Evacuare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 5325/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DOSAR NR._/211/2012
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECATOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantele - pârâte K. A. K. și S. E. în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. V. și pârâta – reclamantă reconvențională D. A., având ca obiect evacuare și pretenții.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea hotărârii, pentru data de azi, în aceeași constituire hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 27.02.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanta S. E., în nume propriu și în calitate de mandatară a numitei K. A. K. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. A., D. M. și D. V. evacuarea pârâților din imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI. Reclamantele au solicitata totodată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au calitatea de coproprietare asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI, imobil restituit în temeiul Legii nr. 10/2001. Au arătat reclamantele că în . acest imobil a locuit la data restituirii numitul S. A., tatăl pârâtei D. A.. De asemenea reclamantele au arătat că după restituirea imobilului au încheiat cu S. A. contract de închiriere în temeiul disp. OG nr. 40/1999, pe o durată de 5 ani, contractul expirând în luna iulie 2007, iar în prezent S. A. este decedat, iar în . pârâții care nu au nici un titlu legal de a folosi acest apartament, fiind doar tolerați în acesta. Au mai învederat reclamantele că deși pârâții au continuat să folosească imobilul după decesul lui S. A., aceștia au dat dovadă de rea credință față de proprietari, neachitând chirie pentru folosința imobilului de mai mulți ani, cu toate că aveau această obligație.
Reclamantele au mai arătat că au notificat pârâții să se prezinte la data de 16 februarie 2012 la sediul reprezentantei legale a acestora în vederea clarificării situației lor locative, însă aceștia nu au înțeles să dea curs notificării.
În final reclamantele au arătat că pârâții nu au nciciun drept locativ în imobilul din litigiu, iar reclamantele sunt lipsite în mod nejustificat de folosința apartamentului pe care îl dețin în proprietate.
În drept cererea a fost întemeiată pe prev. art. 1831 și urm. Cod civil, art. 274 C.p.c.
În dovedirea cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: rezultat verificări efectuate de Serviciul evidența persoane din cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Cluj (fil. 7), notificare (fil. 8 - 11), sentința civilă nr. 6876 pronunțată la 08.05.2009 în dosarul nr._/211/2008 (fil. 12-14), decizia civilă nr. 495/A/15.10.2009 pronunțată în dosarul nr._/211/2008 (f. 16 – 17), extras de pe portalul instanței (f. 18), sentința civilă nr. 7077/27.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/211/2007 (f. 19), sentința civilă nr. 6532/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr._ (f. 20 -21).
În ședința publică din data de 30.04.2012 reclamantele au depus la dosar extras de carte funciară (f. 28 – 32).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei taxă de timbru și 0, 3 lei timbre judiciare.
La data de 24.05.2012 pârâții D. A. și D. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în evacuare (f. 37-39).
În motivare pârâții au arătat că la data de 12.02.1998 părinții pârâtei D. A. au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de la S.C. Constructardealul S.A. Cluj-N. imobilul situat în Cluj-N., ., . în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._, imobil în care au locuit ca și chiriași pârâta D. A. și părinții săi însă din anul 1974 în baza contractului de închiriere nr._ din 28.07.1974. P. sentința civilă nr. 1030/2011 a Judecătoriei Cluj-N. a fost admisă acțiunea reclamanților S. M. și K. A. K. împotriva părinților pârâtei D. A., a S.C. Constructardealul S.A. și a Municipiului Cluj-N. prin care contractul de vânzare-cumpărare al imobilului a fost desființat, imobilul revenindu-le reclamanților ca moștenitori ai foștilor proprietari. P. sentință s-a reținut preluarea de către statul român fără titlu valabil a imobilului, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, precum și rectificarea înscrierii în CF prin restabilirea situației anterioare.
S-a mai arătat că după restituirea imobilului, defunctul S. A. a încheiat cu reclamantele contractul de închiriere nr. 500 din 17.06.2002 în baza art. 14 din OG nr. 40/1999, durata contractului fiind de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire, fapt prev. atât în art. 14 din OG 40/1999, cât și în art. 2.4 teza finală din contract. Pârâții au susținut că în baza contractului de închiriere, întreaga familie a locuit și locuiește și în prezent în imobilul închiriat, îndeplinindu-și în mod constant obligația de plată a chiriei față de reclamante.
Totodată, pârâții au susținut că deși durata contractului de închiriere a expirat la data de 17.06.2007, așa cum reiese din actul „situație chirie 2007”, reclamantele au acceptat să locuiască în continuare, astfel că au primit contravaloarea chiriei lunar până în luna august 2007, ceea ce a fost interpretat ca fiind o locațiune acceptată tacit, adică o prelungire a contractului de închiriere cu încă 5 ani. Pârâții au mai arătat că lunar, după ce reclamantele au refuzat primirea contravalorii chiriei, au trimis chiria prin poștă, dar au refuza și în acest fel primirea chiriei.
În ceea ce privește încasarea de către reclamante pe o perioadă de două luni după expirarea duratei contractului de închiriere rap. la art. 2.4 teza finală din contractul de închiriere și la art. 14 din OG 40/1999, având în vedere și faptul că reclamantele nu le-au trimis nici un fel de notificare conform art. 3 din OG 40/1999 din care să rezulte una din situațiile prev. la lit. a – d, consideră că în mod tacit contractul de închiriere a fost prelungit cu încă 5 ani, fiind astfel valabil până la data de 17.06.2006, astfel că cererea de evacuare este neîntemeiată. Ca o dovadă în plus a acceptării tacite a locațiunii sunt sentințele civile depuse de către reclamante la dosar.
Pârâții au mai susținut că în perioada în care imobilul s-a aflat în proprietatea părinților pârâtei D. A., aceștia cu sprijinul lor au efectuat investiții necesare și utile importante în acesta în valoare de aproximativ 20.200 lei, astfel că în temeiul art. 2495 – 2499 din Noul Cod Civil, pârâții au arătat că invocă dreptul de retenție asupra imobilului până când reclamantele vor înțelege să le plătească contravaloarea acestor investiții, ele fiind cele care au obligația de plata întrucât investițiile le vor profita acestora.
În drept, pârâții au invocat prev. art. 115 Cod procedură civilă.
La întâmpinare pârâții au anexat în copie contractul de închiriere din 17.06.2002 (f. 41-42), situație chirie 2007 (f. 43), mandate poștale (f. 44 – 66), aviz deviație de branșament (f. 67 – 70).
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 28.05.2012 sub nr._/211/2012 reclamanta D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele K. A. K. și S. E. obligarea pârâtelor la plata sumei de 20.200 lei reprezentând contravaloarea investițiilor necesare și utile pe care antecesorii săi, cu sprijinul său financiar și al soțului său D. M. le-au făcut în imobilul situat în Cluj-N., ., ., imobil asupra căruia și-au pierdut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească irevocabilă în temeiul Legii nr. 10/2001, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 1998, în baza contractului de închiriere_ din 28.07.1974, defuncții săi părinți au cumpărat de la statul român imobilul situat în Cluj-N., ., ., înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară. După adoptarea Legii nr. 10/2001, imobilul a fost revendicat și câștigat în instanță de către pârâte, contractul de vânzare-cumpărare al imobilului fiind anulat irevocabil de către instanțele de judecată. D. urmare, în baza OG 40/1999, la data de 17.06.2002 între tatăl său, defunctul S. A. și pârâte a intervenit un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, contract care ulterior a fost prelungit tacit încă 5 ani. Pârâta a mai arătat că anterior anulării contractului de vânzare-cumpărare, în imobil părinții săi, cu sprijinul său financiar și al soțului său, au efectuat o . investiții necesare și utile în valoare de aproximativ 20.200 lei, respectiv: amenajat instalație apă caldă bucătărie și baie cu încălzitor tip Bosch, vana, dus, conducte de apa, înlocuire completă a instalației electrice în locuință, cu cabluri, prize și întrerupătoare noi, montaj gresie și faianță în bucătărie, hol și baie, amenajare pod locuință, montat soba de teracotă și convector de gaz în camere, schimbat podele în camere, construire garaj pe amplasament boxe vechi, derivație branșament, montare conductă de apă rece din stradă și până în locuință, schimbare țigle acoperiș, schimbare jgheaburi și burlane de scurgere ape pluviale, amenajare pivniță imobil.
În final pârâta a arătat că întrucât toate aceste investiții au fost necesare și utile imobilului, iar ele vor profita pârâtelor, raportat la prev. Legii nr. 10/2001 solicită obligarea acestora la plata contravalorii investițiilor.
În drept pârâții au indicat prev. Legii nr. 10/2001.
La data de 02.07.2012 pârâtele K. A. K. și S. E. au formulat întâmpinare la cerere de chemare în judecată formulată de către reclamanta D. A. prin care au invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, iar în măsura în care se va respinge excepția, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii (f. 104-107).
La data de 02.07.2012 pârâtele K. A. K. și S. E. au formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâții D. A., D. M. și D. V. solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 5400 euro, reprezentând lipsa de folosință a imobilului, calculată pe ultimii 3 ani de zile (suma de 150 euro lunar), precum și în continuare să fie obligați la plata sumei de 150 Euro pe fiecare lună cu începere de la data formulării cererii și până la părăsirea efectivă a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ., . pentru lipsa de folosință a imobilului.
În motivarea cererii s-a arătat că după restituirea imobilului pârâtele au încheiat cu S. A. contract de închiriere în temeiul disp. OG nr. 40/1999, pe o durată de 5 ani, contractul expirând în luna iulie 2007. În prezent S. A. este decedat, iar în . reclamanta D. A., cu soțul și fiul acesteia, care nu au nici un titlu legal de a folosi acest apartament, fiind doar tolerați în acesta.
De asemenea, s-a arătat că pârâții reconvenționali nu au avut niciodată un titlu legal în baza căruia să folosească imobilul în litigiu și cu toate că au trecut mai bine de cinci ani de zile de când stau fără nici un drept în imobilul ce aparține reclamanților și nu plătesc nici un fel de chirie, solicită să fie obligați la plata sumei de 5400 euro ce reprezintă lipsa de folosință pentru ultimii trei ani, sumă calculată raportat la suma de 150 euro ce reprezintă o medie a chiriilor practicate pe ultimii trei ani pe piața imobiliară pentru un imobil similar ca cel folosit de pârâți.
În drept s-au invocat prev. art. 1349 cod civil și art. 274 C.p.c.
P. încheierea din data de 02.07.2012 s-a admis excepția de conexitate invocată de către reprezentantul pârâților D. A. și D. M. și s-a dispus reunirea dosarului nr._/211/2012 la dosarul nr._ (f. 127).
P. încheierea din data de 24.09.2012 instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtele K. A. K. și S. E. (f. 134 – 135).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei D. A. (f. 209 – 211), proba cu interogatoriul pârâtului D. M. (f. 212 – 213), proba cu expertiza tehnică judiciară având ca obiectiv stabilirea cuantumului chiriei pe ultimii 3 ani la un imobil similar (f._), proba cu expertiza tehnică judiciară având ca obiectiv stabilirea valorii investițiilor, cu luarea în considerare a gradului de uzură (f. 270 – 282).
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește cererea principală :
P. sentința civilă nr. 1080 pronunțată de Judecătoria Cluj – N. la data de 14.02.2001 s-a admis acțiunea reclamanților S. M. și K. ADRIENNE K. în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al mun. Cluj-N., S.C. Constructardealul S.A. Cluj-N., Salistean A. și Salistean M. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1998 încheiat între pârâții Consiliul local al mun. Cluj-N. și Salistean A. și Salistean M. având ca obiect .-N., ., jud. Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 239 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 05.02.2002 în dosarul nr. 5974/2001 (f. 82 - 85).
Între reclamantele K. A. K. și S. E., în calitate de proprietari și numitul SALISTEAN A., în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere din data de 17.06.2002 (filele 21-22), având ca obiect imobilul situat în Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data de 17.06.2002 și până la data de 17.06.2007, cu obligația locatarului de a achita chiria lunar, până la data de 10 a lunii pentru luna în curs (f. 41-42).
În imobilul din Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI, împreună cu numitul SALISTEAN A. au locuit și pârâții D. A. (fiica), D. M. (ginerele) și D. V. (nepotul).
După cum reiese din fișa de evidență a persoanelor, numitul SALISTEAN A. a decedat la data de 25.09.2009.
În prezent în imobilul din Cluj-N., ., ., locuiesc în continuare pârâții D. A., D. M. și D. V..
Conform art. 12 alin. 1 lit. b din OUG nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de folosință în cazul (…) decesului titularului de contract, închirierea continuă, contractul de închiriere transferându-se la cerere, după caz (…) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă aceștia erau menționați în contract și dacă au locuit efectiv împreună cu titularul.
Raportat la aceste dispoziții legale instanța reține că dreptul de locațiune al numitului S. A. care decurge din contractul de închiriere încheiat cu reclamante în baza art. 6 din OUG 40/1999 nu s-a transmis la pârâți întrucât în primul rând în contract nu erau menționați și pârâții în contract și în al doilea rând nu a existat o cerere din partea acestora pentru a se transfera contractul de închiriere în beneficiul lor.
Susținerile pârâților privind prelungirea tacită a contractului de închiriere ca urmare a faptului că după expirarea contractului la data de 17.06.2007 reclamantele au acceptat să locuiască în continuare în imobil, primind contravaloarea chiriei sunt întemeiate, dar această prelungire tacită a operat în beneficiul titularului de contract care era numitul S. A.. P. derogare de la dispozițiile de drept comun, în cazul contractelor de închiriere încheiate în temeiul OUG 40/1999 s-a prevăzut dreptul chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere (relocațiune legală). P. urmare, chiriașul de bucură de plin drept și fără îndeplinirea vreunei formalități de dreptul la reînnoirea repetată a contractului de închiriere, drept care conferă chiriașului o folosință locativă, netransmisibilă prin moștenire, dacă nu a intervenit o cauză legală în prezența căreia proprietarul poate refuza reînnoirea contractului. Însă, după cum s-a arătat mai sus, pârâții nu îndeplineau condițiile prev. de art. 12 din OUG nr. 40/1999 pentru transferarea contractului de închiriere.
Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Instanța reține că potrivit art. 480 C. civ. de la 1864, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Instanța reține că imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI este proprietatea reclamantelor - pârâte K. A. K. și S. E. (f. 28-31).
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 C. civ., instanța urmează să constate că pârâții locuiesc fără un titlul legal în imobilul din Cluj-N., ., . și să dispună evacuarea acestora din imobil.
Art. 998 și 999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală a celor care prin fapta lor, prin neglijență sau prin imprudență, cauzează altuia un prejudiciu.
Fapta ilicită a pârâților constă în ocuparea de către aceștia a imobilului, în toată perioada menționată în acțiunea precizată, fără titlu și fără acordul proprietarului.
P. această faptă s-a creat, în mod evident, un prejudiciu în patrimoniul reclamantelor, care constă în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și se impune a fi reparat de pârâți.
Cu privire la întinderea prejudiciului suferit de reclamante, ce se impune a fi reparat de către pârâți, instanța reține că acesta a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (f. 226 – 258, 268) și este în cuantum de 9.646 euro, fiind calculat în raport de nivelul chiriilor practicate pentru imobile asemănătoare situate în aceeași zonă. Astfel, suma de 9646 euro se compune din suma de 1240 euro aferentă perioadei iulie 2009 – decembrie 2009, suma de 2250 euro aferentă anului 2010, suma de 2237 euro aferentă anului 2011, suma de 2237 euro anului 2012 și suma de 1682, 73 euro aferentă perioadei ianuarie – septembrie 2013, inclusiv (9 luni * 3, 50 euro/ mp * 53, 42 mp). De asemenea, pârâții vor fi obligați și la plata în continuare a sumei de 187 euro lunar, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, până la data eliberării imobilului.
În ceea ce privește cererea conexată:
Conform disp. art. 48 alin. 1 – 4 din Legea nr. 10/200 „Chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuința prin imbunatatirile necesare si utile. (2) Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligația despăgubirii prevăzuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite. (4) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabilește pe baza de expertiza. (5) P. imbunatatiri, in sensul prezentei legi, se intelege cheltuielile necesare si utile. Cuantumul despagubirilor se stabileste la valoarea actualizata a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzura al imbunatatirilor, in raport cu durata de viata normala a acestora, care se suporta de chiriasi.”
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, art. 49.1, se explicitează noțiunea de „îmbunătățiri necesare și utile”, noțiune utilizată de dispoziția alin. 5 a art. 48 raportat la alin. 1 al aceluiași articol din legea nr.10/2001, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv, „prin îmbunătățiri necesare și utile se înțelege acele dotări încorporate sau aduse unității locative ori spațiilor comune prin care s-a sporit valoarea fondului locativ și care au fost suportate exclusiv de chiriaș (introducerea sau schimbarea instalației de apa, gaz, canalizare, electricitate, încălzire; lucrări noi: parchetare, gresie sau faianța, geamuri termopan, uși și altele asemenea)”.
Potrivit expertizei tehnice efectuată, pârâta a efectuat la apartament lucrări de îmbunătățire a condițiilor de locuit, constând în montarea instalației de apă caldă la baie și bucătărie cu încălzitor de apă tip Bosh, echiparea băii și bucătăriei cu obiecte sanitare, refacerea instalației electrice în apartament, placări cu faianță pentru pereții din bucătărie, baie și hol, realizarea de izolație termică și sapă de protecție în podul casei, sobă de teracotă și convector gaz, refacere pardoseli din dușumea, separare branșament apă, înlocuire țigle, amenajări în pivniță, construire garaj, evaluate de expert la suma de 14.100 lei. Aceste lucrări, având caracter util, cad în sarcina proprietarului.
Instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză, pârâta reclamantă nefiind decăzută din dovada încuviințată, chiar dacă nu s-a achitat onorariul expertului întrucât raportul a fost efectuat, proba fiind câștigată cauzei, iar instanța va dispune obligarea pârâtei reclamante la plata către expert a diferenței de onorariu.
În ceea ce privește susținerile reclamantelor – pârâte constând în aceea că lucrările executare constând în: montare strat termoizolant la terase, acoperișuri, tavane sau pereți, executat cu saltele din vată minerală, streașină înfundată din scândură de rășinoase brută, montarea de pardoseli din beton simplu în pivniță nu reprezintă cheltuieli necesare și utile pentru conservarea locuinței, instanța arată că sunt neîntemeiate. În mod evident aceste lucrări nu sunt voluptorii, făcute de simplă plăcere, prin efectuarea acestora urmărindu-se izolarea locuinței, utilizarea în condiții mai bune a pivniței.
Critica pârâtelor - reclamante constând în aceea că nu a fost executată operațiunea de înlocuire a învelitorii pe casa nu poate fi reținută de instanță întrucât în anexa nr. 2 a raportului de expertiză, expertul a menționat și această lucrare ca fiind efectuată, or mențiunile privind constatările de fapt ale experților, în condițiile în care expertul s-a deplasat la imobilul care face obiectul dosarului, fac dovada până la înscrierea în fals, iar pârâtele – reclamante nu s-au înscris în fals cu privire la aceste mențiuni.
În considerarea celor de mai sus, cererea formulată de pârâta – reclamantă D. A., privind obligarea reclamantelor, pârâte reconvenționale, să achite contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate, va fi admisă urmând ca reclamantele K. A. K. și S. E. să fie obligate să achite pârâtei D. A. suma de 14.100 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate la imobilul din Cluj-N., ., ..
În ceea ce privește cererea pârâtei – reclamante reconvenționale D. A., care pretinde un drept de retenție asupra imobilului, până la recuperarea investițiilor făcute la apartament, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își execută obligația ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînțeles. El se constată de instanță, la cererea părții interesate, fiind recunoscut ca o garanție prin plată a creanței și durează până la efectuarea plății. Elementul de baza pe care se întemeiază facultatea conferita creditorului este conexitatea obiectiva dintre un lucru si o datorie, astfel spus, să existe un debitum cum re iunctum.
Instanța reține că dreptul de creanța al reclamantei reconvenționale D. A. s-a născut in legătura cu lucrul asupra căruia s-a solicitat instituirea dreptului de retenție și aceasta exercită posesia asupra bunului.
Cum de asemenea, instanța a obligat pârâta D. A. la plata către reclamante a sumei de 9646 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, instanța constată că există două creanțe certe, lichide și exigibile, între aceleași persoane, în calitate diferită astfel că raportat la prev. art. 1441 din Codul civil, compensația operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii nu ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților respective, instanța va respinge cererea de instituire a dreptului de retenție. Instanța arată totodată că nu este necesară o cerere expresă de constatare a compensării întrucât compensația se produce de drept. Ca atare, nu se impune instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei – reclamante reconvenționale, creanța sa stingându-se ca urmare a compensării.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamantele pentru a promova prezenta cerere au achitat taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 1657, 2 lei (f. 3, 8, 124, 129 și 136), onorariu avocațial în cuantum de 4000 lei conform chitanțelor nr. 54/02.07.2012 și nr. 42/20.02.2012, onorariu expert în cuantum de 1200 lei (f. 301, 218) și bilete transport în cuantum de 300 lei, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 7064, 2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cheltuielile de transport ale reclamantei, deși conform biletelor depuse la dosar acestea sunt în cuantum total de 600 lei, instanța a reținut doar biletele din data de 30.01.2013 și 09.02.2013 când reclamanta s-a deplasat pentru efectuarea expertizei și pentru termenul de judecată din 11.02.2013. Instanța nu a luat în considerare bilete din datele de 19.04.2013 și 23.12.2012 întrucât în dosar nu s-au acordat termene de judecată în perioada menționată în bilete astfel că nu se reține efectuarea acestor cheltuieli de deplasare pentru acest proces.
Totodată, instanța va obliga reclamanta să achite expertului B. E. suma de 1.100 lei reprezentând diferență onorariu expert conform notei de evaluare de la fila 169 din dosar și încheierii de ședință din data de 10.06.2013 (f. 297).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele K. A. K. și S. E., ambele cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 25, . în contradictoriu cu pârâții D. A., D. M. și D. V., asistat de părinți, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., având ca obiect evacuare și în consecință:
Dispune evacuarea pârâților D. A., D. M. și D. V. din imobilul situat în Cluj-N., ., ., înscris în CF nr._ Cluj-N. cu nr. top. 9736/2/1/VI.
Admite cererea formulată de reclamantele K. A. K. și S. E. în contradictoriu cu pârâții D. A., D. M. și D. V. având ca obiect pretenții și în consecință:
Obligă pârâții D. A., D. M. și D. V. să plătească reclamantelor suma de 9646 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în Cluj-N., ., . pe perioada iulie 2009 – septembrie 2013 inclusiv, precum și în continuare suma de 187 euro lunar, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, până la data eliberării efective a imobilului.
Admite cererea conexată formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâtele K. A. K. și S. E. având ca obiect pretenții și în consecință:
Obligă pârâtele K. A. K. și S. E. să plătească reclamantei D. A. suma de 14.100 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate la imobilul din Cluj-N., ., ..
Respinge cererea de instituire a dreptului de retenție formulată de reclamanta D. A. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta D. A. să achite expertului B. E. suma de 1.100 lei reprezentând onorariu expert.
Obligă pârâții D. A., D. M. și D. V. să plătească reclamantelor K. A. K. și S. E. suma de 7064, 2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/7 ex./19.02.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3452/2013.... → |
|---|
