Contestaţie la executare. Sentința nr. 6984/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6984/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 22345/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6984/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: F.-H. G.-R.
Grefier: P. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de către contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimatul Ț. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză răspunde în vederea reprezentării intereselor contestatorului Av. Dr. Gaziuc T., cu împuternicire avocațială la dosar fila 6, iar pentru intimat răspunde d-na Av. S. A.-M., cu împuternicire avocațială la dosar fila 16, lipsă fiind contestatorul și intimatul.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, în data de 05.03.2013, s-a depus la dosarul cauzei de către contestator cerere de reexaminare a aplicării amenzii judiciare în ședința publică din data de 13.02.2013, în data de 05.03.2013 s-a depus la dosarul cauzei de către contestator note de ședință cu înscrisuri anexe în susținerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, cerere soluționată la data de 06.03.2013; în data de 18.03.2013 s-a depus de către contestator cerere de reexaminare împotriva soluției de respingere a cererii de acordare ajutorului public judiciar, cu înscrisuri anexe, cererea fiind soluționată de către completul imediat următor la data de 19.03.2013.
Reprezentantul contestatorului solicită acordarea unui termen în vederea achitării taxelor judiciare învederând că abia astăzi a văzut soluția întrucât dosarul nu a fost predat în arhivă.
Reprezentanta intimatului arată că soluția a fost postată pe portalul instanței la data pronunțării, 19.03.2013, încheierea fiind irevocabilă. Solicită respingerea cererii de amânare formulată în cauză și invocă excepția nelegalei timbrări.
În ceea ce privește excepția nelegalei timbrări, reprezentantul contestatorului apreciază că, contestatorul trebuia citat cu mențiunea cu privire la obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care este prematur discutarea excepției.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză și admite excepția nelegalei timbrări a capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute, invocată de către intimați prin reprezentant. Anulează capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute. Cu cale de atac odată cu fondul.
Reprezentanții părților prezente arată că nu cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, în temeiul art. 167 C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisuri și, apreciind cauza lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pe fond, reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației pentru considerentele arătate pe larg în contestația formulată, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fără onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației, învederând că creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial. sens în care depune copia facturii nr._/05.11.2012.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 26.09.2012, sub nr. de dosar de mai-sus, contestatorul B. G. a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de B. S. R. M. în dosar execuțional nr. 1041/2012 la cererea intimatului Ț. A., solicitând anularea executării silite și desființarea dosarului execuțional; suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că titlul executoriu – contract de împrumut, în baza căruia s-a început executarea silită, este o simulație. Actul real care reglementează situația juridică dintre părți este contractul de cesiune a dreptului de creanță pe care creditorul din prezentul dosar l-a încheiat cu contestatorul, iar contractul de împrumut s-a încheiat între părți doar în scopul ca creditorul să aibă o garanție în plus pentru achitarea contravalorii dreptului de creanță deținut de acesta în sarcina Statului Român și cesionat contestatorului.
Valoarea pretinsă de către creditor prin executare silită este valoarea creanței cesionate contestatorului în baza contractului de cesiune și nu valoarea vreunui împrumut. Contestatorul nu a primit nici o sumă împrumut de la creditor.
Astfel, în cursul lunii noiembrie 2011 între părți s-au încheiat mai multe acte la Biroul Notarial din B., printre care și contractul de împrumut în baza căruia se desfășoară executarea silită, contract care, de fapt, este o simulație a unui alt act autentic de cesiune de creanță. După semnarea contractului de cesiune de creanță, contestatorul a arătat că putea achita contravaloarea drepturilor cesionate și la un termen mai rapid decât cel stabilit în contractul de cesiune dacă se vor realiza anumite evenimente, semnarea contractului de cesiune în condițiile stabilite negociate între părți și obținerea unor fonduri de către contestator dintr-o tranzacție pe care urma să o încheie în zilele următoare semnării actelor la notar cu creditorul.
La câteva zile după semnarea actelor cu creditorul a aflat că nu va mai putea semna tranzacția din care spera să obțină suma ce urma să o achite creditorului, fapte despre care l-a și înștiințat pe acesta, urmând ca contravaloarea drepturilor cesionate să se facă conform clauzelor din contractul de cesiune.
Având în vedere că statul român a suspendat plata despăgubirilor și analiza dosarelor către ANRP, nu s-a ajuns la scadența plății contravalorii drepturilor cesionate de către creditor, iar acest aspect a fost adus la cunoștința creditorului. Introducerea spre executare silită a contractului de împrumut este un abuz din partea creditorului iar în acest sens, va introduce o acțiune de constatarea nulității contractului de împrumut. Faptul că cele susținute mai sus sunt reale se dovedește și cu perioada relativ lungă de timp în care creditorul a stat în pasivitate și fără să-l notifice de plata creanței conform contractului a trecut direct la executarea silită.
Având în vedere că, contractul de împrumut în baza căruia se face executarea silită este nul și executarea silită are aceiași soartă solicită a se proceda în consecință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 7-11).
Capătul de cerere având ca obiect contestație la executare propriu-zisă a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin întâmpinarea formulată (f. 13-15), intimatul Ț. A. a solicitat instanței respingerea, ca nefondată, a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimatul a arătat că, deși in demersul său procesual contestatorul solicită anularea executării silite și „desființarea dosarului execuțional”, acesta nu indică în concret care ar fi temeiurile care să conducă la anularea executării silite, contestatorul dezvoltă în cuprinsul contestației, critici referitoare la contractul de împrumut pus în executare, afirmând caracterul simulat al acestuia.
Fără îndoială, toate alegațiile contestatorului trebuie să fie cenzurate de către instanța de judecată prin prisma dispozițiilor art. 399 al. 3 C.pr.civ., aflându-ne pe tărâmul unei executări silite săvârșite în temeiul unui titlu executoriu care nu emană de la instanță judecătorească, situație în care „se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Simulația, ca operațiune juridică, își găsește reglementarea legală în dispozițiile art. 1289 – 1294 a NCC, iar efectele simulației sunt analizate, pe de o parte, în privința părților, iar pe de altă parte în privința terților.
Acțiunea în declararea simulației și, respectiv, proba simulației se face potrivit art. 1292 NCC fiind, în mod evident, o „altă cale de atac”, așa cum reclamă exigențele art. 399 alin. 3 mai sus citate, astfel că declararea simulației nu poate fi făcută în cadrul contestației la executare.
În cauză nu sunt întrunite condițiile simulației.
Una din condițiile de bază ale simulației este aceea că actul secret și actul public să fie încheiate concomitent. În speță, contestatorul afirmă că adevăratele raporturi dintre părți ar fi reglementate de contractul de cesiune autentificat sub nr. 403/16.04.2011 de BNP C. C. D..
După cum lesne se poate observa, contractul de cesiune de creanță a cuprins anumite înțelegeri ale părților, care au fost tranșate prin declarația autentificată sub nr. 1730/10.11.2011 de BNP S. V., ocazie cu care i-a fost achitat în întregime prețul cesiunii.
Contractul de împrumut a fost încheiat și autentificat sub nr. 1731 la data de 10.11.2011 de către BNP S. V., contestatorul fiind cel care a insistat să-i acorde cu titlu de împrumut suma de 40.000 euro, deoarece aceasta îi era absolut necesară pentru derularea unor afaceri în București, locul în care i-a precizat că se deplasează.
Nefiind concomitente cele două acte, deoarece au fost încheiate la un interval de circa 7 luni, nu se poate pune în cauză prolema existenței unei simulații.
Simulația este operațiunea juridică unitară care creează o aparență neconformă cu realitatea prin încheierea concomitentă a două acte juridice: unul public și unul mincinos, ale cărui efecte sunt înlăturate sau modificate, total sau parțial, de altul secret și adevărat, acre conține în sine acordul, implicit sau explicit, al părților de a simula.
Părțile simulației sunt subiecte de drept care, personal sau prin reprezentant, au încheiat actul juridic secret în cadrul unei simulații și în patrimoniul ori persoana cărora se produc efectele actului.
În cazul speței de față nu sunt îndeplinite nici următoarele condiții pentru a fi în prezența simulației.
Nu au existat operațiuni juridice oculte între părțile contractante, de natură a nega sau a schimba elementele contractului de împrumut, ci a existat o întâlnire a voinței părților la momente diferite în timp, materializată printr-o suită de acte juridice distincte, fără legătură între ele, anume: contractul de cesiune, plata prețului cesiunii menită să scoată dreptul de creanță din patrimoniul intimatei prin stingerea obligației principale a cesionarului de plată a diferenței de preț în valoare de 40.000 euro în termenul precizat în contractul de cesiune și, ulterior, acordarea unui împrumut debitorului din contractul de cesiune.
Simulația este exclusă de vreme ce părțile, la data întocmirii respectivelor acte, nu au urmărit de comun acord disimularea naturii reale a contractului de împrumut.
În concluzie, nu se poate pune problema aplicării sancțiunii nulității absolute în ceea ce privește titlul executoriu, contractul de împrumut semnat în fața notarului public, întrucât nu sunt incidente dispozițiile legale privind instituția simulației, ci suntem în prezența a două acte juridice valabile.
Pentru aceste motive, solicită instanței respingerea contestației la executare formulată de contestator.
În drept: art. 1270 și urm. NCC, art. 371 C.pr.civ., art. 66 din Legea nr. 36/1995, art. 1289 NCC.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 17-21).
Ca urmare a dispozițiilor instanței, a fost comunicată o copie certificată pentru conformitate a dosarului execuțional nr. 1041/2012 al B. S. R. M. (f. 25-42).
În ședința publică din data de 21.11.2012, contestatorul a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a solicitat instanței ca, pe lângă anularea executării silite, să constate nulitatea titlului executoriu – contract de împrumut nr. 1731, autentificat de BNPA S. V. și S. A. I., dar și a declarației autentificate sub nr. 1730/2011 de același birou notarial, reluând argumentele din acțiunea introductivă de instanță (f. 45-46).
În ședința publică din data de 21.11.2012, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca inadmisibil, față de împrejurarea că nu s-a achitat cauțiunea prevăzută de lege de către contestator. La același termen de judecată, instanța a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.238,12 lei și 5 lei timbru judiciar, aferente cererii precizatoare, respectiv petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului executoriu (f. 47).
Împotriva precizării de acțiune, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare pe calea contestației la executare, față de prevederile art. 399 alin. 1 și art. 399 alin. 3 C.proc.civ. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului executoriu ca inadmisibilă (f. 53-55).
În ședința publică din data de 13.02.2013, contestatorul a depus la dosar cerere de acordare ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului executoriu – contract de împrumut (f. 56-59), cerere respinsă ca nefondată prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 06.03.2013, pronunțată în dosarul de față (f. 65-67). De asemenea, cererea de reexaminare promovată de contestator împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin Încheierea civilă nr. 2994/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în data de 19.03.2013, în dosar de mai-sus (f. 74-75), petentul fiind citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru pentru termenul de judecată din data de 17.04.2013.
Ca atare, la termenul de judecată din data de 17.04.2013, constatându-se că nu s-a achitat de către contestator taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.238,12 lei și 5 lei timbru judiciar, aferente cererii precizatoare, respectiv petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului executoriu, instanța a admis excepția nelegalei timbrări a acestui capăt de cerere, invocată de intimat, sens în care a dispus anularea acestui capăt de cerere ca nelegal timbrat.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
In cadrul dosarului execuțional nr. 1041/2012, instrumentat de B. S. R. M., a fost demarata executarea silita, la cererea creditorului intimat Ț. A., in contra debitorului contestator B. G. in temeiul titlului executoriu – contract de împrumut autentificat sub nr. 1731/10.11.2011 de BNPA S. V. și S. A. I., pentru recuperarea debitului de 40.000 euro, reprezentând împrumut scadent la data de 14.11.2011, și cheltuieli de executare.
Astfel, la baza formării dosarului execuțional amintit a stat cererea de executare silită formulată de intimat și înregistrată pe rolul B. S. R. M. la data de 03.09.2012, sub nr. 1041/2012 (f. 27). La cererea de executare silită a fost anexat titlul executoriu amintit – contract de împrumut autentificat sub nr. 1731/10.11.2011 de BNPA S. V. și S. A. I. (f. 28).
Potrivit mențiunilor cuprinse în contractul de împrumut amintit, intimatul în calitate de împrumutător, a acordat contestatorului, în calitate de împrumutat, suma de 40.000 euro, cu titlu de împrumut fără dobândă, fiind fixată în sarcina contestatorului obligația de restituire pentru data de 14.11.2011. Conform clauzelor contractuale, suma de 40.000 euro a fost remisă efectiv către contestatorul împrumutat la data perfectării contractului de împrumut în formă autentică.
Prin Încheierea civilă nr. 7055/CC/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în data de 12.09.2012, în dosar nr._/211/2012, instanța a admis cererea formulată de B. S. R. M. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu evocat și împotriva debitorului contestator (f. 31).
În data de 17.09.2012, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului-verbal de cheltuieli, fiind fixată astfel suma de 40.000 euro, reprezentând debit principal restant, precum și cheltuielile aferente fazei de executare silită, în sumă de 8.928,00 lei (f. 32).
La aceeași dată, pe seama debitorului B. G. a fost emisă somația execuțională, prin care i s-a pus în vedere acestora să procedeze la achitarea debitului urmărit silit în termen de 1 zi de la data primirii somației (f. 33). De asemenea, debitorului i-a fost înaintată somația execuțională imobiliară, prin care i s-a stabilit obligația de a achita debitul restant în termen de 15 zile de la primirea somației, în caz contrar procedându-se la vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea acestuia, în cotă de 1/2 parte, imobil situat în mun. Cluj-N., .. 17, jud. Cluj - casă pe fundații din piatră, pereți din zidărie de cărămidă, planșee din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 antreu, 1 pivniță, teren în suprafață de 1438 mp, înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. cad_ și CF nr._-C1 Cluj-N. (f. 35), somația imobiliară fiind notată în CF (f. 37).
În acest sens, a fost emis în data de 27.09.2012 și procesul-verbal de situație, potrivit art. 496 C.proc.civ., orele 10:00, cu ocazia deplasării executorului la imobilul din Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, fiind identificat imobilul „de cărămidă, planșee din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 antreu, 1 pivniță, teren în suprafață de 1438 mp”, înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. cad_ și CF nr._-C1 Cluj-N.. Conform mențiunilor din procesul-verbal de situație, la data și ora prezentării la imobil a executorului judecătoresc, nu a fost găsită nicio persoană la fața locului (f. 35).
În data de 28.09.2012, executorul judecătoresc a procedat la înființarea măsurii popririi asupra disponibilităților bănești ale debitorului, respectiv asupra conturilor deschise la Banca Transilvania și BRD – Groupe Societe Generale (f. 38-39), fiind înștiințat debitorul de luarea acestei măsuri (f. 40, 42).
Prin acțiunea de fata, pe calea contestației la executare, contestatorul B. G. tinde să obțină anularea tuturor formelor de executare (anularea executarii silite insasi) dresate în dosar execuțional nr. 1041/2012, instrumentat de B. S. R. M., precum și constatarea nulității absolute a titlului executoriu constând în contract de împrumut, autentificat sub nr. 1731/10.11.2011 de BNPA S. V. și S. A. I., precum și invalidarea unor acte de executare silită din perspectiva neîndeplinirii condițiilor de formă și conținut conform dispozițiilor legale procedurale incidente în faza executării silite.
Instanța retine ca demersul judiciar întreprins de contestator este nefondat, urmând sa respingă contestația la executare formulata ca nefondată. La baza soluției instanței stau considerentele ce vor fi expuse in continuare.
În drept, în conformitate cu dispozitiile art. 399 alin. 1 C.proc.civ., impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie la executare de catre cei interesati sau vatamati prin executare. Exigența legii presupune ca actele de executare sa fie de natură a aduce atingere unui interes, apartinand persoanei urmarite sau unui tert interesat, iar efectele acestei vatamari sa nu poata fi înlaturate decât prin anularea sau îndreptarea actului de executare silită.
În conformitate cu art. 399 alin. 1 și 3 C.proc.civ., împotriva titlului executoriu se pot invoca apărări de fond doar în măsura în care acesta nu este emis de o instanță judecătorească. În ipoteza în care titlul executoriu este emis de o instanță judecătorească, pe calea contestației la executare se pot invoca doar motive ce țin de lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ipoteză care însă nu este valabilă în speță de față, ținând seama de argumentele conturate de către contestator în cuprinsul cererii introductive de instanță.
Așadar, în cauză titlul executoriu este dat de contractul de împrumut, autentificat sub nr. 1731/10.11.2011 de BNPA S. V. și S. A. I., așa cum s-a expus anterior. Relativ la titlul executoriu contestatorul a susținut nulitatea absolută a acestuia din perspectiva cauzei acesteia, susținând că actul juridic intervenit între părți constituie, în fapt o simulație, iar contestatorul nu a beneficiat de un împrumut de la intimat, suma de 40.000 euro nefiindu-i remisă la data perfectării contractului.
Pe de-o parte, instanța reține că, nefiind regulat sesizată, prin achitarea taxelor de timbru la valoarea pretențiilor formulate, instanța nu se va pronunța cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a titlului executoriu – contract de împrumut, formulată de către contestator. Pentru a se putea obține ineficiența actelor de executare, respectiv pentru a se dispune anularea în întregime a acestora (a executării silite) este necesar ca titlul executoriu, ce constituie fundamentul executării silite, să fie desființat. Ca atare, nu este suficientă o analiză pe cale incidentală a cazului de nulitate absolută a titlului executoriu, fiind imperios necesar să se pronunțe nulitatea titlului pentru a se obține paralizarea demersului intimatului în contra contestatorului.
Pe de altă parte, contestatorul a susținut că suma de 40.000 euro nu a fost efectiv remisă de intimatul împrumutător la data încheierii convenției de împrumut în formă autentică, fapt pentru care obligația de restituire a împrumutului, stabilită pentru data de 14.11.2011 și fixată în sarcina contestatorului, este lipsită de cauză (causa proxima), respectiv lipsește scopul imediat al obligației asumate, întrucât intimatul nu și-au executat obligația de remitere către contestator a sumei împrumutate.
Referitor la această împrejurare, contestatorul a mai susținut și o altă împrejurare, respectiv o altă operațiune juridică intervenită între părți, și anume faptul că perfectarea contractului de împrumut amintit s-a realizat în mod exclusiv pentru a se asigura intimatul pentru plata prețului unei cesiuni de creanță de către contestator, operațiune care însă nu a mai avut loc din motive neimputabile acestuia din urmă.
Examinând apărările formulate de contestator, instanța remarcă că, în speță, ansamblul probelor administrate în cauză nu este de natură să confirme alegațiile contestatorului și referitoare la lipsa cauzei imediate a obligației de restituire asumate prin contractul de împrumut de către contestator. Așadar, nu a fost infirmată clauza contractuală potrivit căreia suma de 40.000 euro a fost remisă de intimat către contestator la data încheierii contractului de împrumut în formă autentică, mai cu seamă că, potrivit art. 967 C.civ., legiuitorul instituie o dublă prezumție legală relativă (juris tantum), și anume prezumția de existență a cauzei (cauza nu trebuie dovedită, ci existența ei este prezumată de lege) și prezumția de valabilitate a cauzei (respectiv că nu este falsă, că provine de la o persoană cu discernământ și nu există eroare asupra scopului mediat, că există prefigurată causa remota, că scopul este conform cu legea și morala ș.a.) . Prin urmare, în speță nu se poate reține incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 966 C.civ. (lipsa cauzei imediate, respectiv lipsa predării bunului împrumutat).
În ceea ce privește caracterul ilicit al cauzei, instanța reține că, sub aspect probatoriu, soluția este identică. În conformitate cu art. 966 C.civ., „obligația... nelicită, nu poate avea nici un efect”, iar potrivit art. 968 C.civ., „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”. Așa cum s-a expus mai sus, în privința conformității cauzei actului juridic cu legea, bunele moravuri și ordinii publice, legiuitorul dispensează de probă pe cel împotriva căruia se invocă cauza ilicită, întrucât art. 967 C.civ. instituie prezumția de valabilitate a cauzei. Ca atare, fiind o prezumție legală relativă, partea contractuală care susține nevalabilitatea scopului actului juridic este ținută, conform regulilor probațiunii – art. 1169 C.civ., să facă dovada acestei împrejurări (actori incumbit probatio).
Or, în speță, una dintre apărările contestatorului constă tocmai în faptul că operațiunea intervenită între părți este aceea de a garanta executarea unei obligații eventuale de către contestator, ceea ce ar atrage nulitate absolută a întregii operațiuni. Însă, din examinarea titlului executoriu – contract de împrumut, instanța observă că părțile au convenit un împrumut fără dobândă, prin acordarea de către intimat a sumei de 40.000 euro către cu termen de restituire a împrumutului fixat pentru data de 14.11.2011. Pentru a obține ineficiența titlului executoriu, mai exact constatarea nulității absolute a convenției, contestatorul trebuie, într-adevăr, să obțină constatarea nulității absolute a convenției.
Însă, se remarcă că ab initio contestatorul se prevalează de o situație juridică diferită de cea reflectată în contractul de împrumut autentificat, respectiv susține existența unei alte realități juridice, și anume a unei garanții pentru executarea unei alte obligații, deci un caz de simulație prin deghizare totală. Dar pentru a se putea cenzura actul juridic din perspectiva cazului de nulitate absolută alegat de contestator (cauză ilicită), este imperios necesar a se urma calea acțiunii în simulație (acțiune în constatare), tocmai pentru a se demonstra caracterul disimulat al realității juridice cuprinse în actul public – contract de împrumut autentificat, și, corelativ, înlăturarea efectelor actului juridic cunoscut (public), și eficientizarea voinței reale a părților cuprinsul în actul juridic secret, ascuns. Astfel, efectul principal al acțiunii în simulație este acela de a se înlătura efectele contractului aparent, singurul contract eficient rămânând contractul secret. Desigur, acest act ocult, devenit public, poate produce efecte juridice însă numai în măsura în care a fost perfectat cu observarea tuturor cerințelor de fond și formă prescrise de lege, inclusiv sub aspectul cauzei acestuia.
Indiferent de împrejurarea că se susține fictivitatea titlului executoriu (inexistența operațiunii juridice de care se prevalează intimatul în susținerea executării silite) sau se tinde a se acredita doar o deghizare parțială sau totală a actului (natura juridică reală a convenției părților sau ignorarea unor elemente ale actului secret în cadrul actului public), contestatorul este ținut să uzeze de calea acțiunii în simulație, așa cum s-a expus anterior, în scopul de a obține lipsirea de efecte a actului public (contract de împrumut autentificat) ce stă la baza executării silite, dublată de o acțiune în nulitate (constatarea nulității absolute în cazul particular de nevalabilitate susținut de contestatori), cu consecința lipsirii de fundament a întregii proceduri de executare silită.
Or, în cauză contestatorul a solicitat doar constatarea nulității absolute a actului public, fără însă ca aceștia să învestească instanța și cu o acțiune în simulație și fără să dovedească o altă realitate juridică intervenită între părți. De altfel, capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a titlului executoriu – contract de împrumut a fost anulat ca nelegal timbrat.
Instanța își mărginește cercetarea judecătorească exclusiv la cererile și motivele furnizate de reclamant, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, iar în speță se efectuează examenul valabilității cauzei actului juridic însă numai raportat la singurul act juridic civil cunoscut (dovedit) părților – contractul de împrumut autentificat sub nr. 1731/10.11.2011 de BNPA S. V. și S. A. I..
În consecință, apărările formulate pe cale de acțiune în nulitate absolută (acțiune în realizare) și relative la valabilitatea titlului executoriu amintit sunt nefondate, în acord cu considerentele ce preced.
Ca atare, nefiind dovedit nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a titlului executoriu, creanța intimatului în sumă de 40.000 euro are caracter cert, lichid și exigibil, fiind împlinit termenul convenit de părți ca dată a rambursării împrumutului, respectiv 14.11.2011. Astfel, în virtutea dreptului său de creanța, intimatul creditor are posibilitatea să ceară debitorului contestator executarea silită a sumelor reprezentând împrumut nerestituit la scadență, iar conform art. 66 din Legea nr. 36/1995 contractul de împrumut autentificat are valoare de titlu executoriu de la data împlinirii scadenței până la care trebuia executată obligația de restituire.
Or, atâta timp cât titlul executoriu nu a fost desființat/anulat nu se pune problema anularii întregii executări silite din perspectiva argumentului prezentat de către contestator – caracterul simulat al contractului de împrumut și nulitatea absolută a operațiunii juridice intervenite între părți, aspecte care, de altfel, pot constitui motive pentru exercitarea unei acțiuni în simulație dublată de o acțiunea în constatarea nulității absolute, în condițiile expuse mai-sus.
Având în vedere că contestatorul nu a invocat și alte motive de nelegalitate a actelor de executare, cercetarea judecătorească se limitează exclusiv la argumentele și apărările conturate de contestator prin cererea de chemare în judecată.
In lumina considerentelor ce preced si în temeiul art. 402 C.proc.civ., instanța va respinge, ca nefondată, contestația la executare promovată în cauza de față.
Văzând si dispozițiile art. 274 C.proc.civ. si reținând culpa procesuală a contestatorului, instanța reține că este nefondată solicitarea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanța reține că intimatul a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, cererea acestuia fiind fondată, în contextul în care acesta a produs dovezi în cauză cu privire la efectuarea acestui tip de cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța va dispune obligarea contestatorului la plata în favoarea intimatului a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția nelegalei timbrări a capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute.
Anulează capătul de cerere având ca obiect acțiune in constatarea nulității absolute.
Respinge contestația la executare formulata de contestatorul B. G., domiciliat în Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul Ț. A., domiciliat în B., .. 30, ., ., ca nefondată.
Obligă contestatorul B. G. la plata în favoarea intimatului Ț. A. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./4ex./02.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3660/2013.... | Anulare act. Încheierea nr. 2548/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
