Plângere contravenţională. Sentința nr. 6903/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6903/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 2102/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6903/2013
Ședința publică din data de 16.04.2013
Instanța compusa din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
Pe rol se afla judecarea cauzei civile cu numărul_ privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C. N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publica se prezintă pentru petenta, reprezentanta Z. T., cu delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimat, la data de 01.04.2013, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare în două exemplare precum și copie de pe procesul verbal de contravenție, dovada de comunicare și planșa foto (f.25-31), corespondență (f.32) din care un exemplar se comunică reprezentantei petentei. Aceasta arată că nu are nevoie de termen în vederea studierii întâmpinării.
Petenta, prin reprezentant, a depus note de ședință, precum și notă de constatare întocmită de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Regional C. (f. 35-38).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 167 C. proc. civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă considerată pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, după care, nemaifiind alte cereri în probațiune acordă cuvântul pe fond.
Pe fond, petenta, prin reprezentant, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal și exonerarea sa de la plata amenzii stabilită prin acesta.
În esența arată că astfel cum reiese și din planșele foto depuse la dosarul cauzei de către intimat, nu se vede locul staționării contravenționale, fiind fotografiate doar numerele de înmatriculare ale vehiculelor. Menționează că sediul societății se află pe ., iar locul parcării este ., unde societatea deține un teren unde se parchează vehiculele care îi aparțin acesteia. Mai mult, din planșele foto depuse, arată că nici fizic nu s-ar putea ca pe ., locul presupusei contravenții să fie parcate simultan 9 camioane, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de intimat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată. A mai arătat că adresa cu nr. 9075/486/09.01.2012 (f.32), prin care li se cerea să comunice persoanele care au condus autovehiculele respective, nu le-a fost transmisă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 24.04.2012 petenta . a solicitat admiterea plângerii contravenționale, constatarea nulității procesului verbal de contravenție contestat ca fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, iar în subsidiar anularea procesului verbal ca fiind neîntemeiat și anularea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei.
În motivarea plângerii, aceasta a arătat faptul că a fost sancționată contravențional în baza HCL 149/2009 pentru staționare fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Petenta a invocat faptul că persoana juridică nu poate săvârși nemijlocit contravenții, HCL 857/2007 nu instituie o astfel de răspundere. De asemenea, a arătat că nu este vorba nici de răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, nefiind întrunite cele 4 condiții ale răspunderii civile delictuale expres reglementate de art. 998-999 C.civ.
S-a mai invocat faptul că procesul verbal nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului, astfel cum prevede art. 16 din OG 2/2001, precum și lipsa semnăturii martorului, potrivit art. 19, al.3 din același act normativ.
Totodată petenta a invocat excepția prescripției executării amenzii contravenționale, pe motiv că intimatul avea obligația de a aplica sancțiunea la data constatării faptei, iar procesul verbal a fost încheiat la aproape 5 luni de la data constatării faptei, fiind comunicat la data de 11.04.2012, deci nu s-a respectat termenul de 1 lună pentru comunicarea proceselor verbale raportat la data constatării faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 și urm., art. 32 din OG2/2001.
Prin încheierea din data de 23.10.2012, instanța a dispus disjungerea prezentei cauze, având ca obiect plângerea contravențională împotriva procesului verbal nr._/20.03.2012 și formarea unui nou dosar, acesta fiind înregistrat sub nr. de mai sus la data de 29.01.2013.
În probațiune s-a depus copie proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.7), note de ședință (f.39), note de constatare (f.35-38).
Intimatul a depus întâmpinare (f.25-29), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat, în esență, că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a petentei acesta trebuie respinsă ca lipsită de interes, deoarece petenta este cea care a formulat plângerea contravențională, iar în subsidiar ca neîntemeiată, deoarece procesul-verbal a fost încheiat pe numele său, și în acest context are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a executa sancțiunea amenzii, a arătat că este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal a fost comunicat petentei în termenul de 1 lună de zile de la aplicarea sancțiunii, în data de 11.04.2012, cu respectarea dispozițiilor art. 14 din OG nr.2/2001.
Pe fond, intimatul a arătat că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat, neexistând cazuri care să atragă nulitatea absolută a acestuia, conform art. 17 din OG nr.2/2001. Cu privire la lipsa martorului, intimatul a arătat că au fost respectate prevederile art. 19 alin.3 din OG nr.2/2001. A mai arătat că fotografiile realizate la momentul controlului dovedesc faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, având masa maximă autorizată peste 2 tone a staționat pe domeniul public al municipiului C.-N., respectiv pe ..
La întâmpinare a anexat în copie proces-verbal de constatare (f.30), dovada comunicării (f.31), planșe foto (f.33), corespondență cu petenta (f.32).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr._/20.03.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 08.10.2011, ora 0:25, în calitate de proprietar-utilizator al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, pe . a săvârșit fapta contravențională prev. de HCL 149/2009, care sancționează oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor, autovehiculelor destinate transportului de persoane sau de marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al mun. C.-N..
Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 11.04.2012, astfel cum rezultă din dovada de comunicare, f. 33.
Împotriva procesului-verbal de contravenție petenta a formulat plângere contravențională, în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției invocată de către petentă, instanța constată că din motivarea excepției rezultă că aceasta nu este o excepția propriu-zisă ci o apărare de fond, susținerea fiind în sensul că petenta, ca și persoană juridică nu poate avea calitatea de contravenient, apărare care urmează să fie analizată împreună cu celelalte motive invocate de către petentă pe fondul cauzei.
De asemenea, în ceea ce privește prescripția executării amenzii, intimatul avea obligația de a comunica procesul verbal în termen de o lună de la data întocmirii acestuia, nu de la data constatării faptei, cum susține petenta. Cum procesul verbal a fost întocmit la data de 20.03.2012 și comunicat la data de 11.04.2012, rezultă că nu este întemeiată apărarea privind prescripția executării amenzii.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/20.03.2012, încheiat de către intimat la data de 20.03.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța arată că aceasta nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condițiile art.105 C. proc. civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea în care s-a întocmit procesul-verbal, astfel încât nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect.
De asemenea, nici aspectele privind datele de identificare ale contravenientului nu pot fi reținute ca motiv de nulitate, câtă vreme fapta a fost reținută în sarcina persoanei juridice, identificate prin denumire și sediu, nefiind necesară precizarea unor date de identitate ale unei persoane fizice, astfel cum susține petenta.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, instanța reține că în probațiune intimatul a depus la dosar planșa foto(f.33), nedatată, din care se poate observa doar nr. de înmatriculare al unui autoturism, anume_ . Mai exact se observă că este vorba de partea din spate a unei remorci de autotren.
Din descrierea faptei făcută în cuprinsul procesului verbal rezultă că autovehiculul a fost parcat pe ., la data de 08.10.2011, ora 0:30.
Coroborând datele din procesul-verbal cu planșa foto depusă în cauză instanța reține că nu se poate identifica locul în care a fost efectuată fotografia, și nici data acesteia. Prin urmare, este posibil ca autovehiculul cu nr._ să fi fost parcat oriunde în mun. C.-N. sau în afara orașului și la orice dată, astfel că planșa foto depusă în probațiune nu face dovada săvârșirii contravenției la data și locul reținute în cuprinsul procesului verbal, existând astfel un dubiu în ceea ce privește existența faptei, dubiu ce profită petentei.
Față de susținerile petentei, în sensul că sediul societății este pe ., unde aceasta deține un teren unde sunt parcate vehiculele ce îi aparțin, câtă vreme în cuprinsul procesului verbal este indicat ca loc al săvârșirii faptei ., în lipsa altor dovezi care să susțină procesul verbal, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada parcării vehiculului în locul indicat în cuprinsul procesului verbal.
Mai mult, instanța constată că locul arătat ca fiind cel în care a fost parcat camionul este situat pe o stradă pe care fizic nu ar putea fi parcate 9 camioane (f.21), având în vedere gabaritul acestora. Or, din adresa emise de către intimat (f.32), reiese faptul că la data de 08.10.2011, orele 0:00 – 0:30, pe . ar fi fost parcate 9 autovehicule de transport marfă, care au un gabarit mai mare.
Având în vedere aceste probe, instanța apreciază că există un dubiu cu privire la corectitudinea situației de fapt consemnate în procesul-verbal. Acest dubiu trebuie să profite presupusului contravenient, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și principiului in dubio pro reo.
Pentru aceste considerente, în baza art. 34 din OG 2 /2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție nr._ întocmit de intimat la data de 20.03.2012 ca fiind netemeinic ș va exonera petenta de plata amenzii stabilite prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. C. N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA C., cu sediul in C. N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal nr._ întocmit de intimat la data de 20.03.2012 ca fiind netemeinic.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 400 lei, aplicată prin procesul-verbal anulat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. GagaAdriana-M. F.
Red. Dact. I.G/ 4 ex./ 17.04.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5020/2013.... → |
|---|
