Contestaţie la executare. Sentința nr. 1643/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1643/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 13903/211/2012
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1643/2013
Ședința publică din data de 28.01.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către contestatorul V. I. în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 28.01.2013, intimatul a depus la dosar o cerere de reexaminare a amenzii aplicate la termenul trecut, însoțită de dosarul execuțional nr._/2012, în 2 exemplare.
Apoi, pune în discuția contestatorului excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimat prin întâmpinare.
Contestatorul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii din nou a întâmpinării și a pregătirii răspunsului cu privire la excepția inadmisibilității.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă contestatorul personal, lipsă fiind intimatul.
Instanța pune din nou în discuția contestatorului excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimat prin întâmpinare.
Contestatorul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Raportat la excepția inadmisibilității contestației la executare, instanța apreciază că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție în baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., ci o apărare de fond, pe care o va avea în vedere la soluționarea în fond a pricinii.
Apoi, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Contestatorul solicită admiterea cererii, pentru motivele arătate în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 11.06.2012, contestatorul V. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ suspendarea executării silite, anularea executării silite pornite în baza Somației nr. 12/_ /_ din data de 22.05.2012 și anularea titlului executoriu nr. 12/_ /_ din data de 22.05.2012.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat, în esență, că starea de insolvență a societății a fost determinată de cauze obiective și nu de conduita sa, fiind nevoit să cesioneze părțile sociale din cadrul societății în favoarea numiților S. A. L. și M. M. G., imposibilitatea . de a se achita de toate obligațiile fiscale datorându-se situației financiare dificile a societății și nicidecum unui fapt personal îndreptat deliberat spre declanșarea stării de insolvență.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 399 – 401 C.pr.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 7 – 11).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 194 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
La data de 17.09.2012, prin Serviciul Registratură, intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ a depus întâmpinare – filele 27 – 29, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă și ca neîntemeiată, a contestației la executare.
În motivare, a susținut că în prezenta cauză, titlul executoriu care se pune în executare este o hotărâre dată de o instanță de judecată împotriva căreia nu se pot invoca apărări de fond.
În drept, a invocat prevederile art. 172 alin. 3 C.pr.fisc., art. 399 alin. 3 C.pr.civ., art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006.
La data de 03.07.2012, prin Serviciul Registratură, la solicitarea instanței, intimatul a depus, în copii conforme cu originalul, dosarul execuțional nr._/2012 (filele 12 – 21).
La termenul din data de 17.09.2012, contestatorul a depus înscrisuri (filele 30 – 35).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5051/2011 din data de 11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență R. A. D. în contradictoriu cu pârâtul V. I. și s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 85.382 lei reprezentând pasivul debitoarei . – filele 33 – 35.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt că, la data de 22.05.2012, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ a emis pe numele contestatorului somația nr._ – fila 48, prin care acesta din urmă a fost înștiințat că figurează în evidențele fiscale cu suma de 85.382 lei, atrăgându-i-se atenția că dacă în termen de 15 zile de la primirea somației nu va achita sumele menționate, în baza prevederilor art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită. La aceeași data s-a emis pe numele contestatorului și titlul executoriu nr._ – fila 49.
Potrivit prevederilor art. 399 alin. ultim C.pr.civ. „numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecatorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu și aceasta numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
În cauză, executarea silită împotriva contestatorului a fost pornită în baza Sentinței civile nr. 5051/2011 din data de 11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._ pentru suma de 85.382 lei reprezentând pasivul debitoarei ., sentință care a devenit irevocabilă la data de 15.02.2012, astfel că, în ceea ce privește debitul datorat de către contestator, nu mai pot fi efectuate modificări în cadrul procedurii contestației la executare, apărările putându-se margini exclusiv la împrejurări legate de legalitatea actelor de executare silită ori legate de stingerea debitului prin plată voluntară, constatată prin acte juridice survenite după emiterea titlului executor. Practic, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat consacrat de art. 1200 pct. 4 coroborat cu art. 1202 alin. 2 C.civ., stabilit de sentința civilă menționată constă în aceea că, în data de 11.10.2011 contestatorul datora suma de 85.382 lei reprezentând pasivul debitoarei .. Instanța reține că, în cazul în care debitorul ar fi apreciat că nu datora la data de 11.10.2011 suma stabilită prin sentința sus-amintită, acesta avea posibilitatea legală de a exercita calea de atac a recursului, iar neexercitarea căii de atac pusă la dispoziție de lege este consecința conduitei procesuale proprii pe care debitorul a înțeles să o urmeze, asumând-și în același timp și toate riscurile unei pasivități generate de culpa lui exclusivă, conduită culpabilă care nu poate determina ulterior nerespectarea unor dispoziții legale imperative de către instanțele de judecată.
Analizând motivele invocate de contestator prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că acestea reprezintă apărări de fond, care așa cum s-a arătat mai sus nu mai pot fi invocate atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească. În plus, prin prezenta contestație la executare contestatorul a solicitat instanței să se constate că a intervenit cesiunea părților sociale pe care le deținea la ., actualii administratori fiind S. A. L. și M. M. G., astfel că nu se poate angaja răspunderea sa pentru pasivul societății menționate, invocând, totodată, și Sentința comercială nr. 820/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 14.10.2010 în dosarul nr._, prin care s-a respins cererea formulată de oponenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj ca neîntemeiată, aspecte de care, de asemenea, instanța consideră că contestatorul se putea prevala în dosarul nr._ în care s-a stabilit obligația de plată în sarcina sa.
În acest context, instanța apreciază că a reanaliza situația reținută prin pronunțarea Sentinței civile nr. 5051/2011 din data de 11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._, ar echivala cu încalcarea dispozițiilor 1202 alin. 2 Cod civil, care interzic dovada împotriva puterii de lucru judecat, cât și a dispozițiilor art. 399 alin. ultim C.pr.civ. care la rândul lor interzic expres și imperativ invocarea și examinarea oricăror apărări de fond în faza contestației la executare (chiar contestatorul făcând referire în partea finala a contestației la executare la aceste aspecte). Dată fiind puterea de lucru judecat de care se bucură sentința civilă menționată ce constituie titlu executor, singurele apărări legate de stingerea debitului, care pot fi luate în considerare în faza executării silite ca fiind în măsură să modifice cuantumul sumei urmărite ori chiar să conducă la stingerea creanței, sunt plățile efectuate după data emiterii titlului executor, însă debitorul nu a făcut o astfel de dovadă în cauză.
În ceea ce privește contestația la executare propriu-zisă, aceasta se formulează împotriva actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, însă contestatorul nu a invocat aspecte de nelegalitate a actelor de executare.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul V. I..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.pr.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, având în vedere că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar cererea contestatorului va fi respinsă, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul V. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ CLUJ, cu sediul în Cluj-N., . I. nr. 19, jud. Cluj.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 28.01.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 01.03.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
