Plângere contravenţională. Sentința nr. 6650/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6650/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 24414/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal - 3185
SENTINTA CIVILA NR. 6650
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 APRILIE 2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: R. I. M.
GREFIER: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe petentul C. A., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA COMPANIA, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constata ca dezbaterile au avut loc in sedina publica data de 03.04.2013, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260, alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10.04.2013.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constata urmatoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe in data de 18.10.2012, sub dosar nr._ petentul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politiei Locale, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal nr._ încheiat in data de 25.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul recunoaste ca in data de 08.08.2012 a oprit in locul mentionat in procesul verbal de contraventie. Arata ca era ora 21:00 si erau multe locuri de parcare libere. Autoturismul a stationat 5 min, timp in care si-a cumparat o paine din magazinul de la parterul blocului. Considera ca de la o oprire de cateva minute pana la ocuparea abuziva a locului de parcare este o mare diferenta (fl. 2-3).
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri (fl. 4).
Plângerea este scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar conform art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, desi a fost legal citat nu a depus intampinare.
In probatiune, intimatul a depus inscrisuri, in copie (fl. 14-22).
Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat in data de 25.09.2012 de intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala, petentul C. A. a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută si sancționata de art. 1, lit. C din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se în sarcina acestuia că in data de 08.08.2012, ora 21:03, pe ., apartinand domeniului public al Municipiului C.-N., a parcat autoturismul cu număr de înmatriculare_, ocupand abuziv un loc de parcare.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului (fl. 4) si a fost comunicat acestuia in data de 11.10.2012 (fl. 17).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
In cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal, iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat de intimat in data de 25.09.2012, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, se constată că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale referitor la întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție. Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativa a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totodată, art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, definește contravenție ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, prin art. 1, lit. c din H.C.L. nr. 149/2009, privind unele masuri referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. se prevede ca constituie contraventie ocuparea abuziva a locurilor de parcare cu abonament, contract de inchiriere sau aflate in administrarea primariei, de catre o alta persoana decat titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de catre Primaria municipiului C.-N. si se sanctioneaza cu amenda de la 200 la 400 lei conform art. 2, lt. A din aceeasi hotarare.
Potrivit planselor fotografice de la fila 16 din dosar autoturismul petentului cu numar de inmatriculare_ este parcat . amenajat pentru parcarea autoturismelor.
Petentul nu contesta starea de fapt retinuta in cuprinsul procesului verbal nr._/25.09.2012, sustinand doar ca a stationat cel mult 5 minute, aspect nedovedit.
În raport de cele expuse, instanta constată că procesul verbal de contravenție nr._/25.09.2012 a fost legal și temeinic încheiat, neputandu-se dispune anularea acestuia.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 300 lei, instanța constata că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea art. 2, lit. a din H.C.L. nr. 149/2009.
Insa, avand in vedere atitudinea de recunoastere a faptei, imprejurarea că nu s-au evidențiat circumstanțe, care să confere contravenției valențe agravante și ca intimatul nu a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare, instanța apreciază că este suficientă aplicarea minimului amenzii legale, respectiv 200 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala, impotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat in data de 25.09.2011 și, în consecință, dispune reducerea amenzii contravenționale aplicate de la 300 lei la 200 lei. .
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, nefiind intemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A., cu domiciliul în C.–N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și, în consecință,
Reduce amenda contraventionala aplicata petentului prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 25.09.2012 de la suma de 300 lei la suma de 200 lei.
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2013,
Președinte, I. M. R. | ||
Grefier, M. P. |
Red.Tred. I.M.R./4 ex./13.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2364/2013.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 9020/2013.... → |
|---|
