Somaţie de plată. Hotărâre din 08-04-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 4477/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Ordonanța civilă nr. 6507/2013
Ședința publică din data de 08 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulata de creditoarea S.C R. & R. S.A în contradictoriu cu debitorul H. A. P., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Instanța reține că, raportat la art. 1 alin. 1 din C.pr.civ. coroborat cu art. 5 alin. 1 din C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța constată că societatea creditoare a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, luând de asemenea act că debitorul deși legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita administrarea de probe în apărare, astfel încât pe baza probelor de la dosar, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei somații de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.02.2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C R. & R. S.A a solicitat în contradictoriu cu debitorul H. A. P., emiterea unei somații de plată pentru suma de 4107, 91 lei reprezentând debit restant, formată din suma de 1588, 82 lei, debit principal, suma de 2519, 09 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la valoarea de 0,2% pe zi de întârziere. Totodată creditoarea a solicitat 42 lei cheltuieli de judecată și judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 16.04.2010 a încheiat cu debitorul contractul de furnizare servicii de comunicații electronice nr._, prin care s-a convenit ca debitorul să beneficieze de serviciile specificate în contract în schimbul plății tarifelor stabilite prin contract. În continuare creditoarea arată că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, debitorul nu a achitat contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.
De asemenea, creditoarea a arătat că pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, debitorul datorează penalități de întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi, respectiv suma de 2519, 09 lei, în baza clauzei 3.6 din contract.
În final creditoarea a arătat că aceasta creanță este certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile prev. de O.G. 5/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile OG 5/2001.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: facturi fiscale (f. 11 - 14) contractul de furnizare servicii telefonie nr._/16.04.2010 (f. 7-9).
Debitorul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse de către creditoare la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei somații de plată este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea S.C. S.C R. & R. S.A. și debitorul H. A. P. s-a încheiat contractul de furnizare servicii telefonie nr._/16.04.2010, având ca obiect furnizarea de către creditoare a serviciilor specificate la pct. 1.1 pe perioada specificată la pct. 2.1., cu obligația debitorului de a plăti tarifele stabilite în contract.
În temeiul acestui contract creditoarea a emis facturile fiscale aflate la fil. 11-14 din dosar, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie, facturi care însă nu au fost achitate de către debitoare.
Analizând conținutul contractului de mai sus instanța reține că, durata contractului este de 12 luni cu posibilitatea de a fi prelungit pe perioade succesive egale cu perioada inițială, dacă nu a fost denunțat în condițiile pct. 5.1, 5.2, 5.3. Totodată, în temeiul pct. 3.4. din contract facturile vor fi transmise beneficiarului prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa indicată de acesta, iar dacă beneficiarul pretinde că nu a primit factura, acesta nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate, putând fi eliberată beneficiarului, la cerere, o copie de pe factură.
La pct. 3.6. din contract s-a stipulat că în cazul depășirii termenului de plată debitoarea datorează penalități de 0,2 % pe fiecare zi de întârziere, cuantumul penalităților putând depăși suma asupra căreia sunt calculate.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Instanța apreciază că, în ceea ce privește debitul principal solicitat în cuantum de 1588, 82 lei societatea creditoare și-a dovedit pretențiile în condițiile art. 1169-1170 C.Civ. și ale art. 46 C.. dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței constatată prin contractul încheiat și prin facturile fiscale care au valoare probatorie conferită de art. 46 C.. acest sens instanța arată că factura fiscală, ca orice înscris sub semnătură privată, face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, dar odată acceptată, factura face dovada și împotriva acestuia din urmă. Acceptarea unei facturi se poate face fie expres, prin subscrierea exemplarului facturii, fie tacit, într-un mod care să ateste, fără echivoc, intenția debitorului de a se obliga față de creditor la plata sumelor de bani înscrise pe facturi. Or, în prezenta cauză s-a făcut dovada acceptării la plată prin faptul că debitorul prin semnarea contractului și-a exprimat acordul și și-a asumat clauza contractuală conform căreia dacă pretinde că nu a primit factura, aceasta nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate, putând fi eliberată, la cerere, o copie de pe factură. De aceea, chiar dacă debitorul nu ar fi primit facturile, obligația sa de plată rămânea valabilă și avea posibilitatea de a cere creditoarei emiterea unor copii după facturi.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare totală de 1588, 82 lei rezultă cu certitudine din contractul încheiat și din factura fiscală, înscrisuri însușite de către debitor conform celor mai sus arătate și care fac dovada obligațiilor comerciale asumate în conformitate cu art. 46 C.. aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 1588, 82 lei este determinată în mod expres, constând în sumele înscrise în facturile fiscale emise la valoarea calculată conform contractului.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitorului de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de către creditoare a devenit scadentă la data stabilită în factura fiscală, conform contractului.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, în cuantum de 2519, 09 lei, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C.civ., clauza penală pe care debitorul și-a însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,2% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate. Conform articolului 43 din C.. și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, astfel penalitățile au început să curgă de la data scadenței facturii fiscale, putând depăși valoarea sumei asupra cărora sunt calculate și totodată au fost calculate corect până la data de 11.01.2013 inclusiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, art. 969, art. 1073 și art. 1066 C. civ. și art. 43 Cod comercial, instanța va admite cererea și va soma debitor să plătească creditoarei suma totală de 4107, 91 lei formată din 1588, 82 lei reprezentând contravaloare serviciilor de telefonie furnizate în baza contractului de furnizare servicii telefonie nr._/16.04.2010, suma de 2519, 09 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate conform art. 3.6 din contract.
În temeiul art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către creditoarea S.C. R. & R. SA cu sediul in București, . 2000 Building, Faza 1, nr. 75, ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 98-100, clădirea O., . în contradictoriu cu debitorul H. A. P., cu domiciliul în Cluj-N., Calea Moților, nr. 141, ., jud. Cluj, având ca obiect somație de plata.
Somează debitorul să plătească creditoarei suma de 1588, 82 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și suma de 2519, 09 lei reprezentând penalități de întârziere, în termen de 20 de zile de la comunicare.
Obligă debitorul să plătească creditoarei suma de 42 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 de zile de la comunicare.
Irevocabilă pentru creditoare.
Dispune comunicarea prezentei ordonanțe fiecărei părți prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCDELIA R. F.
Red./dact./MCF/4 ex./11.04.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4630/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
