Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 11094/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul B. D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției CP nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul B. Dănut, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 94 C.pr.civ., art. 118 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 instanța constată că competența generală, materială și teritorială să soluționeze prezenta cerere.
În baza art. 238 C.pr.civ. instanța apreciază că prezentul dosar în situația în care nu mai sunt alte cereri în probațiune se poate soluționa la termenul de astăzi.
Petentul arată că nu are alte cereri în probațiune având în vedere că era singur în mașină.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată. Totodată, arată că agentul de poliție nu a menționat în procesul verbal numele și adresei persoanei căreia nu i-a acordat prioritate.
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ.,constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 09.05.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul B. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 25.04.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității întrucât pietonul trecuse deja trecerea de pietoni, iar agentul constatator trebuia să menționeze datele de identificare ale pietonului.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus o copie a procesul verbal contestat (f. 2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 05.06.2013 și a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare a arătat că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ. și a anexat istoricul contravențional al petentului.
În probațiune a depus copie a procesului verbal de contravenție (f. 14).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 25.04.2013, ora 10:08, a condus autoturismul marca „Renault” cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Dorobanților din Cluj-N., iar la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 128 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa . special amenajat de la stânga la dreapta, aflat pe sensul de deplasare al petentului. Totodată, s-a menționat că petentul se afla singur în autoturism.
Petentul a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept. Astfel, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult, instanța arată că, agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptelor reținute în sarcina petentului, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia, iar faptul că agentul constatator nu a notat datele de identificare ale pietonului nu este de natură a atrage nulitatea procesul verbal, cât timp, legea nu stipulează obligativitatea identificării pietonului, cu atât mai mult cu cât, la fața locului petentul nu a formulat obiecțiuni la procesul verbal întocmit și starea de fapt reținută, ci dimpotrivă a semnat actul de sancționare, fără obiecțiuni și fără să invoce în cadrul prezentei plângeri că agentul nu i-ar fi reținut obiecțiunile sale.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunilor ce i-au fost aplicate petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptelor săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul B. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. D. cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.04.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 septembrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./C.O./S.B.T./4 ex/11.09.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2013/2013.... → |
|---|
