Plângere contravenţională. Sentința nr. 1454/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1454/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 4626/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1454/2013
Ședința publică de la 25.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
S-a luat spre examinare plângerea contravențională înaintată de petentul B. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că intimatul a solicitat judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Instanța constată imposibilitatea obiectivă a audierii martorului asistent, C. J..
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 150 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 17.02.2012, petentul B. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2012.
În motivare (fila 5), petentul arată, în esență, că starea de fapt nu corespunde realității, că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa și fără prezența unui martor.
Cererea nu este întemeiată în drept.
În dovedire, s-a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 5-7).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 17.02.2012, intimata a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare (fila 4), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C. proc.civ. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. (2) C.proc.civ.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, a încuviințat proba testimonială cu martorul asistent C. J. și a luat act de imposibilitatea de administrare a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 13.01.2012 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2012, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 punctul 25 și sancționată de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 republicată, constând în aceea că în data de 13.01.2012, în jurul orelor 00.40, a tulburat ordinea și liniștea locatarilor imobilului situat în Cluj-N., ., județul Cluj, prin producerea de strigăte și larmă.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa contravenientului.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din perspectiva legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001, constând în faptul că înscrisul nu a fost semnat de un martor asistent.
Sub acest aspect, este de remarcat că potrivit art. 19 alin. (1) teza a II-a din OG nr. 2/2001, martorul indicat în procesul verbal este chemat să confirme una din cele trei împrejurări constând în faptul că contravenientul „nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze”, iar potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale amintite, martorul asistent este chemat să confirme una dintre cele trei situații prevăzute limitativ, respectiv că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, iar nu săvârșirea faptei în sine, în privința căreia constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator sunt suficiente pentru a face operantă prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Din conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2012 (fila 6), instanța reține că acesta a fost întocmit în absența unui martor asistent, fără a se consemna motivele pentru care s-a recurs la aceasta, sens în care se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța reține că în cele trei situații care atrag incidența art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor cu privire la motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în absența unui martor asistent atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal. În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a lipsei mențiunilor cu privire la motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent.
Instanța mai reține, de altfel, că petentul nu contestă împrejurarea că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, respectiv tocmai aspectul pe care martorul asistent este chemat să îl confirme prin semnarea procesului verbal.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Față de ora târzie a săvârșirii contravenției, respectiv în jurul orelor 00.40 noaptea, raportat la faptul că sancțiunea amenzii a fost stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului, având în vedere convingerea instanței că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca petentul să respecte pe viitor dispozițiile legale încălcate, instanța apreciază că nu se justifică reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.
Față de prevederile art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. F., cu sediul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2012, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./2 ex./29.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-11-2013,... → |
|---|
