri de clauze penale se ajunge la o dublă sancționare a debitorului obligației de plată, inadmisibilă în convențiile civile, mai cu seamă că obiectul obligației de plată este o sumă de bani, care este susceptibilă de a produce dobânzi moratorii legale sau convenționale. În speță, părțile au convenit penalități de întârziere contractuale - 0,1% pe zi de întârziere, permise de legiuitor, astfel că perceperea sumei de 150 lei cu titlu de clauză penală si pentru a acoperi același prejudiciu încercat de creditor apare ca lipsită de fundament și nelegală, conform art. 1236 N.C.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată,și a făcut dovada acestora, respectiv 50 lei, reprezentând taxă de timbru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite în parte cererea de valoare redusa,conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. E. C. S.R.L. înregistrată la Registrul Comertului sub nr.J_ ,CUI RO_,cu sediul procesual ales la S.C. TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul R. I. A. cu domiciliul în Cluj-N. . ..
Obligă pârâtul sa plătească reclamantei suma de 1575 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 469,35 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 13.08.2013 și 50 de lei cheltuieli de judecată.
Respinge cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, ca fiind neîntemeiată.
EXECUTORIE DE D..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se ataca.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 Octombrie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
S. C. I.-M. S.
Red./Dact/S.C./4 ex/07.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4219/2013.... → |
|---|
