Somaţie de plată. Hotărâre din 16-04-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 4511/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 6917/2013
Ședința publică din data de 16 aprilie 2012
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: A. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. C. DE A. S. S.A. și pe debitoarea P. O. D., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare și a la doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că societatea creditoare a solicitat judecarea în lipsă în conformitate ce art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, luând de asemenea act că debitoarea deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita administrarea de probe în apărare, astfel încât pe baza probelor de la dosar, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 19.02.2013, creditoarea S.C. C. DE A. S. S.A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitoarea P. O. D., să emită o somație de plată în ceea ce privește suma de 1.476,25 lei, din care suma de 1.269,57 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canal prestate și suma de 206,68 lei reprezentând majorări de întârziere, precum și obligarea debitoarei la plata majorărilor de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că, în calitate de operator al serviciului public de apă și canal, a prestat acest serviciu debitoarei, care nu a achitat facturile emise pe perioada iulie 2010 – ianuarie 2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 5/2001, art. 274 C.pr.civ., art. 155 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, art. 1270 C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: notificare (f. 8), contract și fișa de evidență a citirii (f. 9-12), facturi fiscale (f. 13-27).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și s-au depus timbre judiciare de 3 lei (f. 3).
Deși legal citat, debitoarea nu a depus întâmpinare și nici nu a fost prezent în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză, instanța încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către creditoare.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei somații de plată este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pe baza contractului de nr._/19.07.2007 creditoarea S.C. C. DE A. S. S.A. a furnizat debitoarei P. O. D. apă potabilă, sens în care a emis facturile fiscale depuse în copie la dosar, la filele 19-27, aferente perioadei iulie 2010 – decembrie 2011, din care a rămas un debit restant de 717,52 lei.
Potrivit art. 15 alin. 1 din contract, factura se consideră acceptată dacă nu s-a făcut refuz scris în termenul de plată, iar în temeiul art. 14 alin. 1, plata cu întârziere atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, „procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații”.
În speță, instanța constată că sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de articolul menționat. Astfel, este vorba de o obligație de plată a unei sume de bani pe care debitoarea și-a asumat-o prin încheierea contractului menționat.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare totală de 717,52 lei rezultă cu certitudine din facturile fiscale menționate anterior, însușite de debitoare potrivit art. 15 alin. 1 din contract.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 717,52 lei este determinată în mod expres, constând sumele înscrise în facturile fiscale menționate mai sus.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea bunurilor furnizate de către creditoare a devenit scadentă la datele stabilite în facturile fiscale.
În ceea ce privesc majorările de întârziere, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, luând în considerare prevederile contractuale redate anterior și faptul că, potrivit art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Sub aspectul pretențiilor creditoarei privind plata facturilor fiscale emise în perioada ianuarie 2012 – ianuarie 2013, de la filele 13-19 din dosar, instanța apreciază că, aceste facturi fiscale emise în baza fișei de citire, în care nu este trecut consumul efectiv de apă, ci este reluat consumul din luna decembrie 2011, nu pot constitui înscrisuri care să ateste existența unei creanțe certe și lichide în favoarea creditoarei, de vreme ce există îndoieli asupra modului de stabilire a consumului efectiv. Astfel, deși creditoarea a susținut că debitoarea datorează și contravaloarea serviciilor de apă-canal prestate în perioada ianuarie 2012 – ianuarie 2013, aceasta nu a făcut vreo dovadă în acest sens, fișa de citire nr. 216 venind să infirme acest fapt, prin mențiunile cuprinse în aceasta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, instanța va admite în parte cererea în somație de plată și în consecință va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma totală de 785,36 lei, dintre care suma de 717,52 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canal prestate în perioada iulie 2010 – decembrie 2011 și neachitate și suma de 67,84 lei reprezentând majorări de întârziere, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente debitului neachitat începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Conform art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001 va stabili termen de plată 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, iar potrivit art. 6 alin. 4 din același act normativ va dispune comunicarea de îndată a prezentei ordonanțe, debitoarei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Raportat la valoarea pretențiilor admise și având în vedere, temeiul juridic de mai sus, precum și împrejurarea că, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 40,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. C. DE A. S. S.A., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 79, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea P. O. D. cu domiciliul în G., ./B, jud. Cluj.
Somează debitoarea să achite creditoarei suma totală de 785,36 lei, dintre care suma de 717,52 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canal prestate în perioada iulie 2010 – decembrie 2011 și neachitate și suma de 67,84 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă debitoarea la plata majorărilor de întârziere aferente debitului neachitat începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Fixează termen de plată de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune comunicarea prezentei ordonanțe debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex/03.05.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2116/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9745/2013.... → |
|---|
