Partaj judiciar. Hotărâre din 29-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2013

Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 11441/211/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ N.

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR CIVIL NR._

Operator de date cu caracter personal 3185

ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 8729/2013

Ședința publică din 29.05.2013

Instanța constituită din :

JUDECĂTOR: R. E. G.

GREFIER: A. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._ privind acțiunea civilă formulată de reclamantele M. M., N. R. și S. LETIȚIA împotriva pârâților C. D. G., G. M. M., S. M. și S. G., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013 când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii de ședința din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORIA

Asupra prezentei cauze civile,

Reține că în data de 10.05.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., acțiunea civilă formulată de reclamantele M. M., N. R. și S. LETIȚIA împotriva pârâților C. D. G., G. M. M., S. M. și S. G. prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea următoarelor bunuri imobile, rămase după defuncta S. A. și cuprinse în Certificatul de moștenitor nr. 7/2011 din data de 3.02.2011, eliberat de notarul public L. M.:

1. casă cu anexe gospodărești (suprafața de 90 mp) și teren aferent (curți, construcții) ., în suprafață de 631 mp înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994 care să fie atribuite exclusiv în favoarea reclamantelor,

2. teren . parcele: . de 334 mp; . de 762 mp, înscrise în TP nr. 5370/796/18.07.1994, care să fie atribuite exclusiv în favoarea reclamantelor,

3. teren . parcele: . de 2101 mp (arabil), . de 943 mp (arabil), . de 136 mp (fânețe), . de 232 mp (arabil), . de 328 (fânețe), înscrise în TP nr. 5370/796/18.07.1994, care să fie împărțite astfel: suprafața de 1869 mp să fie atribuită pârâților, iar suprafața de 623 mp să fie atribuită către fiecare dintre reclamante,

4. teren arabil, ./1, în suprafață de 935 mp, înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994, să fie împărțită prin atribuirea cotei de ¼ către fiecare dintre reclamante și a cotei de ¼ către toți pârâții,

5. teren fânețe, ., în suprafață de 3.400 mp, înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994, prin atribuirea unei cote de ¼ către fiecare dintre reclamante și a unei cote de ¼ către toți pârâții,

6. teren fânețe, ., în suprafață de 1 ha și 1.600 mp, înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994, prin atribuirea unei cote de ¼ către fiecare dintre reclamante și a unei cote de ¼ către toți pârâții,

7. teren neproductiv, ./1, în suprafață de 2000 mp înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994, prin atribuirea unei cote de ¼ către fiecare dintre reclamante și a unei cote de ¼ către toți pârâții,

8. teren livezi, ., în suprafață de 4300 mp, înscris în TP nr._/6.03.2009, in atribuirea unei cote de ¼ către fiecare dintre reclamante și a unei cote de ¼ parte către toți pârâții; să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor, cu titlu de partaj, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defunctei S. A., decedată la data de 10.10.2010. Prin certificatul de moștenitor nr. 7/2011 din data de 3.02.2011 eliberat de notarul public L. M., s-a stabilit calitatea de moștenitori a reclamantelor și a fratelui lor decedat S. G., cota parte a fiecăruia din moștenire, precum și bunurile succesorale rămase după defuncta S. A..

Astfel, de pe urma defunctei S. A., au rămas moștenitori M. M. în calitate de fiică, cu o cotă de ¼ parte, N. R., în calitate de fiică cu o cotă de ¼ parte, S. Letiția, în calitate de fiică cu o cotă de ¼ parte și S. G., în calitate de fiu, decedat, cu o cotă de ¼ parte.

Cu privire la fratele lor – def. S. G., reclamantele au arătat că acesta a decedat la data de 10.11.2010. De pe urma acestuia, au rămas următorii moștenitori: S. M., în calitate de soție supraviețuitoare, C. D. G., în calitate de fiică, S. G., în calitate de fiu și G. M. M., în calitate de fiică. Astfel, pârâții, în calitate de succesori și defunctului S. G., moștenesc cota de ¼ parte din bunurile care compun masa succesorală a defunctei S. A..

În ce privește bunurile care comun masa succesorală, prin certificatul de moștenitor nr. 7/2011 s-a stabilit că fac parte: terenurile cuprinse în TP nr._/6.03.2009 și terenurile plus construcția cuprinse în TP nr. 5370/796/18.07.1994.

În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor succesorale, reclamantele au solicitat partajarea acestora în natură, iar modalitatea de partajare este cea indicată în cuprinsul cererii introductive de instanță. Prin urmare, reclamantele au solicitat atribuirea în exclusivitate către ele a terenurilor din ., parcela 1908 și . totală de 1727 mp și a construcției aferente – casă cu anexe gospodărești în suprafața de 90 mp – din . vedere sentimentele profunde care le leagă de această casă și teren, fiind casa părinților lor.

Totodată, având în vedere modalitatea de partajare indicată de acestea cu privire la terenurile și construcția din . acord ca terenurile din tarlaua 51 în suprafață totală de 3740 mp, să fie atribuită în mare parte pârâților și anume: o suprafață de 1841 mp să le revină pârâților, iar reclamantelor să le revină la fiecare câte o suprafață de 633 mp.

În ceea ce privește restul terenurilor ce fac parte din masa bunurilor de împărțit, cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 7/2011, teren arabil ./1 în suprafață de 935 mp, teren fânețe ., în suprafață de 3.400 mp, teren fânețe, ., în suprafață de 1 ha și 1.600 mp, teren neproductiv, ./1, în suprafață de 2000 mp înscris în TP nr. 5370/796/18.07.1994 și teren livezi, ., în suprafață de 4300 mp, înscris în TP nr._/6.03.2009, au solicitat să fie împărțite în natură, conform cotelor legale și anume fiecărei reclamante să îi revină o cotă de ¼ din terenuri, iar la toți pârâții să le revină cota de ¼ din terenuri.

În drept, au fost invocate prevederile art. 728 C.civ., art. 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ.

În probațiune, prin cererea introductivă de instanță, reclamantele nu au solicitat administrarea nici unei probe.(FILA 6 DIN DOSAR).

La data de 25.10.2012, prin întâmpinarea formulată pârâții S. M., S. G., C. D. G. și G. M. M. au solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantelor, învederând instanței că sunt de acord cu partajarea bunurilor imobile rămase de la defuncta S. A. și cuprinse în Certificatul de moștenitor nr. 7/2011 eliberat L. M., însă nu în modalitatea indicată de către reclamante.

Astfel, pârâții au precizat că nu sunt de acord ca imobilul casă și anexe gospodărești, cât și terenul aferent din ., cu suprafața de 631 mp din TP 5370/796/18.07.1994, terenul din tala 50, . de 334 mp; . de 762 mp, înscrise în TP nr. 5370/796/18.07.1994 să fie atribuit în exclusivitate reclamantelor, întrucât imobilul este comod partajabil în natură, pe de o parte, precum având în vedere că aceste imobile se află în vecinătatea domiciliului pârâților după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 7/2011 defuncta Șimon A. care a locuit la nr. adm. 287 din imobilul supus partajului, iar pârâții de rândul 1-2 locuiesc la nr. adm. 287 A, exact vis-a-vis de imobilul casă și anexe gospodărești unde a locuit antecesoarea lor, pe de altă parte, înțeleg să opteze pentru partajarea în natură a acestor imobile de la nr. 287.

Pârâții au precizat că reclamantele doresc atribuirea întregului imobil de la nr. adm. 287 tocmai că vreau să îl înstrăineze cu valoarea de 60.000 Euro și nu doresc să împartă și cu pârâții prețul de vânzare-cumpărare, în acest sens arată că reclamantele încă înainte de promovarea prezentului litigiu au pus de vânzare imobilul de la nr. adm. 287 prin punerea unui anunț pe imobilul respectiv, astfel că susținerea reclamantelor din starea de fapt a acțiunii cum că doresc atribuirea acestui imobil în favoarea acestora din motive legate de sentimente profunde care le leagă de casa părintească nu este adevărat, întrucât dacă ar avea acele sentimente la care fac vorbire în acțiune atunci nu ar pune de vânzare imobilul.

În privința imobilelor de la pct. 3 din petitul I al cererii de chemare în judecată și identificare în TP nr. 5370/796/18.07.1994, cu suprafața de 3.740 mp compusă din următoarele suprafețe: 2.101 mp din .; 943 mp din .; 136 mp din .; 232 mp din . și 328 mp din ., pârâții au solicitat a le fi atribuite în întregime având în vedere că pe o parte din aceste suprafețe de teren există construită casa și anexele gospodărești ale pârâților, iar în eventualitatea atribuirii unei porțiuni din acest teren și în favoarea reclamantelor, acestea nu au acces la terenul respectiv decât prin curtea imobilului pârâților, întrucât așa cum s-a arătat anterior acest teren reprezintă gradina de lângă casa pârâților de la nr. adm. 287A, astfel cea mai viabilă soluție ar fi atribuirea acestui teren în favoarea pârâților, iar pentru cota parte a reclamantelor sunt dispuși a ceda cota lor parte în favoarea reclamantelor pentru alt teren așa cum se va arăta mai jos.

Cu privire la imobilul identificat în TP nr. 5370/796/18.07.1994 cu suprafața de 935 mp din . arătat că sunt de acord să fie atribuit în totalitate reclamantelor, ei neavând pretenție la cota de ¼ parte din acest teren dorind a o ceda reclamantelor în schimbul cotei de proprietate a acestora pentru imobilul de la pct. 3 al petitului nr. 1.

Referitor la imobilul identificat în TP nr. 5370/796/18.07.1994 cu suprafața de 3400 mp din . învederat instanței că sunt de acord să fie atribuit în totalitate reclamantelor, pârâții neavând pretenție la cota de ¼ parte din acest teren dorind a o ceda reclamantelor în schimbul cotei de proprietate a acestora pentru imobilul de la pct. 3 al petitului nr. 1.

În privința imobilului identificat în TP nr. 5370/796/18.07.1994 cu suprafața de 1 ha 1600 mp, au arătat că sunt de acord cu modalitatea de partajare propusă de către reclamante, respectiv de partajare a acestuia în cotă de ¼ parte;

Cu privire la imobilul identificat în TP nr. 5370/796/18.07.1994 cu suprafața de 2.000 mp, au arătat că sunt de acord cu modalitatea de partajare propusă de către reclamante, respectiv de partajare a acestuia în cotă de ¼ parte;

În fine, cu referire la imobilul identificat în TP nr._ din 6.03.2009 cu suprafața de 4300 mp din ., au arătat că sunt de acord să fie atribuit în totalitate reclamantelor, pârâții neavând pretenție la cota de ¼ parte din acest teren dorind a o ceda reclamantelor în schimbul cotei de proprietate a acestora pentru imobilul de la pct. 3 al petitului nr. 1.

În privința capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, au înțeles să solicite respingerea acestuia, ca neîntemeiat, raportat la faptul că în speță sunt incidente disp. art. 275 C.pr.civ., iar reclamatele nu au făcut dovada că anterior introducerii cererii de chemare în judecată au fost notificați în scris să partajeze pe cale amiabilă imobilele supuse partajului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.pr.civ., art. 670, art. 676 C.civ., art. 673 ind. 9, art. 276 C.pr.civ.

Totodată, în probațiune, pârâții au solicitat proba cu înscrisurile, interogatoriul reclamantelor, probe testimoniale, fotografii, orice alte probe care vor reieși din dezbateri.

Pentru termenul de judecată din data de 13.03.2013, reclamantele au formulat „NOTE DE ȘEDINȚĂ” prin care au învederat instanței următoarele:

Prin acțiunea introductivă, au înțeles să solicite ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale rămase după defuncta S. A.. În cererea introductivă au indicat instanței modalitatea de partajare a acestor bunuri, modalitate care să fie echitabilă pentru toate părțile respectiv includerea în locul fiecăruia a unor imobile egale ca și valoare de circulație.

Pârâții au formulat întâmpinare și au solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul că au fost de acord cu partajarea bunurilor imobile însă nu în modalitatea indicată de către reclamante, prin urmare aceștia formulează pretenții proprii indicând o modalitate de partajare agreată de către ei.

Având în vedere că, pârâții prin întâmpinarea formulată doresc să obțină propria variantă de partajare care diferă de către cea indicată de către reclamante, consideră că aceștia ar trebui să fie obligați la achitarea taxei de timbru raportat la valoarea masei partajabile. Pârâții formulează pretenții proprii, astfel încât întâmpinarea formulată este o veritabilă cerere reconvențională, iar potrivit dispozițiilor legale, aceștia trebuie să achite taxa de timbru, în caz contrar, sancțiunea este nulitatea cererii. Astfel, nu ar fi echitabil ca pârâții să nu achite taxa de timbru pentru pretențiile lor și instanța la formarea loturilor să țină cont de varianta de partajare indicată de către aceștia.

Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.

Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanța este ținută a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică dea stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie în ultima analiză dea dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași. Principala modalitate de realizare a partajului este în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor.

În acest sens reclamantele au solicitat instanței partajarea în natură a imobilelor și egalizarea loturilor prin atribuire de suprafețe de teren mai mari.

Reclamantele au solicitat atribuirea în natură a casei părintești și a terenului aferent situat în . TP nr. 5370/1994 și au fost de acord ca pârâților să le revină o suprafață de teren mult mai mare din terenul înscris în tala 51 . nr. 5370/1994, teren pe care de altfel se află și construcții.

Reclamantele au precizat că această variantă de partajare este echitabilă atât pentru ele cât și pentru pârâți. Astfel, solicită a se observa că terenurile au aceeași valoare, respectiv 86 lei /mp, ambele fiind situate în intravilanul localității, respectiv sunt situate unul în fața celuilalt și după cum s-a menționat pe ambele se află construcții astfel încât valoarea de circulație a acestora este egală.

Totodată au arătat că pentru egalizarea loturilor sunt de acord ca pârâții să primească o parte din terenul arabil din . TP nr. 5370/1994 mult mai mare decât cota acestora de ¼ cu toate că i pe acest teren se află construcții.

De asemenea au arătat că, contrar celor susținute de către pârâți, casa și terenul situate în . TP nr. 5370/1994 nu pot fi împărțite în natură. Reclamantele au solicitat atribuirea acestui imobil către ele deoarece numai ele s-au îngrijit de acesta, a plătit impozite, au făcut reperații, fără ca pârâții să contribuie vreodată la îngrijirea imobilului.

Reclamantele au precizat faptul că nu pot fi de acord cu varianta de partajare indicată de către pârâți, aceasta fiind total neechitabilă.

În mod absurd pârâții consideră că imobilul casă și teren din . TP nr. 5370/1994 poate fi partajat în natură, motiv pentru care solicită să le fie atribuită cota de ¼ din acesta și pe lângă aceasta mai doresc să le fie atribuit în totalitate trenul plus construcția din . nr. 5370/1994, iar în compensare aceștia solicită ca reclamantele să primească terenuri în extravilanul localității care au o valoare mult mai mică, respectiv 0,4 0 lei/mp.

Reclamantele au mai arătat că terenul în suprafață totală de 3700 mp înscris în ./1994 contrar celor susținute de către pârâți, poate fi partajat în natură, are front la stradă în ambele laturi ale terenului, astfel încât pentru a ajunge la el nu va trebui să traverseze terenul pârâților. La alcătuirea loturilor fiecare dintre acestea trebuie să cuprinsă pe cât posibil aceeași cantitate de bunuri imobile, de drepturi și de creanțe. De altfel, conform art. 673⁹ C.pr.civ. instanța va ține seama de opțiunea, posesia părților și de eventualele îmbunătățiri efectuate de acestea pentru stabilirea loturilor.

De asemenea trebuie avut în vedere și art. 673¹⁰ C.pr.civ. în care se arată că în situația în care un bun nu este comod partajabil în natură sau i s-ar afecta valoarea acestuia, bunul se atribuie unuia dintre copărtași avându-se în vedere și criteriile de la art. 673 ind. 9 C.pr.civ.

Totodată, conform art. 673 ⁵ și 673 ⁹ C.pr.civ., împărțirea masei succesorale se face în natură cu evitarea pe cât posibil a sultelor. ( filele 79-80 ).

Ulterior pentru termenul de judecată din data de 22.05.2013, reclamantele au formulat NOTE DE ȘEDINȚĂ solicitând instanței să pronunțe în baza art. 673 ⁵ C.pr.civ. o încheiere de admitere în principiu a cererii de partaj și să încuviințeze efectuarea în cauză a unei expertize judiciare topografice.

Procedura partajului este o procedură specială reglementată în mod separat în cadrul C.pr.civ., respectiv la art. 673 ¹ și 673 ¹⁴ C.pr.civ., dispoziții la care se adaugă și dispozițiile cuprinse în C.civ. Astfel, la soluționarea unei cereri de partaj, instanța va ține seama de dispozițiile speciale ale acestor articole, care prevăd procedura de urmat în cadrul soluționării unei cereri de partaj.

În cadrul acestor prevederi speciale, se arată criteriile care trebuie avute în vedere de către instanța la pronunțarea unei cereri de partaj precum și obligativitatea efectuării în cadrul unui proces de partaj a unei expertize judiciare, aceasta cerință fiind prevăzută în mod expres în art. 673 ⁶C.pr.civ. unde se prevede că efectuarea unei expertize este necesară ca instanța de judecată să poată forma loturile în mod corect și astfel să pronunțe o hotărâre de partaj temeinică și legală.

Aceste dispoziții speciale din cadrul procedurii de partaj, vin în susținerea prev. art. 1143 NCC, potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Astfel, în primul rând solicită ca în baza disp. art. 673 ⁵ C.pr.civ. să pronunțe o încheiere de admitere în principiu a prezentei cereri de partaj judiciar, prin care să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar a fiecărei părți și cota-parte ce se cuvine fiecăruia.

În al doilea rând, solicită instanței să facă aplicarea disp. art. 673 ⁶ C.pr.civ. respectiv să dispună efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topografice, deoarece dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea pentru care instanța nu are date suficiente se va da o încheiere care stabilesc elementele arătate la art. 673 ⁵ C.pr.civ. și prin aceeași încheiere instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.

Totodată, reclamantele au arătat că în practica judiciară se consideră că, în cadrul unui proces de partaj dispunerea efectuării unei expertize este necesară pentru a lămuri instanța dacă bunurile pot fi comod partajabile și pentru a ajuta instanța să formeze loturile ce urmează a fi atribuite către fiecare dintre coproprietari.

Cu privire la probațiunea din cadrul unui proces de partaj, practica judiciară a elevat faptul că, instanța luând în considerare disp. art. 129 C.pr.civ., precum și în baza rolului său activ va dispune efectuarea unei expertize judiciare, chiar dacă părțile nu au cerut-o în probațiune sau nu a fi de acord cu efectuarea acesteia, tocmai pentru motivul că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune și pentru că în baza expertizei efectuate, instanța să poată pronunța o hotărâre de partaj legală.

Astfel art. 129 alin. 4 C.pr.civ. prevede că, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații oral sau în scris precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, iar alin. 5 prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Consideră că aceste dispoziții se coroborează cu art. 673 ⁶ C.pr.civ. care prevede expres că în cadrul partajului dacă este necesar a se efectua măsurători și împărțeli instanța va ordona efectuarea în cauză a unei expertize, tocmai pentru ca instanța să poată judeca cauza în mod judicios.

Totodată au arătat că, probele solicitate prin scriptul depus la termenul de judecată din 4.02.2013 au fost solicitate de către reclamante în conformitate cu disp. art. 132 C.pr.civ., respectiv la prima zi de înfățișare. Arată că, la termenul din data de 31.10.2012 instanța a pus în vedere reclamantelor cuantumul taxei de timbru pentru a fi achitat până la urătorul termen de judecată, pentru termenul din 23.01.2013 reclamantele au formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost soluționată în data de 4.02.2013, prin urmare următorul termen de judecată stabilit a fost data de 13.03.2013, când instanța a fost legal sesizată și investită prin achitarea de către reclamante a unei părți din cuantumul taxei de timbru. Astfel, prima zi de înfățișare a fost data de 13.03.2013 când părțile legal citate au putut pune concluzii, până la acest termen de judecată părțile nu au putut pune concluzii, nici măcar pe excepția nelegalei timbrări, excepția cu privire la care se puteau pune concluzii după admiterea sau respingerea cererii de ajutor public judiciar și neachitarea taxei de timbru de către reclamante.

Totodată, reclamatele și-au întemeiat acțiunea pe întreg capitolul referitor la dispozițiile speciale ale partajului, inclusiv pe disp. art. 673 ind. 5 și 6 care fac trimitere la efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare.

Au mai arătat că, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat partajarea bunurilor succesorale rămase după defuncta S. A., iar prin întâmpinarea formulată, pârâții și-au exprimat poziția procesuală în sensul admiterii în parte a cererii de partaj, rezultând astfel faptul că ambele părți doresc ieșirea din indiviziune însă fiecare în modalitatea agreată de către ea. Pentru aceste motive, reclamantele au înaintat prezenta cerere de partaj, achitând pentru această cerere o sumă considerabilă ca și contravaloare a taxei de timbru.

Pentru toate motivele arătate mai sus, au înțeles să solicite să se ia în considerare susținerile lor și articolele de lege menționate și pe cale de consecință să se pronunțe o încheiere de admitere în principiu care să conțină elementele arătate la art. 673 ⁵ C.pr.civ. precum și să se dispună în prezenta cauză efectuarea unei expertize judiciare topografice. (filele 88-90 ).

Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantele M. M., N. R. și S. Letiția, reprezentante de avocat A. I., au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. D. G., G. M. M., S. M. și S. G., partajarea următoarelor bunuri imobile, rămase după defuncta S. A. și cuprinse în Certificatul de moștenitor nr. 7/2011 din data de 3.02.2011, eliberat de notarul public L. M.:

2. teren . parcele: . de 334 mp; . de 762 mp, înscrise în TP nr. 5370/796/18.07.1994, care să fie atribuite exclusiv în favoarea reclamantelor,

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, așa cum de altfel s-a reținut reclamantele deși reprezentate de un avocat ( cererea de chemare în judecată fiind formulată prin acesta ), au indicat motivele de fapt și de drept ale acțiunii promovate, însă nu au precizat nici un mijloc de probă de care înțeleg să se folosească în cauză.

Este adevărat că în conformitate cu prevederile art.1.143 NCC, „(1) Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.”

Pe de altă parte, este de necontestat faptul că atunci când masa partajabilă este compusă din mai multe bunuri mobile sau imobile, pentru lotizare este necesară efectuarea unei expertize tehnice.

În cauză masa partajabilă este compusă din mai multe bunuri imobile astfel că necesitatea efectuării unei expertize tehnice topografice era previzibilă încă de la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în primul rând, în analizarea soluției pronunțate în prezenta cauză trebuie pornit de la prevederile art.112 C.proc.civ. care stabilește cuprinsul unei cereri de chemare în judecată.

Astfel, articolul sus citat prevede în mod expres că „Cererea de chemare in judecata va cuprinde:

1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)

2. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)

3. obiectul cererii si valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.

Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna și județul, ., în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic;

4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;

5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

(2) Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare înscris, pentru instanță; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.

(3) Se va putea depune și numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanța să dispună, la nevoie, înfățișarea înscrisului în întregime.

(4) Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

(5) Când reclamantul voiește să-și dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul***) pârâtului, va cere înfățișarea în persoana a acestuia.

(6) Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

6. semnătura.”

Deci, nu se poate contesta faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie să se indice și mijloacele de probă de care reclamantul dorește să se folosească în cauză.

În același sens, vin prevederile art.138 C.proc.civ. care prevede imperativ că „(1) Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile:

1. abrogat;*)

2. când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea;

3. când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății;

4. când dovada nu a fost ceruta în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.**)

(2) În cazurile prevăzute la pct. 2 si 4, partea adversă are dreptul la contraproba numai asupra aceluiași aspect.***)….”

Rezultă că cererile în probațiune trebuie să fie făcute de către părți, respectiv de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare sau atât de către reclamant cât și de către pârât la prima zi de înfățișare.

Definiția primei zile de înfățișare este regăsită în cuprinsul art134 C.proc.civ., care prevede că: „Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.”

Deci prima zi de înfățișare nu este legată nici de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar pentru cererea introductivă și nici de formularea vreunei cereri de ajutor public judiciar sau a vreunei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite de către instanță. În acest sens s-a pronunțat de mult timp fostul Tribunal Suprem în Complet de 7 judecători – decizia nr.27/1970. ( vezi în acest sens codul de procedură civilă adnotat – ediția a treia, autori G. B. și O. S. M., pag.273-274 )

Rezultă că singura condiție ca termenul de judecată să îndeplinească condițiile de a fi considerat prima zi de înfățișare este ca părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii, în cauză prima zi de înfățișare fiind la termenul de judecată din data de 31.10.2012, termen la care părțile au fost legal citate – reclamantele fiind prezente personal și asistate de reprezentantul lor legal – av. A. I., iar dintre pârâți a fost prezentă doar G. M. M. asistată, iar restul pârâților fiind reprezentanți de av. T. A..

Pentru termenul de judecată din data de 31.10.2012, pârâții au depus întâmpinare (înregistrată cu 5 zile înainte de termenul de judecată – 25.10.2012) în care au menționat, cu respectarea dispozițiilor art.138 C.proc.civ., mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească în cauză, respectiv proba cu înscrisurile, interogatoriul reclamantelor, probe testimoniale, fotografii, orice alte probe care vor reieși din dezbateri.

Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de 31.10.2012 instanța a procedat la stabilirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 19.897,3 lei și timbru judiciar de 5,3 lei raportat la valoarea masei partajabile. La același termen, reclamantele prin reprezentant au solicitat amânarea cauzei pentru a studia întâmpinarea ( deși cu minime diligențe, reprezentanta reclamantelor a avut posibilitatea de a ridica întâmpinarea de la dosar, aceasta fiind depusă în termenul procedural ), amânare acordată de către instanță pentru achitarea taxei judiciare de timbru stabilită, urmând a se studia și întâmpinarea.

La termenul de judecată din data de 13.03.2013, reclamantele asistate și reprezentate de avocat au formulat cererea în probațiune depusă la filele 81-82 din dosar, prin care au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială cu martorii D. G., B. S. și B. I., precum și efectuarea unei expertize topografice, indicând obiectivele propuse.

În ședință publică din 13.03.2013, pârâții prin reprezentat au solicitat decăderea reclamantelor din dreptul de a propune probe întrucât cererile în probațiune au fost formulată fără respectarea prevederilor art.112 și 134 C.proc.civ., sancțiune aplicată de către instanță.

Mai trebuie subliniat că cererea în probațiune formulată tardiv de către reclamantele asistate și reprezentate de avocat nu se încadrează nici în prevederile art.138 C.proc.civ. întrucât nevoia probei nu a reieșit din dezbateri și partea nu o putea prevedea deoarece în cauză până la termenul din data de 13.03.2013 nu s-au formulat cereri noi, administrarea probatoriului solicitat de reclamante nu se poate tăgădui că pricinuia amânarea cauzei, deci cererea în probațiune nu se încadrează în pct.2 și 3 din art.138 C.proc.civ.

Cererea în probațiune nu se încadrează nici în ipoteza de la pct.4 din același articol întrucât reclamatele nu pot invoca lipsa de știință sau pregătire, fiind asistate și reprezentate de avocat – av. A. I., ca profesionist al dreptului.

Referitor la rolul activ al instanței, trebuie pornit de la analizarea cuprinsului art.129 C.proc.civ. care stabilește că: „(1) Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

(2) Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei.

(3) Abrogat.

(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc**).

(5^1) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii**).

(6) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații.*)”

Articolul de lege mai sus enunțat, stabilește în primul rând faptul că părțile au obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Nu este mai puțin adevărat că judecătorul cauzei trebuie să manifeste rol activ în soluționarea dosarului, însă prin exercitarea acestui rol activ nu poate crea o situație de inegalitate între părțile împrocesuate. Astfel, în speță, în timp ce reclamantele, asistate de avocat, nu au formulat în termenul procedural nici o cerere de probațiune, pârâții, la rândul lor, asistați de avocat, au formulat astfel de cereri prin întâmpinarea depusă.

În situația în care, contrar opoziției pârâților, în manifestarea rolului activ, instanța ar fi dispus efectuarea unei expertize topografice ar fi născut în persoana pârâților suspiciunea părtinirii reclamantelor, ori judecătorul cauzei trebuie să aibă o atitudine echidistantă, fără a favoriza pe vreuna sau alta din părțile implicate în proces.

Prin urmare, nu se poate ignora faptul că la termenul de judecată din data de 22.05.2013, reprezentantul pârâților s-a opus ca instanța să dispună efectuarea unei expertize topografice din oficiu tocmai că prin invocarea art.129 C.proc.civ., reprezentanta reclamantelor nu a urmărit altceva decât ca instanța să exercite rol activ pentru a repara o greșeală a sa, constând în neformularea cererilor în probațiune prin cererea de chemare în judecată sau la prima zi de înfățișare.

În același sens sunt și prevederile imperative ale art.129 alin.5¹ C.proc.civ., care stabilește că „Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii**).”

Referitor la solicitarea reclamantelor, asistate de avocat, ca instanța să dispună prin încheiere admiterea în principiu a cererii de partaj, trebuie pornit în analizarea textelor de lege prev.de art.673⁶ C.proc.civ. care stabilește că „ (1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzuta de art. 258. Prin aceeași încheiere instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.

(2) Raportul de expertiză va arată evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite.”

Conform art.673⁵ C.proc.civ., „ (1) Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.”

În cauză nu s-a contestat masa partajabilă calitatea de coproprietari a reclamantelor și respectiv a pârâților și nici cotele de proprietate care le revine fiecăruia, motiv pentru care în opinia instanței nu se justifică solicitarea reclamantelor prin reprezentant de a se pronunța o încheiere de admitere în principiu prin care să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

De altfel, masa partajabilă și cotele de proprietate ce revin reclamantelor ca și moștenitoare ale def. S. A., respectiv pârâților prin reprezentarea antecesorului lor – def. S. G. jr., a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr.7/3.02.2001 emis de BNP L. M.. ( filele 7-11 ).

În aceste condiții, instanța constată că cererea privind sistarea stării de indiviziune formulată de reclamante nu este dovedită, motiv pentru care în baza art.1.143 și urm. C.civ. cu aplicarea art.673¹ și urm. C.proc.civ., raportat la art.112, 134, 138 C.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de pronunțare a unei încheieri de admitere în principiu conform art.673⁶C.proc.civ..

Totodată, va respinge ca nedovedită cererea de partaj înaintată de reclamantele M. M., N. R. și S. Letiția împotriva pârâților S. M., S. G., C. D. G. și G. M. M..

Văzând dispozițiile art.274-276 C.proc.civ. instanța constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge ca neîntemeiată cererea de pronunțare a unei încheieri de admitere în principiu conform art.673⁶C.proc.civ..

Respinge ca nedovedită cererea de partaj înaintată de M. M. cu domiciliul în com. Feleacu, ., jud. Cluj, N. R. cu domiciliul în com. Feleacu, ., jud. Cluj și S. LETIȚIA cu domiciliul în mun. Cluj-N., .-12, . împotriva pârâților C. D. G. cu domiciliul în mun. Cluj-N., ., ., jud. Cluj, G. M. M. cu domiciliul în ., ., jud. Cluj, S. M. cu domiciliul în com. Feleacu, ., jud. Cluj și S. G. cu domiciliul în com. Feleacu, ., jud. Cluj.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.

JUDECĂTOR GREFIER

R. E. G. A. M.

Red.9 ex.-3.06.2013./R.E.G./R.E.G./

← Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-03-2013,...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 3490/2013.... →

Partaj judiciar. Hotărâre din 29-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Hotărâre din 29-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA