Contestaţie la executare. Sentința nr. 5801/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5801/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 29316/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5801/2013
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. D. B. în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., având ca obiect contestație le executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a solicitat de contestatoare judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța va încuviința proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul art. 150 C.pr.civ., închide faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțarea hotărârii pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 11.12.2012, sub nr. de mai sus, contestatorul C. D. B. în contradictoriu intimata S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat anularea Încheierii civile nr. 2417/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, anularea actelor de executare și formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 493/2012 al B.E.J. V. M.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea s-a arătat în esență că, intimata a pus în executare contractul de credit fără a anexa contractul de cesiune pentru a se verifica calitatea de creditor cesionar, că executarea silită a fost încuviințată de o instanță necompetentă, iar creanța nu este certă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 379, art. 399 C.pr.civ.
În probațiune contestatoarea a anexat copii după următoarele înscrisuri: acte din dosarul execuțional și contractul de credit (f. 9-14).
Cererea a fost legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru (f. 77) și 5 lei timbru judiciar (f. 77).
Intimata a depus întâmpinare la data de 15.01.2013 prin care a solicitat respingerea contestației întrucât cesiunea de creanță a fost comunicată debitorului, iar în temeiul clauzelor contractuale debitorul avea obligația de a anunța noul domiciliu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 10 alin. 1 C.pr.civ., art. 9 pct. 1 Legea nr. 88/2000.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: contract de credit cu grafic și situația contului (f. 20-28), contract de cesiune de creanță și notificare cesiune (f. 29-45).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei și a solicitat acvirarea dosarul execuțional nr. 493/2012 al B.E.J. V. M. (f. 49-68).
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, ca urmare a cererii depuse de intimată la data de 25.10.2012 s-a dispus prin Încheierea civilă nr. 2417/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus încuviințarea executării silite împotriva debitorului-contestator, sens în care s-a început în cadrul dosarul execuțional nr. 493/2012 al B.E.J. V. M. urmărirea silită a acestuia pentru recuperarea sumei de 28.178,76 lei, în baza titlului executoriu - contractul de credit nr._/05.10.2009 (f. 58-60).
Titlu executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/05.10.2009 a fost încheiat de debitorul-contestator în calitate de girant cu numita S.C. BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., creanța derivând din acest contract fiind însă cesionată intimatei prin contractul de cesiune de creanțe nr. 5/15.11.2010 (f. 29-45, 61-68).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare și de asemenea, se poate face și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Prin prisma motivelor contestației, instanța apreciază contestația la executare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, potrivit art. 373 C.pr.civ., „dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea. Instanța de executare este judecătoria in circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Prin raportare la starea de fapt și aceste prevederi legale, instanța reține competența executorului judecătoresc V. M. din circumscripția Curții de Apel Cluj, dar și a Judecătoriei V. de Sus, ca instanță de executare, de vreme ce, conform contractului de credit nr._/05.10.2009, domiciliul contestatorului se află în loc. B., jud. Maramureș, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei V. de Sus, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, iar în baza clauzelor contractuale, contestatorul avea obligația de a anunța creditorului, noul domiciliu. Ori, schimbarea domiciliului nu este opozabilă creditorului sau creditorului cesionar, cât timp, debitorul nu își poate invoca propria culpă constând în nerespectarea obligațiilor asumate la încheierea contractului, clauză contractuală aplicabilă și girantului.
Instanța arată că, în speță, intimata a făcut dovada notificării cesiunii de creanță, debitorului cesionat, după cum rezultă din dovada de confirmare de primire de la fila 30 verso din dosar, cu reiterarea faptului că, eventuala modificare a domiciliului rămâne inopozabilă creditorului, în lipsa notificării din partea debitorului-girant.
Instanța mai subliniază faptul că, debitorul-contestator nu a făcut dovada înștiințării băncii ori intimatei cu privire la noul domiciliu, motiv pentru care susținerile acestuia legate de competența executorului judecătoresc, a instanței de executare și a cesionării creanței vor fi înlăturate ca nefondate, pentru cele expuse mai sus.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, instanța reține că, simpla contestare a creanței nu este de natură a afecta validitatea titlului executoriu, sarcina probei revenind debitorului-contestator, care trebuie cel puțin să indice în mod concret în ce a constat eventuala eroare de calcul. Ori, contestatorul s-a limitat la afirmații generice în acest sens, acesta având posibilitatea de a-și efectua propriile calcule, din moment ce, la încheierea contractului de credit i-au fost înmânate documentele necesare efectuării lor, respectiv grafic de costuri totale, semnând de primire, grafic care putea fi simplu coroborat cu eventualele plăți efectuate.
Cât privește angajarea răspunderii sale, din clauzele contractului de credit, reiese fără niciun dubiu, asumarea de către debitorul-girant a obligațiilor ce decurg din acesta, în mod solidar cu debitorul principal, fiind stipulat expres renunțarea la beneficiul de diviziune și discuțiune. Toate acestea echivalează cu dreptul creditorului de a începe executarea silită și recuperarea debitului integral de la girant, chiar și înaintea ori fără urmărirea debitorului principal, conform art. 1039, art. 1041, art. 1042 C.civ. din anul 1864 – aplicabil raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Față de cele expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul C. D. B. în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMANIA S.R.L.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. D. B. cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . M., nr. 48, . în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex/18.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9498/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
