Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 18517/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 4414/2013
Ședința publică din 6.03.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petenta M. M. M. împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală privind procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.06.2012.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constată că în cauză s-a invocat excepția tardivității si excepția prescripției executării sancțiunii, pe care în temeiul art.137 C.proc.civ. le unește cu fondul cauzei.
Nefiind alte excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie.
Instanța, în temeiul art.150 Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data 6.08.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. plângerea contravențională formulată de petenta M. M. M. împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală privind procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.06.2012 prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate prescrisă executarea sancțiunii.
În fapt, petenta a arătat că pretinsa faptă contravențională se reține a fi fost săvârșită în data de 22.02.2012, iar încheierea procesului-verbal de contravenție și aplicarea sancțiunii s-a făcut la data de 14.06.2012 și deci prin urmare executarea sancțiunii este prescrisă.
În drept, au fost invocate prevederile art.14 din O.G. nr.2/2001.
Legal citat, intimatul M. C.-N. a depus întâmpinare la data de 7.01.2013 prin care pe cale de excepție a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că prin procesul-verbal atacat petenta a fost sancționată pentru comiterea contravenției prev. de art.10 lit. a din HCL nr.26/2010 pe motiv că în data de 22.02.2012 orele 16:19 pe domeniul public din mun. C.-N., . nr.26, amenajat ca loc de parcare cu plată, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea petentei era parcat fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Referitor la excepția tardivității, intimatul a arătat că în conformitate cu prevederile art.31 din O.G. nr.2/2001 plângerea contravenională se introduce în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, ori în cauză comunicarea actului atacat către petentă s-a făcut la data de 22.06.2012, iar plângerea a fost introdusă la data de 6.08.2012.
Privitor la excepția prescripției executării sancțiunii, în apărare, intimatul a arătat că în procedura plângerii contravenționale, instanța este chemată să analizeze temeinicia și legalitatea procesului-verbal și a sancțiunilor dispune, nu și modul de executare al acestora, și deci excepția prescripției poate fi valorificată doar pe calea contestației la executare.
Pe fond, intimatul a învederat instanței că motivele invocate de petentă sunt nefondate, nefiind de natură a înlătura răspunderea contravențională a acesteia și prin urmare se impune a fi respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.06.2012 de către M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în data de 22.02.2012 orele 16:19 pe domeniul public aparținând mun. C.-N., . M. nr.26, amenajat ca loc de parcare cu plată, proprietarul (utilizatorul) autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a încălcat prevederile art.10 lit. a din HCL nr.26/2010 respectiv a staționat fără a avea tichet sau abonament de parcare.
În drept, fapta petentei a fost încadrată în prevederile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționată conform aceluiași text normativ.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petentă.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționată conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petenta nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
De asemenea, se apreciază de către instanță că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentei. Astfel, dacă petenta susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentei sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționata conform aceluiași text normativ.
Mai mult, petenta nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petenta nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Privitor la excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, se reține faptul că potrivit procesului-verbal din data de 22.07.2012 depus la fila 6 din dosar, procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei la adresa de domiciliu în data de 22.07.2012.
Plângerea contravențională a fost depusă prin poștă la data de 4.08.2012, și prin urmare instanța constată că în cauză plângerea contravențională a fost depusă în termen, motiv pentru care în baza art.31 din O.G. nr.2/2001 raportat la art.137 C.proc.civ. va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității.
În ce privește excepția prescripției executării sancțiunii, conform art.14 din O.G.nr.2/2001, (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prescripția executării sancțiunii ține însă de faza de executare a sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenție, ori în plângerea contravențională limitele investirii instanței sunt date de verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și pe cale de consecință va respinge ca prematur formulată această excepție.
Pe fondul cauzei, față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității și ca prematur formulată excepția prescripției executării sancțiunii.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. M. M. domiciliată în mun. Z., ..7, jud. C. împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C..
Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.06.2012, precum și amenda aplicată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-22.03.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4210/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4415/2013. Judecătoria... → |
|---|
