Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 3582/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
O.D.C.P. 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Sedinta publica din data de 14.10.2013
Instanta constituita din:
JUDECĂTOR: R. C. R.
GREFIER: A. PĂTEANU
Pe rol se afla solutionarea plangerii contraventionale formulate de catre petentul C. H. G. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat in data de 29.01.2013 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA – SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care
Instanta constata ca dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 07.10.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea hotararii in cauza pentru data de 14.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constantă următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2013 in dosarul nr._ petentul C. H. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală – Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat in data de 29.01.2013 de catre intimat și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei și de la măsura complementară de a intra în legalitate în termen de 90 de zile conform prevederilor Legii nr. 50/1991, iar în subsidiar, constatarea prescrierii dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petentul a arătat că procesul-verbal prin care a fost sanctionat contravențional pentru transformarea demisolului cu destinația de garaj într-o locuință, fără a deține autorizație de construire a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu poartă semnătura unui martor asistent, cu toate că a fost încheiat în lipsa contravenientului. În acest sens, petentul a invocat faptul că în lipsa martorului asistent procesul-verbal nu poate face dovada celor înscrise în el. Mai mult, vătămarea suferită de către petent prin nerespectarea acestei dispoziții nu poate fi înlăturată altfel, dat fiind faptul că acesta nu mai are posibilitatea să probeze netemeinicia lui. În plus, semnarea procesului-verbal de către un martor asistent este deosebit de importantă din perspectiva atestării datei la care acesta a fost întocmit și, implicit, în vederea calculării termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contraventională.
De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției agentul constatator a omis să treacă mențiunile privind ocupația și locul de muncă ale petentului și posibilitatea de plată în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic și din perspectiva faptului că s-a reținut în mod greșit fapta pentru care a fost sancționat. Astfel, în primul rând, imobilul cu privire la care se face mențiune în procesul-verbal a fost edificat în baza autorizației de construire legal emisă și valabilă de la momentul demarării lucrărilor și până la data finalizării lor. În al doilea rând, la data întocmirii procesului-verbal petentul nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului, iar în procesul-verbal nu se face referire cu privire la momentul la care a fost săvârșită contravenția astfel încât să se poată determina cu certitudine dacă la acel moment deținea sau nu această calitate.
Mai mult decât atât, art. 21 alin Legea nr. 50/1991 sancționează efectuarea fără autorizație de construire de către investitor sau executant, pe cale de consecință petentul nu poate fi subiect activ al contravenției pentru care a fost sancționat.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, petentul a arătat faptul că imobilul situat în C.-N., .. 9, jud. C. a fost finalizat în anul 2008, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 01-310 din 13.11.2008, așadar termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991 cu privire la fapta pentru care a fost sancționat contraventional prin procesul-verbal . nr._ s-a împlinit. Consecutiv prescrierii dreptului de a constata contravenția s-a prescris și dreptul de a dispune aplicarea măsurii complementare de intrare în legalitate. În plus, cu privire la măsura complementară, petentul a arătat faptul că aceasta se impune a fi anulată având în vedere faptul că la acest moment nu mai are calitatea de titular al vreunui drept real asupra imobilului cerută de art. 1 din Legea nr. 50/1991, pe cale de consecință nu poate aduce la îndeplinire această măsură.
Nu în ultimul rând, în susținerea plângerii contravenționale, petentul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza A. c. României, potrivit căreia procesul-verbal de constatare a contravenției nu face dovada celor înscrise în el in măsura în care acestea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 50/1991, art. 242 alin. (2), art. 274 C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La plângere au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și dovada comunicării (f. 11-14), Autorizație de construire nr. 310/2008 (f. 15), Certificat de atestare a construcției nr. 814/2008 (f. 16).
Prin întâmpinare intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală – Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a plângerii formulate de petentul C. H. G..
În fapt, intimatul a arătat că la data de 03.12.2012 s-a constatat că petentul, în calitate de proprietar al imobilului situat în Mun. C.-N., .. 9, jud. C., a transformat demisolul cu destinatia de garaj . a deține autorizație de construire, iar lucrarile constau in compartimentări interioare și modificări ale fațadelor.
Cât privește criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, intimatul a arătat, în primul rând, faptul că art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 permite încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor, în măsura în care agentul constatator arată care au fost motivele care au condus la întocmirea lui în acest mod. De asemenea, completarea necorespunzătoarea a rubricilor inserate în formularul tip al actului de control nu este o neregularitate de natură să vicieze procesul-verbal cât timp petentul nu a dovedit existența unei vătămări. Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește lipsa ocupației, locul de muncă al petentului și posibilitatea de a achita amenda în cuantum redus la jumătate în termen de 48 de ore.
Intimatul a mai arătat faptul că, contrar celor susținute de către petent, procesul-verbal de constatatare a contraventiei cuprinde o descriere amănunțită a faptei săvârșite. Mai mult, acesta a fost în mod temeinic întocmit, având în vedere faptul că lucrările menționate de către agentul constatator în procesul-verbal au fost efectuate după recepția la terminarea lucrărilor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 5, art. 7, art. 16, art. 17, art. 19, art. 35 din O.G. nr. 2/2001, art. 105 alin. (2), art. 129 C.proc.civ., art. 1169 C.civ.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și dovada comunicării (f. 25-27), Planșă foto(f. 28).
La dosar a fost depus Proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire (PAC) nr. 35/2006 elaborat de .. ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 310 din data de 27.03.2008 (f. 35-141)
In cauza a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat in data de 29.01.2013 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA – SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII (f. 11-12) petentul C. H. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei și cu măsura complementară de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de construire în termen de 90 de zile de la comunicarea procesului-verbal, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în calitate de proprietar, a transformat spațiul cu destinația de garaj aflat la demisolul imobilului situat în C.-N., .. 9, într-o locuința, fără a deține autorizație de construire.
Din planșa foto care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 28) rezultă faptul că la demisolul imobilului petentul a efectuat lucrări de compartimentări interioare și modificări ale fațadelor constând în instalarea de geamuri și uși pentru accesul persoanelor, schimbând destinația sa economică din garaj în spațiu locativ.
Instanța nu poate reține susținerea petentului potrivit căreia imobilul, astfel cum se prezintă la momentul actual, a fost realizat în baza unei autorizații legal emise și valabile de la momentul demarării lucrărilor până la data finalizării acestora, câtă vreme din Autorizația de construire nr. 310/27.03.2008 (f. 35-35) coroborată cu Hotărârea privind aprobarea Planului Urbanistic în detaliu (f. 68) și cu schițele care au stat la baza emiterii autorizației (f. 81, 85, 87), reiese că demisolul imobilului avea destinația de garaj, cuprinzând 5 locuri de parcare.
Mai mult decât atât, din Certificatul de atestare a edificării construcției nr. 814/05.12.2008 (f. 16) reiese faptul că imobilul edificat pe terenul situat în Mun. C.-N., .. 9 s-a realizat în conformitate cu Autorizația de construire nr. 310/27.03.2008, pe cale de consecință modificările pentru care petentul a fost sancționat au fost realizate după finalizarea construcției și întocmirea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
De asemenea, este neintemeiata susținerea petentului potrivit căreia lucrarile de transformare a imobilului au fost efectuate de către o altă persoană, câtă vreme petentul nu a adus nicio probă în susținerea afirmației sale.
În drept, potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerată infracțiune fapta de a executa sau de a desființa, total ori parțial, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant; iar în conformitate cu art. 3 lit. a) din același act normativ, autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate primi susținerea petentului potrivit căreia lipsa datei săvârșirii contravenției atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției având în vedere faptul că aceasta coincide cu data constatării faptei, iar aceasta a fost prevăzută în cuprinsul procesului-verbal. Menționarea separată a celor două date nu este obligatorie dacă din cuprinsul procesului-verbal se poate deduce, fără echivoc, că fapta a fost săvârșită la momentul constatării ei. Această concluzie se impune cu atât mai mult în cazul contravențiilor continue, cum este cazul și în speță, în care, în conformitate cu Decizia nr. 7 din 20 noiembrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție data săvârșirii faptei este data constatării contravenției.
Cu toate că în procesul-verbal s-a reținut faptul că la data efectuării controlului lucrările erau executate, totuși, din punct de vedere juridic construcția efectuată de către petent este considerată a fi în curs de executare prin raportate la dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.
Pe cale de consecință, dat fiind faptul că în cuprinsul procesului-verbal apare înscrisă în mod clar data constatării contravenției care coincide cu data săvârșirii acesteia, instanța apreciază că susținerea petentului cu privire la acest aspect se dovedește a fi neîntemeiată.
În ceea ce privește cazurile de nulitate relativă, instanța reține faptul că prin Decizia nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict și limitativ determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Nerespectarea celorlalte cerințe pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nu rămâne nesancționată, ci aceasta va atrage nulitatea procesului-verbal numai daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la semnarea procesului-verbal încheiat în lipsă de către un martor, consemnarea ocupației și a locului de muncă ale contravenientului, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În primul rând, în ceea ce privește lipsa semnăturii martorului asistent, instanța apreciază că aceasta nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, câtă vreme însuși legiuitorul prevede posibilitatea încheierii procesului-verbal după constatarea contravenției chiar și în lipsa unui martor.
Astfel, potrivit art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din această perspectivă se dovedesc a fi fără nicio relevanță susținerile petentului cu privire la completarea necorespunzătoare a rubricilor formularului tip al procesului-verbal de contravenție atâta timp cât mențiunea obligatorie cu privire la motivul refuzului de a semna apare inscrisă în cuprinsul procesului-verbal.
Mai mult decât atât, lipsa semnăturii martorului poate atrage sancțiunea nulității procesului-verbal doar în condițiile dovedirii unei vătămări, ceea ce petentul nu a probat.
Raportat la faptul că rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, ci acela de a confirma faptul că contravenientul nu este de față la întocmirea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, se dovedește a fi neîntemeiată susținerea petentului potrivit căreia în lipsa semnăturii martorului procesul-verbal nu poate face dovada celor reținute în cuprinsul său.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentului.
Susținerea petentului se dovedește a fi neîntemeiată și din perspectiva vătămării pe care pretinde că a suferit-o, respectiv imposibilitatea de a dovedi netemeinicia procesului-verbal, având în vedere că prin intermediul plângerii contravenționale formulate petentul a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori la existența vinovăției sale.
Cât privește data întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționarea a contravenției, din coroborarea art. 1171 C.civ. cu art. 180 C.proc.civ., mențiunile agentului constatator cu privire la data și constatările făcute personal de agentul instrumentator nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals. Pe cale de consecință, și din această privință declarația unui eventual martor apare ca fiind inutilă.
Nici susținerile petentului cu privire la lipsa ocupației și a locului de muncă nu sunt relevante în aprecierea legalității procesului-verbal, cât timp petentul nu a dovedit existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cât privește lipsa mențiunii din procesul-verbal cu privire la posibilitatea achitarii în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii contraventionale, din moment ce Legea nr. 50/1991 nu prevede această posibilitate, în mod corect nu a fost trecută această mențiune în cuprinsul procesului-verbal, circumstanțe în care si această susținere a petentului este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza în care o asemenea prevedere legală exista înscrisă în Legea nr. 50/1991, lipsa acestei mențiuni nu ar fi putut atrage nulitatea procesului-verbal având în vedere faptul că vătămarea suferită de petent prin necunoașterea acestei posibilități legale în momentul aplicării sancțiunii ar putea fi înlăturată prin repunerea contravenientului în termenul de 48 de ore.
Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naționale să conțină prezumții de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravității situațiilor în care operează și protejând dreptul la apărare. (Cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Pe cale de consecință, atâta timp cât prezumția de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumție irefragabilă, în sensul că persoana sancționată are posibilitatea de a uza în cadrul procesului de orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În speță, instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea de a face proba contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin prezentarea autorizației de construire în temeiul căreia a efectuat lucrările de transformare a spațiului situat la demisolul imobilului din C.-N., .. 9, jud. C..
Aceeași concluzie se impune și cu privire la lipsa calității de subiect activ al contravenției care putea fi dovedită prin înscrisuri care să ateste transferul dreptului de proprietate asupra imobilului anterior efectuării lucrărilor de construire. Or, câtă vreme art. 1 din Legea nr. 50/1991 reglementează în sarcina titularului dreptului de proprietate obligația de a obține autorizația de construire pentru executarea lucrarilor de construcții, iar petentul nu a înțeles să facă dovada că la momentul realizării lucrărilor nu mai deținea dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C.-N., .. 9, în mod legal și temeinic i s-a aplicat sancțiunea contravențională.
Având în vedere faptul că petentul nu a adus nicio probă în combaterea situației de fapt reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși avea în mod efectiv această posibilitate, instanța reține faptul că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, pe cale de consecință, instanta apreciaza ca plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, art. 31 din Legea nr. 50/1991 prevede faptul că dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Mai mult, potrivit Deciziei nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției.
Având în vedere că fapta săvârșită de către petent a fost constatată la data de 03.12.2012, rezultă că termenul de 2 ani, fiind un termen substanțial, urma să se împlinească la data de 02.12.2014. Pe cale de consecință, aplicarea sancțiunii contravenționale prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 29.01.2013 s-a făcut în termenul legal de prescripție.
Nu poate fi primită susținerea petentului potrivit căreia termenul de prescripție se calculează de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 01-310 din data de 13.11.2008, câtă vreme la acel moment fapta contravențională nu fusese încă săvârșită. Astfel cum reiese din Certificatul de atestare a edificării construcției nr. 814/05.2.2008 la acel moment imobilul construit pe .. 9 respecta toate prevederile autorizației de construire, inclusiv cele privind spațiul situat la demisolul imobilului, pe cale de consecință, transformarea acestuia în spațiu locativ s-a efectuat la un moment ulterior finalizării construcției în întregul ei.
Din această perspectivă instanța apreciază că, în speță, trebuie să se facă distincția între prima construcție edificată de către petent, care s-a realizat în baza și în conformitate cu autorizația de construire nr. 310 din data de 27.03.2008 și a cărei executare a fost finalizată la data de 13.11.2008 la momentul încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 01-310/13.11.2008 și cea de-a doua lucrare care a constat în modificările aduse la spațiul situat la demisolul imobilului, care a fost efectuată în lipsa unei autorizații de construire, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, lucrarea este considerată a fi încă în curs de executare. Pe cale de consecință, în această din urmă ipoteză devin incidente prevederile Deciziei nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu care termenul de 2 ani se calculează de la data de 03.12.2012, data la care a fost constatată săvârșirea faptei.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii contraventionale aplicate, respectiv 10.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 50/1991. De asemenea, sancțiunea este proporțională cu fapta săvârșită și cu gradul de pericol social, ținând seama că este vorba de o amendă în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, și de poziția subiectivă a petentului care în mod conștient a efectuat lucrările de modificare ale imobilului, cunoscând că nu deține o autorizație în acest sens.
De asemenea, măsura complementară a intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire în termen de 90 de zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale și a principiului proporționalității, față de scopul ei exclusiv reparator.
Cu toate că obligația de intrare în legalitate incumbă titularului dreptului real asupra construcției, instanța reține faptul că, în mod legal, această obligație a fost pusă în sarcina petentului, câtă vreme acesta nu a dovedit faptul că nu mai deține dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Mun. C.-N., .. 9, jud. C.,
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca fiind neintemeiata plângerea contraventionala formulata de catre petentul C. H. G. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat in data de 29.01.2013 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA – SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII si va mentine procesul-verbal atacat, considerandu-l ca fiind legal si temeinic.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Reținând culpa procesuală a petentului, instanta va respinge ca fiind neintemeiata cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neintemeiata plângerea contraventionala formulata de catre petentul C. H. G., cu domiciliul in C.-N., .-53, ., cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. Lapusan, Moscovits, S. si Asociatii in C.-N., . nr. 24, jud. C., impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ incheiat in data de 29.01.2013 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA – SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII, cu sediul in C.-N., .-3, jud. C..
Mentine procesul-verbal atacat.
Respinge ca fiind neintemeiata cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
R. C. R. A. PĂTEANU
Red./Dact./R.C.R./6 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 26-03-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1454/2013.... → |
|---|
