Contestaţie la executare. Sentința nr. 9209/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9209/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 11922/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cui caracter personal_
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9209/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea . și pe intimatul M. C. N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, intimat M. C. N. DIRECTIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE -SERVICIUL executare SILITA CREANTE BUGET LOCAL, având ca obiect contestație la executare DECLINARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatoarei, asociat unic G. M. L., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 05.06.2013, prin serviciul registratură intimatul a depus întâmpinare la dosar și comunică reprezentantei contestatoarei un exemplar al acesteia.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 31 lei și 0, 30 lei timbre judiciare.
Întrebată fiind de instanță, reprezentanta contestatoarei arată că nu a formulat plângere contravențională, ci doar o contestație față de somația primită. Mai arată că la momentul primirii somației s-a prezentat la poliție, dar nu a formulat plângere contravențională față de procesul verbal contravențional.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar 2 fotografii, pentru a dovedi că nu se poate parca un autoturism pe trotuar, pentru că există stâlpi din beton.
Reprezentanta contestatoarei arată că nu mai are cereri în probațiune de formulat, față de înscrisurile depuse la dosar, iar pe fond solicită admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:
Prin Sentința Civilă nr. 5317/2013 s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C.-N..
În urma declinării a fost înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 23 mai 2013, sub dosar nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata M. C.-N., DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C., SERVICIUL DE EXECUTARE SILITĂ, CREANȚE, BUGET LOCAL, a arătat că dorește să depună contestație la somația_/02.07.2012.
În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, declară că nu posedă procesul verbal și nici nu avea cunoștință despre acesta, iar în urma primirii somației s-a deplasat la Primăria C.-N. unde un anume inspector O. D. i-a căutat procesul verbal și i-a spus că este vorba despre autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care în data de 18.05.2012 la orele 23,45 a parcat pe trotuar în fața imobilului Retezat nr. 7. Precizează că în fața acestui imobil nu se poate parca pe trotuar așa cum se precizează în procesul verbal deoarece sunt stâlpișori de beton și nici nu există vreun indicator care să interzică oprirea sau staționarea pe stradă. Se angajează să depună la dosar dovezi cu poze la cele mai sus menționate cât și dovada că somația s-a primit în data de 01.02.2013 de la firma de curierat.
In drept, cererea nu a fost motivată.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal introdusa în termenul de 15 zile prevăzut de art.172 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Prin contestația la executare, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea somației nr._/02.07.2012 din dosarul execuțional nr._ al Municipiului C.-N..
Potrivit prevederilor art. 136 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Contestatoarea a fost sancționată contravențional de către Direcția Poliția Comunitară prin procesul verbal de contravenție nr._/18.05.2012 (comunicat în termenul legal contestatoarei prin afișare conform art. 27 din OG nr. 2/2001 la data de 15.06.2012.) Prevederile OG nr. 2/2001 prevăd două variante alternative de comunicare a procesului verbal de contravenție, sintagma „sau” fiind expres menționată de art. 27, nefiind stabilită totodată vreo ordine expresă de preferință cu privire la modalitățile ce trebuie folosite de agentul constatator la comunicarea actului de sancționare. În condițiile în care comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/18.05.2012 s-a realizat prin una dintre aceste modalități legale de comunicare, respectiv prin afișare la sediu, considerăm că sunt nefondate susținerile petentei cu privire la faptul că această comunicare nu a avut loc.
Procesul verbal a fost expediat inițial la sediul contestatoarei, prin poștă cu confirmare de primire, corespondență returnată pe motivul expirării termenului de păstrare. Ori de câte ori legiuitorul prevede comunicarea unui act prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, acesta urmărește protecția persoanei care trebuie să ia la cunoștință de conținutul actului respectiv. Această protecție nu trebuie, însă, extinsă și la situații absurde, cum este cazul în care contravenientul omite să ridice plicul de la poștă (din culpă ori cu rea-credință, pentru a se ajunge la prescripția executării sancțiunii contravenționale). O asemenea interpretare contravine și dispozițiilor art. 108 alin. 4 Cod de procedură civilă, potrivit cărora nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Motivat de faptul că nu a înțeles să conteste cu plângere contravențională procesul verbal de contravenție, în temeiul prevederilor art. 37 din OG nr. 2/2001, acesta constituie titlu executoriu, putând fi pus în executare silită, prin raportare la dispozițiile art. 39 din OG nr. 2/2001, de către organele fiscale de pe raza domiciliului debitorului. Contestarea existenței și întinderii amenzii contravenționale pe calea contestației la executare este inadmisibilă, în lumina dispozițiilor expres ale art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege), ori acestea puteau face obiectul unei plângeri contravenționale conform procedurii prevăzute de OG nr. 2/2001, procedură de care contestatoarea a înțeles să nu uziteze.
În temeiul prevederilor art. 136 și 145 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură s-a procedat la demararea procedurii de executare silită împotriva patrimoniului debitoarei, prin emiterea și comunicarea somației de executare nr._/02.07.2012.
Pentru toate considerentele arătate, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Deoarece nu ne aflăm în situația unei culpe procesuale, consideră că nu poate fi invocată în sarcina sa incidența art. 274 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin somația nr._/02.07.2012 din dosarul execuțional nr._ al Municipiului C.-N., s-a demarat procedura de executare silită împotriva contestatoarei, în baza procesului verbal de contravenție nr._/18.05.2012
Conform prevederilor art. 136 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Contestatoarea a fost sancționată contravențional de către Direcția Poliția Comunitară prin procesul verbal de contravenție nr._/18.05.2012, comunicat în termenul legal contestatoarei prin afișare conform art. 27 din OG nr. 2/2001 la data de 15.06.2012.
Comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/18.05.2012 s-a realizat legal prin una dintre aceste modalități legale de comunicare, respectiv prin afișare la sediu, f 11.
Procesul verbal a fost expediat inițial la sediul contestatoarei, prin poștă cu confirmare de primire, corespondență returnată pe motivul expirării termenului de păstrare. Deci, este vorba despre culpa petentei că nu și-a ridicat corespondența. Ea nu poate invoca propria culpă, raportat la dispozițiile art. 108 alin. 4 Cod de procedură civilă, potrivit cărora nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
După cum a recunoscut și în fața instanței, contestatoarea nu a înțeles să conteste cu plângere contravențională procesul verbal de contravenție, în temeiul prevederilor art. 37 din OG nr. 2/2001, acesta constituie titlu executoriu, putând fi pus în executare silită, prin raportare la dispozițiile art. 39 din OG nr. 2/2001, de către organele fiscale de pe raza domiciliului debitorului. Contestarea existenței și întinderii amenzii contravenționale pe calea contestației la executare este inadmisibilă, în lumina dispozițiilor expres ale art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, ori acestea puteau face obiectul unei plângeri contravenționale conform procedurii prevăzute de OG nr. 2/2001, procedură de care contestatoarea a înțeles să nu uziteze.
În temeiul prevederilor art. 136 și 145 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul competent a procedat la demararea procedurii de executare silită împotriva patrimoniului debitoarei, prin emiterea și comunicarea somației de executare nr._/02.07.2012.
Pentru considerentele ce preced, văzând dispozițiile art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea dedusă judecății este neîntemeiată, rațiune pentru acre o va respinge ca atare.
Avand in vedere dispozitiile art.274 C.pr.civ. si principiul disponibilitatii ce guvernează procesul civil, instanta va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoarea . cu sediul în C.-N., .-52, ., CUI_, în contradictoriu cu intimatul M. C. N. DIRECTIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE -SERVICIUL EXECUTARE SILITA CREANTE BUGET LOCAL cu sediul în C.-N., P-ța Unirii, nr. 1, județul C..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
JUDECATOR GREFIER
S. I. E. M.
Red.S.I./Dact.SI/ 6 ex./26.08.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 7301/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
