Legea 10/2001. Hotărâre din 29-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 13074/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 8730/2013
Ședința publică din 29.05.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._ privind acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013, când partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 30.05.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâților M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI, M. FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., M. C.-N. prin PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților de rând 1-3 să restituie reclamantului, în principal prețul de piață al imobilului înscris în CF actual_ C.-N. ( CF vechi 6940, nr.top115/1/XX), nr.top 115/1/XX, situat din punct de vedere administrativ în C.-N., actualmente ..4, etaj 1, ., (fostă . a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/19.06.1997, iar în subsidiar să dispună obligarea pârâților să achite reclamantului prețul actualizat al imobilului și dobânda legală calculată, începând cu data achitării prețului și până la data restituirii acestuia în favoarea reclamantului, precum și daune morale, cu cheltuieli de judecată doar în caz de opoziție.
În motivare, reclamantul a arătat că în condițiile Legii nr.112/1995, între el și S.C. CONSTRUCTARDEALUL S.A C.-N. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.34.759/19.06.1997 având ca obiect imobilul situat din punct de vedere administrativ în C.-N., fostă . ..4, etaj 1, . și înscris în CF actual_ C.-N. ( CF vechi 6940 C.-N., nr.top.115/1/XX ), nr.top.115/1/XX. Prețul locuinței a fost de 11.409.330 lei, din care s-a achitat inițial un avans de 1.548.717 lei, restul fiind plătit în rate lunare, cu o dobândă de 25% pe an.
Privitor la apartament, reclamantul a precizat că acesta face parte dintr-un imobil care a aparținut anterior naționalizării proprietarilor tabulari R. V. și R. N., proprietatea lor fiind înscrisa în CF 6940 C.-N.. În urma naționalizării, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, iar odată cu apariția Legii 112/1995 imobilul a fost împărțit pe apartamente și vândut chiriașilor, unul dintre aceste apartamente fiind cumpărat de către antecesorii săi reclamant, respectiv S. M. și S. G..
Prin decizia civilă nr.277/A/15.05.2003 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar civil nr.2533/2002 s-a stabilit că trecerea imobilului mai sus descris în proprietatea Statului Român s-a făcut fără titlu valabil, astfel că a fost recunoscut dreptul de proprietate în favoarea moștenitorului vechilor proprietari tabulari. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civila nr.3946/2005 pronuntata de ÎCCJ în dosar nr.4563/2003, la data de 13.05.2005.
Prin sentința civilă nr.3395/2009 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar civil nr._ s-a admis acțiunea formulată de către L. R., în contradictoriu cu reclamantul și alte persoane și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.34.759/19.06.1997 încheiat de către antecesorii săi, respectiv S. M. și S. G. cu S.C. CONSTRUCTARDEALUL S.A. C.-N..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, care a fost respins de către Tribunalul C. prin decizia civilă nr.582/A/2010 pronunțată în dosar civil nr.1466/211//2006, soluția din apel fiind menținută de către Curtea de Apel C. cu ocazia judecării recursului prin pronunțarea deciziei civile nr.1127/R/2011. Astfel, acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă, iar sentința civilă nr.3395/2009 pronuntata de Judecătoria C.-N. în dosar civil nr.1466/2006 a devenit definitivă și irevocabilă, constatându-se în mod irevocabil nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.34.759/1997.
Totodată, reclamantul a ținut să mai precizeze că art.50 alin.2 și 2^1 și art.50^1 din Legea 10/2001, astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea 1/2009, prevăd:
„ART. 50
(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
ART. 50^1
(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.”
Din economia celor doua texte de lege se desprinde concluzia ca legiuitorul a avut în vedere două ipoteze de desființare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995:
1) contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către chiriaș în temeiul Legii 112/1995 este desființat din pricina că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ („...încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995”)
2) contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către chiriaș în temeiul Legii 112/1995 este desființat din alte considerente decât pentru nerespectarea prevederilor Legii 112/1995 („...încheiate cu respectarea Legii 112/1995”)
În acest din urmă caz, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, potrivit disp.art.50^1 din Legea 10/2001, nu doar la restituirea prețului actualizat.
Reclamantul a învederat instanței că prezenta cauză se circumscrie celei de-a doua ipoteze reglementate de către legiuitor, încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.34.759/19.06.1997 de către antecesorii săi având loc cu respectarea Legii 112/1995, motiv pentru care în aprecierea sa este îndreptățit să primească contravaloarea prețului de piață a apartamentului care a făcut obiectul contractului anulat.
În ce privește condițiile impuse de Legea 112/1995 (în vigoare la data de 19.06.1997) pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sunt prevăzute la art.9, 10 si 11, raportat la disp.art.14 din lege. Prin urmare, pentru a încheia în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare trebuiau îndeplinite următoarele condiții: cumpărătorul trebuia să fie titular al contractului de închiriere (și antecesorii săi erau) cu privire la apartamentul respectiv (art.9 alin.1), să-și fi exprimat opțiunea de a cumpăra (art.9 alin.1) abia după trecerea unui termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii 112/1995, termen în care adevăratul proprietar poate formula cerere de restituire în natură a imobilului, să nu fi dobândit sau înstrăinat, el ori membrii familiei sale, o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu (art.9 alin.6), să achite un avans de minim 30% din prețul de cumpărare (art.9 alin.3) și apartamentul înstrăinat să nu facă parte din categoria celor prevăzute de art.10
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești - sentința civila nr.3395/2009 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dos.nr._ și mai ales din hotărârile judecătorești pronunțate în căile de atac), la data încheierii contractului nr.34.759/19.06.1997 erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea 112/1995, arătate mai sus.
Astfel, reclamantul a precizat că prin acele hotărâri judecătorești s-a dispus constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către antecesorii săi S. M. și S. G. pe considerentul că atât vânzătorul cât și comparatorul au fost de rea-credință la încheierea acestuia. Pentru a conchide astfel, instanțele au reținut lapidar că a fost incidentă frauda la lege, fiind încălcate disp.art.9 din Legea 112/1995. Curtea de Apel a reținut chiar că buna sau reaua credință este irelevantă pentru aprecierea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, în cauză fiind incidente disp.art.45 alin.4 din Legea 10/2001.
Prin raportare la condițiile impuse de Legea 112/1995 pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, se poate observa că acesta a fost valabil încheiat. Una dintre aceste condiții este aceea că actul de înstrăinare să se încheie doar la expirarea unei perioade de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii 112/1995, timp în care adevăratul proprietar poate formula cerere de restituire în natură a imobilului, iar acest termen a fost respectat.
Foștii proprietari ai imobilului nu au formulat cererea prevăzută de Legea 112/1995 (care a intrat în vigoare la 29.11.1995), de restituire în natură a imobilului, astfel că și această condiție a fost îndeplinită.
Tot ca o condiție de încheiere a contractului a fost privită și prevederea regăsita la art.1 alin.4 din HG 20/1996 (normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995): Locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistentei unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
Este adevărat ca apartamentul cumpărat de către autorii săi a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil, însă acest lucru a fost stabilit în mod irevocabil abia în anul 2003, când a rămas definitivă decizia civilă nr.277/A/2003 (prin care s-a admis acțiunea în revendicare a adevăratului proprietar).
Din întreaga motivare a instanțelor se poate observa că s-a constatat nulitatea absolută a contractului pentru motive ce țin de dreptul comun și nicidecum de dispozițiile speciale ale Legii 112/1995., astfel că se justifică acordarea prețului de piață al imobilului
În drept, au fost invocate prevederile art.50 si 50^1 din Legea 10/2001 modificată prin legea 1/2009, art.9-11,14 din Legea 112/1995, Art.1 alin.6 si 5 din HG 20/1996.
La data de 10.10.2012, pârâtul M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa cu motivarea că potrivit prevederilor art. 50 alin.3 din Legea nr.10/2001 restituirea prețului se face de către M. E. și Finanțelor, însă potrivit O.U.G. nr.221/2008 pârâta a preluat de la M. E. și Finanțelor doar structurile specializate pe domeniul economic, iar activitățile și structurile specializate pe domeniul finanțelor au fost preluate de Ministerul Finanțelor Publice. De altfel, conform art.2 alin.2 lit. c și art.3 alin.1 pct.81 din HG nr.34/2009 Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor. ( filele 85-87 ).
La data de 14.11.2012, pârâții M. C.-N. și C. L. AL MUN. C.-N. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât prin dispozițiile art.13 din Legea nr.112/1995 și art.35-39 din HG nr.20/1996 se stabilește că sumele provenind din vânzarea apartamentelor se constituie într-un fond extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor, iar M. C.-N. ca unitate administrativ-teritorială nu are vreun drept asupra acestui fond. Pe de altă parte, suma care se solicită de către reclamant nu este în patrimoniul Municipiului C.-N., banii fiind la dispoziția Ministerului Finanțelor.
Totodată, pârâții au ținut să mai sublinieze că potrivit art. 50 alin.3 din Legea nr.1/2009, „Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii civile în contradictoriu cu ei, reiterând faptul că restituirea sumelor încasate din vânzarea imobilelor în baza Legii nr.112/1995 se face de către M. Finanțelor. ( filele 90-95 ).
La data de 18.01.2013, pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C. și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C. în nume propriu au depus întâmpinare prin care pe de o parte au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C., iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea petitelor prin care reclamantul solicită restituirea prețului de piață al imobilului.
În motivare, pârâții au subliniat că în conformitate cu prevederile art. 50^1 din Legea nr.1/2009 stabilește că au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995. Pe de altă parte, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 au dreptul doar la restituirea prețului actualizat.
Astfel, pârâții au precizat că din hotărârile judecătorești prin care s-a tranșat irevocabil litigiul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr._/19.06.1997 încheiat de reclamant cu C. L. al mun. C.-N. cu privire la apartamentul situat în mun. C.-N., . ..4, instanțele au constatat faptul că vânzarea imobilelor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.112/1995.
De asemenea, pârâții au mai subliniat că pretențiile reclamantului prin care solicită obligarea Ministerului Finanțelor Publice la restituirea sumei achitată cu titlu de preț al apartamentului cu dobânda bancară calculată începând cu data achitării prețului și până la data restituirii acestuia, nu corespunde normelor legale în vigoare. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la restituirea dobânzilor bancare deoarece aceste dobânzi nu reprezintă prețul apartamentului în speță, prețul fiind doar cel cuprins în contractul de vânzare-cumpărare desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În acest sens sunt și dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 rep. care dispune următoarele:
„(3) Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”
Totodată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat nici la restituirea comisionului de 1% reținut de către S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A. ca venit propriu. ( filele 120-121 ).
La termenul de judecată din data de 14.11.2012, în temeiul art.137 C.proc.civ. cu aplicarea art.50 alin.3 din Legea nr.1/2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri. ( fila 102 ).
La termenul de judecată din data de 23.01.2013, în temeiul acelorași texte de lege mai sus enunțate, instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C., M. C.-N. și C. L. al mun. C.-N.. ( fila 129 ).
La termenul de judecată din data de 22.05.2013, reclamantul a depus la dosar note de ședință prin care a învederat instanței că este îndreptățit la plata de daune morale pentru repararea prejudiciului moral suferit de pe urma decesului mamei sale pe timpul soluționării și în legătură directă cauzală cu litigiile purtate asupra imobilului din C.-N., ..4, ., (fostă . acest sens, a arătat că potrivit adeverințelor medicale eliberate la data de 28.08.2007, din dosarul de fond nr._, fila 187, se atestă împrejurarea în persoana mamei ,S. M., că este suferindă de „ accident vascular cerebral, hemipareză dreaptă, etc.”.
În același dosar, potrivit încheierii de ședința din data de 4.09.2007, de la fila 190, atât reclamantul, cât și mama sa, au fost citați în vederea administrării probei cu interogatoriu, fiind menționată explicit starea de sănătate a mamei sale, aflată într-o stare de agravare, în sensul că: „Pârâta S. a suferit un accident vascular, în urma căruia a paralizat”.
La termenul din data de 9.10.2007, conform consemnării din încheierea de ședință de la fila 217, s-a învederat că reclamantul este singurul moștenitor la defunctei S. M., consecința fiind că până la acea data de 9.10.2007, mama sa a încetat din viață.
În fine, adeverințele medicale cu nr.1635 si 1636, eliberate în data de 10.05.2013, relevă afecțiunile medicale în urma cărora mama sa a decedat, constituind probe pentru ca instanța să aprecieze asupra caracterului întemeiat al petitului de daune morale formulate în cauză. ( filele 175-176 ).
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.34.759 din 19.06.1997, S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., în calitate de mandatar al Consiliului L. al mun. C.-N., a vândut antecesorilor reclamantului, respectiv numiților S. G. și soția S. M. imobilul situat în C.-N., ..4 ., cu nr.top.115/1/XX.
Prin sentința civilă nr.3395/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar civil nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L. R. în contradictoriu cu pârâții C. L. al municipiului C.-N. și S. I. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat (filele 16-22).
Prin decizia civilă nr.582/A/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul C. a admis în parte apelul și rejudecând cauza a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul L. R., constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/17.06.1997 încheiat de C. L. al mun. C.-N. cu antecesorii pârâtului S. I., respectiv cu S. G. și soția S. M.. ( filele 23-30 ).
Prin decizia civilă nr.1127/R/25.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar civil a fost respins recursul declarata împotriva deciziei civile nr.582/A/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul C., astfel că soluția de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/17.06.1997 încheiat de C. L. al mun. C.-N. cu antecesorii pârâtului S. I., respectiv cu S. G. și soția S. M. a rămas definitivă și irevocabilă la data de 25.03.2011. (filele 31-41).
Conform prevederilor art.50 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificata prin Legea nr.1/2009, „(1) - Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor LewLL Legii nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
Din economia acestei reglementări legale rezultă că sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, însă în mod diferențiat, în funcție de împrejurarea că respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr.112/1995.
Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor LewLL Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art.50 al.2 si 3 din Legea nr.10/2001. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor LewLL Legii nr.112/1995 și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art.50 al.2¹ si 3, precum si art.50¹ din Legea nr.10/2001.
Pornind de la aceste considerente, instanța constată ca pentru a fi admisă acțiunea unui reclamant prin care acesta pretinde restituirea prețului de piață al imobiluluiîn cauză, este necesar să fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art.50 al.2 si 3 din Legea nr.10/2001: reclamantul să fi cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995 un imobil iar prețul să fi fost achitat, contractul de vânzare-cumpărare să fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar acel contract să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor LewLL Legii nr.112/1995, iar în situația în care se solicită restituirea prețului actualizat al imobilului trebuie ca acel contract de vânzare-cumpărare să fi fost încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Examinând aceste aspecte în prezenta cauză, instanța reține că reclamantul a făcut dovada că antecesorii săi – S. G. și soția S. M. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.06.1997 încheiat cu S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., în calitate de mandatar al Consiliului L. al mun. C.-N., imobilul situat in C.-N., ..4 . acestui contract, au fost achitate mai multe sume de bani conform adresei nr._/413/11.12.2012 emisă de M. C.-N. – Serviciul Rate, Chirii, Tarife și Prețuri, după cum urmează:
- 154,87 lei ( 1.548.726 lei ROL ) reprezentând avans cumpărare locuința, din care 11,41 lei ( 114.093 lei ROL ) comision de 1 % din valoarea totală a locuinței, reținută de unitatea vânzătoare la data plății – virat 143,46 lei ( 1.434.633 lei ROL )
- 986,06 lei ( 9.860.604 lei ROL ) reprezentând contravaloare rate din împrumut - virat 986,06 lei
- 667,20 lei ( 6.671.971 lei ROL ) reprezentând contravaloarea rate dobândă – virat 667,20 lei.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.06.1997, prin decizia civilă nr.582/A/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul C., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1127/R/25.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar civil.
Din considerentele deciziei nr.582/A/25.11.2010 a Tribunalului C., precum și din cele ale deciziei civile nr.1127/R/25.03.2011 a Curții de Apel C., rezultă că antecesorii reclamantului au încheiat acest contract cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995. Astfel, considerentele acestei decizii care a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamantul ca succesor în drepturi ai pârâților S. G. și soția S. M., din prezenta cauza și care este irevocabilă, au trecut în puterea lucrului judecat, iar acest aspect al încheierii contractului cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1997 a fost discutat în litigiul finalizat prin decizia civilă nr.1127/R/25.03.2011 și nu mai poate fi repus în discuție în prezenta cauză ci se impune instanței, dată fiind obligativitatea acestei hotărâri.
Din considerentele deciziei civile nr.582/A/2010 a Tribunalului C. se reține că „Astfel, tribunalul consideră că pârâții nu se pot prevala de buna-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât, în condițiile în care în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995 se puteau cumpăra doar imobile intrate în proprietatea statului de la persoane fizice începând cu 6 martie 1945, cu minime diligențe ar fi putut afla că imobilul în litigiu este revendicat încă din anul 1993 și că există și cereri de restituire formulate în temeiul Legii nr.112/1995, însă din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu au făcut nici un demers real pentru a afla care este situația juridică apartamentelor în litigiu.”
În același sens, se reține din considerentele deciziei civile nr.1127/R/25.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr._ că „D. urmare, se poate aprecia în sensul că chiriașii cumpărători nu au depus nici măcar minimele diligențe ce se impuneau pentru a verifica dacă imobilul în litigiu putea sau nu să fie cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 și că, deci, au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.”
Așa fiind, se va reține că sunt întemeiate pretențiile reclamantului cu privire la prețul actualizat al imobilului în condițiile prevăzute de art.50 al.2 si 3 din Legea nr.10/2001, fiind întrunite toate condițiile în acest sens. Fiind acordat prețul actualizat, nu se mai poate acorda dobânda legală, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat al imobilului situat în mun. C.-N., . ..4, ., înscris în CF_ C.-N., nr.top.115/1/XX.
Ne mai putând fi pusă în discuție buna sau reaua credință a cumpărătorilor – antecesori ai reclamantului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr._/1997, nu se poate admite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro, astfel că acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat în baza art.998 și urm. C.civ.
Cât privește cheltuielile de judecată, în temeiul prevederilor art.274-276 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocațial, onorariul de expert rămânând în sarcina reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. domiciliat în mun. C.-N., ..26, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în mun. București, ., sector 5 și cu sediul procesual ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. C. din mun. C.-N., Piața A. I. nr.19, jud. C., având ca obiect Legea nr.10/2001.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a prețului actualizat al imobilului situat în mun. C.-N., ..4, ., înscris în CF_ C.-N., nr.top.115/1/XX.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat al imobilului situat în mun. C.-N., . ..4, ., înscris în CF_ C.-N., nr.top.115/1/XX și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocațial, onorariul de expert rămânând în sarcina reclamantului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-12.06.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
