Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 8710/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 05.12.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. B. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 28.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată (f.29), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 05.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 09.04.2013 sub nr._, petentul M. B., cu dom. în Baia M., .. 78, jud. Maramureș, CNP_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 26.03.2013 de către intimat.
În motivarea cererii sale, petentul a indicat, în esență, cǎ nu a săvârșit acte și gesturi care să tulbure ordinea și liniștea publică, la data și ora menționate în actul de constatare și nici nu a împiedicat aplicarea legii de către agenții de poliție, ci, dimpotrivă, a fost încătușat, aruncat peste un gard din apropierea imobilului cu nr. 40 de pe . de un zid, pentru ca apoi să fie transportat la sediul organului de poliție, așa încât a apreciat că amenda a fost aplicată în mod ilegal. Pe de altă parte, s-a învederat de către petent că procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și nici nu au fost consemnate obiecțiunile pe care le-ar fi avut la întocmirea actului de constatare și, totodată, s-a reliefat că procesul verbal s-a încheiat în lipsă, deși exista obligația dresării sale la momentul constatării faptei. Totodată, s-a evidențiat că faptele descrise nu sunt reale, agentul de poliție redând doar textele de lege privind contravenția imputată, fără o prezentare concretă, iar actul de sancționare nu a fost confirmat de un martor asistent.
În drept, s-au invocat prevederile art. 31 și urm. din O. G. nr. 2/2001.
În probațiune, s-au atașat plângerii, în copie, certificatul medico - legal ( f. 3 ), procesul verbal contestat ( f. 4 ) și cartea de identitate a petentului ( f. 5 ), respectiv o înregistrare video ( f. 6 ), solicitându-se, totodată, administrarea probei testimoniale constând în audierea martorilor Săpînțan R. T. și S. C. D..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O. G. nr. 2/2001 și al art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării sale.
Intimatul a formulat la 05.06.2013 întâmpinare ( f. 10 - 11 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal încheiat respectă condițiile impuse de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința sancțiunii aplicate, s-a considerat că s-a realizat o justă individualizare a acesteia de către agentul constatator. Relativ la temeinicia procesului verbal întocmit, s-a reliefat că actul încheiat se bucurǎ de prezumția de legalitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 196 alin. (1), 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002, respectiv ale Legii nr. 61/1991.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, procesul verbal contestat și dovada de comunicare ( f. 12 ), raportul agentului constatator ( f. 13 ) și declarația dată de petent în fața organului de poliție ( f. 14 ).
Deși petentului i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimat, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 15 - 17 ), totuși acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, s-a încuviințat pentru petent proba testimonială constând în ascultarea martorului Săpînțan R. T., respectiv proba cu înregistrarea video și, din oficiu, potrivit art. 254 alin. (5) din C. proc. civ. instanța a dispus administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului O. C., agentul de poliție care a făcut parte din echipajul care s-a deplasat la locul constatării contravenției, declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei după semnare ( f. 27 și 28 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum se poate observa din cuprinsul procesului . nr._, încheiat la data de 26.03.2013 de cǎtre intimat ( f. 4 și 12 ), petentul M. B. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, la data de 26.03.2013, ora 02.25, aflându-se pe . N., în dreptul imobilului cu nr. 40, a săvârșit în public acte și gesturi de asemenea natură încât să tulbure ordinea și liniștea publică prin aceea că, fiind în stare de ebrietate, a obstrucționat organele de poliție care desfășurau activități specifice, trăgând de brațele acestora cu mâinile și strigând la aceștia.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din această perspectivă, instanța apreciază, mai întâi, că sunt neîntemeiate criticile petentului legate de modalitatea în care fapta ce îi este imputată a fost descrisă în procesul verbal, neputându-se afirma că, așa cum susține petentul, agentul constatator a redat doar textul de lege ce incriminează contravenția reținută în sarcina sa, în condițiile în care s-au relevat, în mod concret, aspectele ce au particularizat fapta, respectiv că petentul, aflându-se în stare de ebrietate, a obstrucționat organele de poliție care desfășurau activități specifice, trăgând de brațele acestora cu mâinile și strigând la aceștia, contravenția fiind și încadrată juridic potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În al doilea rând, relativ la aspectul ar fi fost încălcate prevederile art. 16 alin. (7) teza I din O. G. nr. 2/2001, ca urmare a încheierii procesului verbal fără ca petentul să fi fost încunoștiințat cu privire la posibilitatea de a formula obiecțiuni, este de reținut că în discuție ar fi o nulitate virtuală și condiționată de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., or în cauza de față petentul a avut posibilitatea relevării mențiunilor pe care le-ar fi avut la întocmirea actului de constatare și sancționare contravențională cu prilejul prezentului demers procesual, aceste obiecțiuni fiind relevate nemijlocit în fața instanței ( f. 29 ), așa încât valorificarea dreptului la apărare s-a realizat pe calea introducerii plângerii contravenționale. Pe de altă parte, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat în lipsă, după cum rezultă din chiar conținutul său ( f. 12 ), respectiv din susținerile petentului ( f. 1 ), or în asemenea condiții nu se poate discuta despre aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, premisa de la care pornește textul menționat fiind aceea că persoana sancționată se află de față la momentul dresării procesului verbal. În același context, relativ la aspectul că petentul a avut de făcut mențiuni, însă acestea nu ar fi fost consemnate în procesul verbal de către agentul constatator, instanța observă că, potrivit art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, așadar pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petentul să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate. Totuși, în ce privește cauza de față, din probele administrate nu a rezultat întrunirea cerințelor evidențiate, în sensul că nu a reieșit că s-ar fi refuzat inserarea obiecțiunilor petentului în cuprinsul procesului verbal și, în același context, nu poate fi omisă nici observația anterioară, respectiv că actul de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit în lipsă, așadar nu s-ar putea discuta, în aceste condiții, despre refuzul agentului constatator de a consemna mențiunile petentului, câtă vreme acesta din urmă nu era prezent la momentul la care s-a încheiat procesul verbal.
În fine, relativ la critica legată de întocmirea actului de constatare în lipsa petentului și fără ca acesta să fi fost semnat de un martor asistent, instanța reține că din cuprinsul art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, împrejurarea cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, pentru situația în care acesta nu ar fi de fațǎ legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal. În cauza de fațǎ, actul contestat a fost încheiat în lipsa petentului ( f. 12 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea procesului verbal, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor ( f. 12 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile concrete pentru care nu a fost posibilǎ semnarea de un martor, respectiv Procesul verbal de contravenție a fost întocmit la sediul unității de poliție, în lipsa contravenientului care la fața locului se afla în stare de ebrietate evidentă ( f. 12 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în cauza de fațǎ.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, trebuie relevat că, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Din această perspectivă, este de reținut că petentul a negat împrejurarea că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de constatare și sancționare contravențională, precizând că, în realitate, nu ar fi săvârșit acte și gesturi care să tulbure ordinea și liniștea publică și nici nu ar fi împiedicat aplicarea legii de către organele de poliție. Totuși, ținând seama de ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că susținerile petentului sunt nejustificate, starea de fapt consemnată în procesul verbal fiind conformă situației reale, fiind totodată întrunite elementele constitutive pe care le presupune fapta incriminată de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Astfel, aspectele redate de către martorul O. C., cu prilejul ascultării sale, legate de fapta reținută în sarcina petentului ( f. 28 ), sunt concordante cu cele menționate în actul de constatare și sancționare contravențională ( f. 12 ), ce reprezintă, la rândul său, mijloc de probă în prezenta cauză, așadar există o coroborare între cele două categorii de mijloace de probă anterior menționate. În consecință, față de cele relatate de către martorul O. C., instanța apreciază că nu poate fi pusă la îndoială împrejurarea că, la data constatării, petentul a manifestat în public, respectiv pe . din Cluj N., o conduită de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, concretizată prin aceea că, în mod efectiv, a strigat la organele de poliție și a intenționat să obstrucționeze desfășurarea normală a activităților specifice ale acestora ( f. 28 ), inclusiv ca urmare a unui contact fizic cu agentul de poliție ( f. 12 și 28 ), care a determinat și încătușarea sa, după cum a relevat martorul O. C. ( f. 28 ). Totodată, instanța nu poate omite împrejurarea că, în același context, comportamentul petentului a fost recalcitrant, după cum a sesizat același martor ( f. 28 ), în asemenea condiții neputând fi primite susținerile petentului, în sensul că nu a existat fapta imputată.
În acest context, instanța apreciază că declarația dată de către martorul Săpînțan R. T., ce a precizat că nu s-a pus vreo problemă de perturbare a liniștii publice sau de faptul că petentul ar fi fost recalcitrant ( f. 27 ), nu poate fi luată în considerare, din perspectiva arătată, la stabilirea împrejurărilor concrete ce au stat la baza încheierii procesului verbal. Astfel, mai întâi, martorul a fost implicat el însuși în eveniment, în circumstanțele în care acțiunea organelor de poliție viza tocmai determinarea împrejurării dacă acesta din urmă consumase băuturi alcoolice, în condițiile în care condusese pe drumurile publice vehiculul oprit, într-un final, pe . se afla și petentul, împreună cu o altă persoană, după cum a evidențiat martorul O. C. ( f. 28 ). În al doilea rând, conduita petentului, sancționată ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, s-a manifestat tocmai ca o consecință a faptului că organele de poliție au procedat la legitimarea și identificarea martorului, respectiv la supunerea acestuia la proba cu etilotestul, însuși martorul recunoscând aspectul că se afla în stare de ebrietate ( f. 27 verso ). În al treilea rând, nu trebuie omise nici ansamblul celorlalte circumstanțe legate de evenimentul în contextul căruia s-a ajuns la sancționarea contravențională a petentului, concomitente sau ulterioare acestuia, care îl privesc pe martorul Săpînțan R. T., respectiv efectuarea etilotestului și recoltarea probelor biologice, or în asemenea împrejurări, ținând seama și de aspectele mai sus relevate, se ridică dubii rezonabile cu privire la obiectivitatea cu care martorul a relatat circumstanțele faptei. În fine, în această materie sunt de relevat dispozițiile art. 324 din C. proc. civ., în temeiul cărora În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective, or față de elementele concrete anterior evidențiate, instanța consideră că martorul Săpînțan R. T. nu a putut relata de o manieră obiectivă circumstanțele efective ale contravenției reținute în sarcina petentului, referitoare la conduita acestuia față de organele de poliție, fiind subiectiv, din prisma aspectului că a fost el însuși implicat în eveniment. Prin urmare, instanța concluzionează că declarația dată nu poate servi la stabilirea împrejurărilor concrete ale faptei ce este imputată petentului.
Pe de altă parte, în ce privește înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către petent ( f. 6 ), instanța conchide că aceasta nu poate fi în măsură a contura indicii concrete în baza cărora să poată fi infirmată situația de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare contravențională. Astfel, înregistrarea menționată nu surprinde întreaga derulare a evenimentelor și nici nu există certitudinea că nu ar fi fost trunchiată, pentru a releva doar unele dintre elementele cauzei, favorabile petentului. Mai mult decât atât, din cuprinsul acesteia nu rezultă care ar fi fost persoanele implicate și, totodată, nu se poate ajunge la identificarea lor, așadar instanța apreciază, având în vedere și dispozițiile art. 264 alin. (2) din C. proc. civ., că înregistrarea în discuție nu este în măsură a servi la stabilirea existenței sau inexistenței faptei imputate petentului.
În consecință, luând în considerare proba cu înscrisuri administrată, respectiv cea testimonială constând în declarația dată de către martorul O. C., instanța conchide că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate. Astfel, contravenția reținută există și îi este imputabilă, neexistând motive rezonabile care să susțină ipoteza că ar fi fost consemnată în mod greșit starea de fapt, după cum a afirmat petentul în cuprinsul plângerii formulate sau că acesta nu ar fi fost vinovat pentru săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a amenzii aplicate, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda stabilită de către agentul constatator, în cuantum de 500 lei, se situează între limitele speciale prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991. Pe de altă parte, ținând seama de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și raportat la gradul ei de pericol social astfel conturat, este de reținut că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator. Mai întâi, contravenția a fost comisă noaptea, iar conduita petentului s-a manifestat față de organele de poliție care se aflau în derularea unor activități specifice, cu prilejul opririi autoturismului în care se afla petentul, ce era condus de către martorul Săpînțan R. T.. În al doilea rând, instanța apreciază că nu poate fi omis aspectul că atât petentul, cât și martorul se aflau în stare de ebrietate la data constatării ( f. 12 și 27 verso ), această împrejurare fiind de natură a imprima faptei imputate un pericol social mai ridicat, câtă vreme aceasta a fost comisă pe fondul unui consum anterior de băuturi alcoolice. În al treilea rând, trebuie precizat că atitudinea petentului a fost de natură a periclita normala desfășurare a atribuțiilor de serviciu de către organele de poliție, care urmăreau determinarea împrejurării dacă martorul Săpînțan R. T., conducătorul vehiculului oprit, consumase băuturi alcoolice. În fine, dezideratul asigurării respectării în viitor de către petent a normelor legale ce privesc prezervarea unui climat adecvat de ordine și liniște publică, alǎturi de elementele concrete anterior prezentate, contureazǎ concluzia în sensul cǎ s-a realizat o justǎ individualizare a sancțiunii contravenționale de cǎtre agentul constatator, așa încât nu este justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul M. B., cu dom. în Baia M., .. 78, jud. Maramureș, CNP_, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 26.03.2013 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 05.12.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
06.12.2013 - 4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5020/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 20-02-2013, Judecătoria... → |
|---|
