Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 20994/211/2013
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECǍTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința camerei de consiliu din 08.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Ministerul Public este reprezentat de către procuror A. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții L. H. D. și L. P. A. D., în contradictoriu cu pârâții L. V., L. A. D. și O. A. S., având ca obiect - ordin de protectie.
La apelul nominal în ședința camerei de consiliu, se prezintă reclamanții L. H. D. - KX nr._ și L. P. A. D. - KX nr._, precum și pârâții O. A. și L. A. D., personal și asistați de către avocat S. M., lipsind pârâtul L. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta L. P. A. D. declară că își însușește cererea introductivă, astfel cum a fost formulată și pe care o semnează personal.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamanții solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu înregistrarea audio depusă la dosar, a probei cu interogatoriul pârâților, precum și a probei testimoniale cu 3 martori.
Reprezentanta pârâților arată că se opune probei cu înregistrarea audio depusă la dosar de către reclamanți, întrucât aceasta a fost obținută în mod nelegal, cu încălcarea dreptului la viața privată al pârâților. Nu are cunoștință de conținutul acestei înregistrări audio, întrucât pârâților nu le-a fost comunicată odată cu cererea de chemare în judecată, însă are îndoieli cu privire la autenticitatea sa. Nu se opune probei cu interogatoriul pârâților și nici probei testimoniale, iar la rândul său depune la dosar un set de înscrisuri - din care câte un exemplar se înmânează reclamanților, precum și reprezentantei Ministerului Public - solicitând instanței încuviințarea acestei probe, a probei cu interogatoriul reclamanților, precum și a probei testimoniale cu martorii P. A. și Ș. A.. Mai arată că pârâtul Listeș V. este nedeplasabil, întrucât este bolnav și are un picior amputat, iar acesta ar putea fi interogat la domiciliul său.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune probelor solicitate de către părți.
Instanța, în temeiul art.255 alin.1 N.C.P.C. și apreciind că proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu interogatoriul solicitate de către ambele părți sunt pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei, le încuviințează ca atare. Cât privește proba cu înregistrarea audio solicitată de către reclamanți, precum și proba testimonială solicitată de către ambele părți, prorogă pronunțarea asupra încuviințării acestora după administrarea probei cu interogatoriul părților.
În continuare, instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtei L. A. D., în cadrul căruia reprezentanta acesteia se opune întrebărilor nr.3, 5 și 7, întrucât nu au legătură cu obiectul cauzei, solicitând respingerea acestora ca nerelevante. Instanța respinge ca nerelevante întrebările nr.3 și nr.7, precum și prima întrebare din cadrul întrebării nr.5, iar la cea de a doua întrebare din cadrul întrebării nr.5, pârâta interogată răspunde.
În continuare, instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului O. A. în cadrul căruia reprezentanta acestuia se opune întrebărilor nr.1, 2, 4, 5, 6 și 7, întrucît nu au legătură cu obiectul cauzei, solicitând respingerea acestora ca nerelevante.
Instanța respinge ca nerelevante întrebările nr.1, 2, 4, 5, 6 și 7, apreciind că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.
Instanța procedează la luarea interogatoriului reclamanților L. H. D. și L. P. A. D., în mod separat, care sunt consemnate și atașate la dosar.
Reprezentanta pârâților solicită ca reclamantul L. H. D. să precizeze exact perioada în care a locuit în mod efectiv împreună cu soția și fetița sa în imobilul apartament în litigiu.
Reclamantul L. H. D. arată că a locuit în apartamentul nr.26 de pe .-N. până în perioada anilor 1999 - 2000, iar în perioada 2000 - 2001 a locuit împreună cu soția și fiica sa pe .-N., după care s-au mutat în București. Mai arată că uneori când venea în vizită de la București locuia în apartamentul nr.26 de pe .-N.. După ce s-au întors definitiv de la București, respectiv în anul 2006 nu au mai locuit în apartamentul nr.26 de pe .-N. sau în cel de pe . început lucrări de construire și edificare a unei case în localitatea Răscruci din . a executat lucrări de finisare și amenajare a apartamentului nr.26 de pe . în acesta să se poată locui în condiții optime, iar începând cu anul 2009, după decesul mamei sale, i s-a interzis definitiv accesul la apartamentul nr.26 pentru a locui acolo. Mai arată că în actul de identitate figurează cu domiciliul în Cluj-N., ., apt.26, jud. Cluj.
Reprezentanta pârâților depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată pe care le solicită, precum și un înscris conținând mesaje scrise primite de către părțile pe care le reprezintă pe telefonul mobil și care le-au fost trimise de către reclamanți, din care câte un exemplar se înmânează acestora și reprezentantei Ministerului Public. Mai solicită instanței să revină asupra probei cu interogatoriul pârâtului Listeș V., având în vedere starea precară de sănătate a acestuia, precum și raportat la răspunsurile date de către părțile prezente la termenul de judecată curent. Nu are de formulat alte cereri.
Reclamanții se opun încuviințării cu titlu de probă a înscrisului conținând mesaje scrise primite de către pârâți pe telefonul mobil, solicitând instanței respingerea acesteia, întrucât conținutul acestor mesaje nu este real. De asemenea, arată că insistă în administrarea probei cu interogatoriul pârâtului Listeș V., apreciind că aceasta este esențială pentru soluționarea cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței revenirea asupra probei cu interogatoriul pârâtului Listeș V., având în vedere motivele invocate de către reprezentanta acestuia, precum și răspunsurile date la interogatoriile administrate la termenul de azi. Nu are de formulat alte cereri.
Instanța, în temeiul art.259 N.C.P.C., revine asupra probei cu interogatoriul pârâtului Listeș V., având în vedere starea precară de sănătate a acestuia, precum și răspunsurile date de către reclamanți și pârâții L. A. D. și O. A. la interogatoriile administrate la termenul curent. De asemenea, în temeiul art.255 alin.1 N.C.P.C., respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de ambele părți, având în vedere probatoriul deja administrat în cauză, precum și ca inadmisibile proba cu înregistrarea audio solicitată de reclamanți și proba cu înscrisul depus la dosar de către reprezentanta pârâților conținând redarea unor mesaje SMS, raportat la disp. art.27 alin.7 din Legea nr.217/2003, precum și la împrejurarea că administrarea acestor probe ar implica acordarea mai multor termene de judecată în vederea efectuării unor verificări cu privire la autenticitatea lor, ținând cont de poziția procesuală a părților cu privire la acestea.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reclamanții solicită instanței admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris, emiterea ordinului de protecție până la decizia comună a familiei de a rezolva problemele ivite, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâților solicită instanței respingerea ca neîntemeiată cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, pentru motivele invocate în scris prin întâmpinare, condițiile legale prev. de art.23 din Legea nr.217/2003 nefiind întrunite, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezii depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată, apreciind că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.217/2003.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ /09.09.2013 reclamanții L. H. D. și L. P. A. D. au solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâților L. V., L. A. D. și O. A. S., prin care să se dispuna următoarele: 1) evacuarea temporară a pârâților din locuința situată în Cluj-N., .-3, .; 2) reintegrarea lor, precum și a minorei L. R. M., în imobilul apartament mai sus menționat; 3) limitarea dreptului de folosință al pârâților doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât aceștia să nu vină în contact cu ei; 4) obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de ei, precum și față de minora L. R. M. și, de asemenea, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; 5) instituirea unei interdicții pentru pârâți de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care ei le frecventează sau le vizitează periodic; 5) interzicerea pentru pârâți a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima; 6) obligarea pârâților de a preda poliției armele deținute; 7) obligarea pârâților la suportarea sumei de 1400 lei (din care 800 lei reprezentând chirie lunară, iar 600 lei reprezentând cheltuieli de .) cu titlu de cheltuieli aferente locuinței temporare în care ei și minora L. R. M. locuiesc din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că relația lor de familie este dificilă din cauza influenței negative exercitată de familia din partea reclamantului, formată din pârâții L. V. și L. A. D.. Aceasta din urmă a agresat-o, verbal și fizic, pe reclamantă, în data de 24.01.2012, în apartamentul în care aceasta din urmă are domiciliul încă din anul 2001. Pârâții L. V. și L. A. D. exercită acte de violență psihologică asupra reclamantei, a minorei L. R. M. și chiar asupra reclamantului prin impunerea voinței și controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică, controlul vieții personale, interdicții și constrângeri de toate tipurile. Nu li se permite accesul în apartamentul proprietate comună unde au domiciliul, în schimb amanta și amantul celor doi pârâți sunt bine primiți oricând, deși nu au domiciliul stabil acolo și nu sunt membri ai familiei. De asemenea, pârâții L. V. și L. A. D. exercită acte de violență economică asupra lor și a minorei L. R. M., prin privare de mijloace economice săvârșită prin acțiunea de înstăpânire forțată asupra proprietății comune, interdicția de a uza de spațiile deținute în comun în imobilele proprietate comună, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, refuzul de a recunoaște și susține familia reclamantului. În plus, pârâții mai sus menționați se fac vinovați de acte de violență socială, prin impunerea izolării reclamantului față de reclamantă și copil, prin impunerea izolării lor față de rude și prieteni comuni, prin interzicerea locuirii în spațiul urban, unde au serviciile și unde minora este înscrisă la școală și interzicerea efectuării vizitelor la rude, prieteni și cunoștințe comune.
Având în vedere că în data de 16.09.2013 începe noul an școlar ei și copilul lor au nevoie să locuiască în apartamentul proprietate comună, cu patru camere, unde camera care le aparține trebuie pregătită (zugrăvită, mobilată, utilată) începând cu data de 26.08.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.217/2003.
Prin întâmpinarea depusă la filele 36 - 39 din dosar pârâții L. V. și L. A. D. au solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat, în esență, că acuzațiile formulate de reclamanți sunt nereale și calomnioase. Apartamentul de pe . deținut în coproprietate de către defuncta L. M. (decedată la data de 18.11.2009) și pârâtul L. V., părinții reclamantului și al pârâtei L. A. D.. Reclamantul nu mai locuiește în casa părintească din anul 1998, deși a continuat în acest timp să dețină o cheie a apartamentului. După căsătoria cu reclamanta L. P. A. D. relațiile între membrii familiei lor s-au deteriorat considerabil, aspect datorat comportamentului reclamantei, înjositor, arogant, disprețuitor, aberant și compulsiv, pe care aceasta a înțeles să-l adopte în relația cu familia lor.
Reclamanții nu au locuit nicicând în apartamentul de pe . anterior căsătoriei din anul 2001 în chirie, într-un apartament situat pe ., .-N., după care în anul 2000 s-au mutat la București, unde reclamantul a fost mutat cu serviciul. În prezent, aceștia au o locuință - vilă - situată în satul Răscruci, com. Bonțida, ., construită în perioada 2004 - 2005.
De asemenea, pârâții au mai arătat că i-au întreținut în mod constant financiar pe reclamanți, întrucât după nașterea fiicei acestora, în vârstă de 10 ani în prezent, reclamanta nu a desfășurat activitate remunerată, iar reclamantul a desfășurat activități cu caracter temporar.
În drept, au fost invocate disp. art.205 și urm., art.451, 411 N.C.P.C., Legea nr.25/2012.
Prin întâmpinarea depusă la filele 56 - 58 din dosar pârâtul O. A. S. a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că de aproximativ 7 ani are o relație cu pârâta L. A. D.. În luna ianuarie 2012 pârâtul L. V. a suferit o intervenție chirurgicală, fiindu-i amputat piciorul, astfel că, având nevoie de sprijin permanent, el și pârâta L. A. D. au decis să se mute împreună cu acesta pentru a-l ajuta, întrucât după decesul soției sale din luna noiembrie 2009 pârâtul L. V. a locuit singur.
În drept, au fost invocate disp. art.205 și urm., art.451, 411 N.C.P.C., Legea nr.25/2012.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reclamanților (filele 95 - 102) și al pârâților L. A. D. și O. A..
Analizand cererea dedusă judecății de către reclamantă, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză, instanta reține următoarele:
Potrivit disp. art.23 alin.1 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată (publicată în Monitorul Oficial nr.365/30.05.2012), “persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, între altele, și următoarele măsuri: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că nu sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile legale mai sus citate pentru emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamanților care să conțină măsurile solicitate de aceștia.
Astfel, instanța reține că măsurile solicitate de reclamanți vizează, în esență, integrarea acestora în spațiul locativ din Cluj-N., .-3, ., jud. Cluj - imobil care, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.34/04.12.2009 emis de B.N.P. Asociați P. A. V. și A. Buiga după defuncta L. M., decedată la data de 18.11.2009 (filele 6, 7) este deținut în coproprietate de către pârâtul L. V. - cu o cotă-parte de 5/8 (din care o cotă-parte de 4/8 prin sistarea comunității de bunuri și o cotă-parte de 1/8, ca moștenitor legal, în calitate de soț supraviețuitor), precum și de reclamantul L. H. D., pârâta L. A. D. și numitul L. O. L. - fiecare dintre aceștia cu câte o cotă-parte de 1/8, ca moștenitori legali, în calitate de fii și respectiv fiică.
Din răspunsurile la întrebările nr.7 - 10 din interogatoriile luate reclamanților rezultă că aceștia nu locuiesc și nici nu au locuit în apartamentul mai sus menționat, nici înainte de decesul lui L. M. (data la care reclamantul a L. H. D. a devenit coproprietar al acestui imobil) și nici ulterior acestui moment, ci în perioada 2008 - august 2013 reclamanții au locuit în satul Răscruci, ., într-o casă proprietate personală, a cărei construire a fost începută în anul 2006, iar începând cu luna septembrie 2013 reclamanții locuiesc cu chirie, într-un apartament din Cluj-N..
Pe de altă parte, în speță nu este întrunită nici cerința existenței unei stări de pericol în ceea ce priveșteviața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamanților și care să fie cauzată de împrejurarea că pârâții îi împiedică să locuiască în apartamentul în litigiu (ci, dimpotrivă, date fiind relațiile conflictuale existente în prezent între părți, aceștia ar putea fi expuși unor riscuri în ceea ce privește viața, integritatea lor fizică sau psihică etc. tocmai în situația în care s-ar dispune integrarea lor în spațiul locativ în discuție). Cât privește actele de violență economică, socială și culturală exercitate de către pârâți asupra lor prin privarea de spațiul locativ în litigiu, instanța apreciază că aceste susțineri ale reclamanților sunt vădit lipsite de pertinență, în condițiile în care reclamanții sunt persoane adulte, cu capacitate deplină de muncă și care, în plus, sunt în prezent angajați și obțin venituri salariale, astfel că se prezumă că aceștia sunt în măsură să suporte costurile unei locuințe în municipiul Cluj-N.; de altfel, în opinia instanței, toate aceste incoveniente și neajunsuri de ordin economic, social sau cultural pe care le-ar fi resimțit reclamanții în perioada în care au locuit în casa din localitatea Răscruci, . care le-ar resimți în prezent din cauza lipsei resurselor financiare nu pot fi considerate drept forme de violență exercitate asupra lor și cu atât mai puțin acestea nu pot fi imputate pârâților, care nu sunt ținuți de vreo obligație de întreținere (legală sau de altă natură) nici față de reclamanți și nici față de minora L. R. M., fiica acestora.
Simplul fapt că reclamantul este titularul unei cote-părți din dreptul de proprietate asupra apartamentului în discuție (minoritară, de altfel, în raport de cota-parte deținută de către pârâtul L. V.) nu poate fi în nici un caz suficient pentru emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâților din acel apartament sau chiar și numai integrarea reclamanților în apartamentul respectiv, reclamantul având deschisă, pentru a beneficia în mod concret de cota sa parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului, calea unei acțiuni de partaj cu privire la acest imobil.
Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că prezenta cerere de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanți este vădit neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Ținând cont și de disp. art.453 alin.1 N.C.P.C., precum și de facturile fiscale . nr._/11.10.2013 și . nr._/28.10.2013 și chitanțele nr.1600 nr.11/10.2013 nr.1629/28.10.2013, toate eliberate de S.C.A. S. și Asociații, privind achitarea de către pârâți a onorariului avocațial,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții L. H. D. și L. P. A. D., ambii cu domiciliul în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.74, ., în contradictoriu cu pârâții L. V., L. A. D., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., . și O. A. S., cu domiciliul în Cluj-N., P-ța. M. V. nr.9A, ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea recursului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Tutelă. Sentința nr. 8007/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
