Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 18525/211/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din data de 08.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
Grefier A. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de petenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ CLUJ, OCOLUL SILVIC B. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentei, c.j. T. O. S., cu delegație la dosar, fila 766, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 32 din OG 2/2001 și HG 337/1993
Reprezentantul petentei apreciază că Judecătoria Cluj –N. este competentă să soluționeze prezenta acțiune.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petenta R. N. A PADURILOR-ROMSILVA prin DIRECTIA S. CLUJ, OCOLUL SILVIC BELIS a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA – DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, anularea procesului verbal de contravenție nr._/25.07.2012, ca netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și totodată anularea sancțiunii complementare a confiscării valorice aplicate prin procesul verbal de contravenție
MOTIVE:
In fapt, prin procesul verbal de contravenție nr._/25.07.2012 pârâta ANAF – DGFP Cluj a dispus sancționarea contravențională a petentei astfel:
- 6000 lei în temeiul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990 R pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990;
- confiscarea sume de 306.341,17 lei în temeiul prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 12/1990 R pentru încălcarea prevederilor HG nr. 42/2004;
- confiscarea sumei de 189.561,19 le în temeiul prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din legea nr. 12/1990 R pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
Pentru a dispune sancționarea petentei, intimata a susținut că în perioada 1.01.2006 – 31.12.2011 reclamanta ar fi efectuat acte de comerț cu material lemnos fără a utiliza documentele legale prevăzute de HG 427/2004 și HG 996/2008. Reține intimata că în aceste condiții proveniența masei lemnoase este ilicită, făcând prin urmare, aplicarea prevederilor art. 1 lit. e și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 12/1990 R. Mai reține intimata în procesul verbal de contravenție că Ocolul Silvic B. (subunitatea fără personalitate juridică a petentei) nu a prezentat documente conform HG nr. 427/2004 și HG 996/2008 care să demonstreze caracterul ilicit al materialelor lemnoase care au făcut obiectul actelor de comerț constatate și consemnate în Raportul de Inspecție Fiscală nr. 317/2/25.07.2012.
Înțelege să invoce excepția prescripției extinctive a răspunderii contravenționale a petentei, în temeiul prevederilor art. 13 alin. 1 din OG 2/_ privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit prevederilor invocate, aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. prin urmare, intimata putea aplica sancțiuni contravenționale petentei doar pentru fapte săvârșite în intervalul 24 decembrie 2011 – 25 iulie 2012. Contrar dispozițiilor invocate, pârâta a sancționat contravențional petenta pentru fapte săvârșite în anii 2006, 2007, 2008, 2009, 2010 și februarie 2011. Față de aceste împrejurări, susține că la data aplicării sancțiunilor contravenționale dispuse de intimată prin procesul verbal nr._/25.07.2012 pentru faptele consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 317/2/25.07.2012 – anexele 8,9,10,11,12,13și 14, răspunderea contravențională a petentei era prescrisă, drept pentru care solicită admiterea acestei excepții.
Invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție nr._/25.07.2012 pentru lipsa datei comiterii contravenției, sancțiune impusă de prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001. Simpla mențiune că fata (deși sunt mai multe fapte) a fost săvârșită în intervalul 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2011 nu satisface obligația agentului constatator de a stabili data comiterii faptei/faptelor. În aceste condiții se impune anularea procesului verbal de contravenție în temeiul prevederilor art. 17.
HG nr. 427/2004 privind circulația materialelor lemnoase a fost abrogată la data de 1 octombrie 2008, prin . HG nr. 996/2008. Este adevărat faptul că prevederile art. 7 alin. 9 din Normele aprobate prin HG 427/2004 impunea atașarea bonului de vânzare la avizul de însoțire în cazul agenților economici, după cum nu este mai puțin adevărat faptul că potrivit prevederilor art. 3 lit. f din aceeași HG nr. 427/2004 sancționa contravențional neatașarea exemplarului 1 al bonului de vânzare la avizul de însoțire. Atât prevederile art. 7 alin. 9 din normele aprobate prin G nr. 427/2004 cât și ale art. 3 lit. f din HG nr. 427/2004 au fost abrogate începând cu data de 1 octombrie 2008. Noua HG 996/2008 privind circulația și comercializarea materialelor lemnoase nu mai prevede obligativitatea atașării bonului de vânzare la avizul de însoțire și mai mult, proclamă avizul de însoțire ca document de proveniență.
Așadar, raportat la aplicarea legii în timp și văzând efectele abrogării dispozițiilor ce instituiau o obligație respectiv sancționau nerespectarea acesteia, suntem în prezența unei dezincriminări a faptei persoanei juridice de a nu atașa bonul de vânzare avizului de însoțire. Noua reglementare a HG nr. 996/2008 scoate din sfera ilicitului contravențional fapta pentru care reclamanta a fost sancționată la 25.07.2012. Prin urmare, agentul constatator nu mai avea dreptul de a aplica sancțiuni contravenționale, pentru fapte care au fost dezincriminate și temeiul unei norme abrogate cu nu mai puțin de 4 ani în urmă.
Cu toate acestea, intimata, observând că nu mai poate aplica sancțiuni contravenționale în baza HG 427/2004, invocă în mod trunchiat prevederile art. 7 alin. 9 care prevedeau illo tempore obligativitatea atașării bonului de vânzare la avizul de însoțire și, făcând o reîncadrare juridică a faptei, aplică sancțiuni contravenționale invocând temeiul art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, fără a cântări efectele dezincriminării ce a operat odată cu . HG nr. 427/2008 și cu suprimarea dreptului petentei de a dovedi cu înscrisuri proveniența și caracterul licit al actelor de comerț săvârșite în perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2011. procedând astfel, și văzând înscrisurile probatorii ce dovedesc legalitatea provenienței materialelor lemnoase pe care reclamanta le-a achiziționat, procesul verbal de contravenție nr._/25.07.2012este anulabil.
Începând cu data de 1 octombrie 2008 se abrogă prevederile HG 427/2004 și intră în vigoare HG 996/2008 privind circulația și comercializarea materialelor lemnoase.
Noua reglementare (HG nr. 96/2008) definește sintagma „proveniența materialelor lemnoase”, „document de proveniență” cât și „avizul de însoțire”.
Potrivit prev. art. 7 alin. 1 lit. b avizul de însoțire este și document de proveniență numai atunci când în baza lui se emite un alt aviz de însoțire, la achiziționarea materialelor lemnoase de către achizitori.
Prin procesul verbal de contravenție nr._/25.07.2012 intimata a sancționat petenta pentru că a achiziționat volume de material lemnos pentru care documentele de proveniență prezentate de vânzători și acceptate de reclamantă a fost avizul de însoțire cu dată de emitere anterioară zilei de 1 octombrie 2012, pentru a stabili că această faptă constituie contravenție pârâta a considerat că dacă avizele de însoțire erau emise sub imperiul legii vechi (HG 427/2004) acestea ar fi trebuit să fie însoțite de bonul de vânzare.
Din prevederile legale invocate mai sus rezultă că avizul de însoțire este document de proveniență în cazul când se emite un alt aviz în baza lui, în speță cu ocazia achizițiilor de materiale lemnoase.
Art. 7 alin. 1 lit. b din HG 996/2008 proclamă avizul de însoțire ca document de proveniență fără a deosebi, fără a face distincția între avizul emis sub imperiul HG 427/&2004 și cel emis pe tărâmul HG 996/2008, unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă.
În ceea ce privește materialele lemnoase achiziționate de la persoane fizice care au prezentat avize de însoțire emise de societățile comerciale . și . înțelege să facă următoarele apărări:
Actul de inspecție fiscală la care face trimitere procesul verbal de contravenție nr._/25.07.2012 conține mențiuni contradictorii. Astfel, la pag. 35 pct. 1 alin. 1 inspectorii agenți constatatori susțin că „…societăți care în evidențele ITRSV Cluj nu apar ca fiind autorizate să desfășoare activități de exploatare, comercializare sau prelucrare a lemnului…”, ca mai apoi, în partea de jos a paginii să menționeze că firmei . i s-a retras acordul prin care putea să ridice documente cu regim special.
Avizele de însoțire emise de societățile . și ..
Achizițiile de materiale lemnoase s-au făcut de la persoane fizice care au prezentat acte de proveniență emise de aceste 2 societăți comerciale. Actele de proveniență prezentate erau completate corespunzător, materialele lemnoase corespundeau ca dimensiuni, număr de piese. sortimente și clase de calitate cu cele consemnate în avizul avizele de însoțire ce au fost prezentate achizitorului, astfel că nici un moment nu s-a bănuit că aceste documente ar fi putut fi false. De altfel până la această ată nici o instituție judiciară a Statului Român nu a declarat aceste documente ca fiind false. Dimpotrivă, ITRSV Cluj este instituția care a emis acord de utilizare de către aceste două firme a documentelor silvice de regim special, însă nu a înștiințat-o niciodată că acestea folosesc documente care ar putea fi false, deși avea această obligație în temeiul prev. art. 1 și urm. din OMMADR NR. 584/15.09.2008.
Persoanele fizice de la care s-au făcut achizițiile au introdus în circuitul civil materialele lemnoase pe care le-a achiziționat, petenta - achizitor fiind un dobânditor de bună-credință, nu a făcut fapte de fals, a cumpărat aceste materiale lemnoase și le-a plătit vânzătorilor, astfel petenta nu a săvârșit nici o faptă culpabilă și, chiar dacă ar fi adevărată bănuiala că aceste avize sunt contrafăcute, petenta nu are vinovăție ci considerând că a tratat cu proprietarul materialelor lemnoase, a contractat materialele lemnoase în cadrul programului de achiziții impus de forurile ierarhic superioare. Ocolul Silvic B. este terț în raporturile stabilite între cele două societăți comerciale și persoanele fizice care au dobândit materialele lemnoase și documentele de proveniență.
În altă, ordine de idei, reclamanta nu avea nici o cheie de verificare a mențiunilor din avizele cu pricina, singurul organ al statului care ar f putut constata nereguli cu privire la acestea era ITRSV Cluj care deține controlul programului SUMAL pentru fiecare agent economic în parte și care controlează sub toate aspectele aplicarea corespunzătoare a regimului silvic, deci și a regularității documentelor silvice cu regim special. Față de toate acestea petenta se afla și se află într-o imposibilitate absolută de a ști dacă mențiunile înscrise pe un aviz de însoțire este real sau fictiv, de pildă sub aspectul părții de exploatare sau a numărului Actului de Punere în Valoare (APV). Prin urmare nu se poate reține nici o faptă săvârșită cu vinovăție de către petentă, iar în lipsa acestui element – vinovăția – nu se poate pune problema răspunderii contravenționale.
Prin întâmpinarea formulată intimata DGFP A JUD. CLUJ a solicitat instanței respingerea plângerii petentei.
MOTIVE:
În fapt, petenta solicită anularea procesului verbal de contravenție contestat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea sancțiunii complementare a confiscării sumelor depuse prin același proces verbal.
Raportat la susținerile petentei învederează instanței următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a răspunderii contravenționale invocată de contestatoare solicită instanței respingerea acesteia.
Astfel, șa cum reiese din procesul verbal contestat și din motivele plângerii depuse la termenul din 8.01.2013, fapta sancționată are caracter continuu., actele materiale fiind săvârșite în perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2011. În acest caz devin incidente prevederile art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora „In cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continua in situația in care încălcarea obligației legale durează in timp”.
Așadar, în speță, este evidentă împrejurarea că faptele reținute în sarcina contravenientei au caracter de continuitate, în condițiile în care neîndeplinirea obligațiilor legale a fost constatată’ c ocazia efectuării controlului, aspect pe care de altfel aceasta nu îl contestă. Având în vedere aceste aspecte, nu poate fi vorba de prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
În ceea ce privește nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție pentru lipsa datei comiterii contravenției, arată că fiind vorba de o faptă continuă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, data comiterii este individualizată prin indicarea intervalului de timp pe parc ursul căreia s-a săvârșit fapta reținută de organele de control, motiv pentru care solicită instanței respingerea excepției invocate.
Constatările din Raportul ITRSV Cluj-N. privind rezultatele controlului tematic efectuat la Ocolul Silvic B. din cadrul Direcției Silvice Cluj nr. 6244/2011.
Chiar din concluziile Raportul ITRSV Cluj-N., pct. 5 organ ce, în temeiul art. HG nr. 333/2005, are atribuții de control a activității ocoalelor silvice, reiese clar că Ocolul Silvic B. a achiziționat cantități de lemn de la persoane fizice, iar ca document de proveniență au fost prezentate doar avize de însoțirea materialelor lemnoase, avize emise în anii 2005, 2006, 2007, 2008, ani în care documentul legal de proveniență era bonul de vânzare în cazul persoanelor fizice și era obligatoriu în orice relație comercială în care participa o persoană fizică.
De asemenea, s-a constatat de către ITRSV Cluj că persoanele fizice de la care s-a achiziționat material lemnos au cumpărat la rândul lor aceste materiale de la . și ., iar din avizele de însoțire nu reiese proveniența materialului lemnos, la rubrica document de proveniență fiind consemnat un număr fictiv de act de punere în valoare, iar . nu a ridicat niciodată avize de însoțire, fiind folosite în mod ilegal avizele altor operatori economici.
Așa cum este menționat în același raport, pag. 7-8, în ceea ce privește pe . din documentele aflate în arhiva ITRSV Cluj s-a constatat că această societate nu desfășoară activități de exploatare, comercializare sau prelucrare a lemnului, iar din avizele de însoțire emise nu rezultă proveniența materialelor lemnoase. Mai mult, din adresa nr. 21/1.02.2011 a ., persoană juridică autorizată la nivelul jud. Cluj pentru eliberarea documentelor cu regim special, reiese că seriile și numerele de avize emise de către . și atașate la borderourile de achiziție de către reprezentanții Ocolului Silvic B. au fost ridicate și achitate de .. Dar această din urmă societate, . a comercializat documentele cu regim special către diverși operatori economici sau către persoane fizice, fără a desfășura efectiv o activitate în domeniul exploatării lemnului.
Având în vedere aceste aspecte, este evident că plecând de la această stare de fapt prezentată în raport și dovedită cu înscrisuri, organul de control din carul DGFP Cluj nu a reținut proveniența ilicită a materialului lemnos doar pe lipa documentelor de proveniență, ci și pe alte elemente, după cum urmează:
Constatările din Raportul de inspecție încheiat în data de 25.07.2012.
Ca un argument în plus, conform pag. 38 din raport, administratorul . și al ., dl. L. A. A., rin nota explicativă dată în fața organelor de control a arătat că în perioada din care este administrator, firmele menționate nu au desfășurat acte de comerț cu material lemnos.
În ceea ce privește aplicarea celor două acte normative succesive, respectiv HG nr. 427/2004 și HG nr. 996/20+08, arată că, contrar celor expuse de contestatoare, avizele de însoțire emise anterior intrării în vigoare a HG 996/2008, trebuiau emise în conformitate cu actele normative în vigoare la data emiterii, prin urmare trebuiau să fie însoțite de bonurile de vânzare, întocmai cum este reglementat în art. 7 alin. 11 din Anexa la HG nr. 427/2004.
Astfel, potrivit prevederilor mai sus menționate, în cazul operatorilor economici care cumpără materiale lemnoase de la persoane fizice, cum este cazul în speță, avizul de însoțire va fi însoțit în mod obligatoriu de documentele de proveniență, respectiv bonurile de vânzare.
Bonul de vânzare este un document secundar de proveniență a materialului lemnos (art. 5 alin. 1), ar avizul este documentul de însoțire a materialelor lemnoase pe durata transportului cu orice mijloc de transport (art. 7 alin. 1) nicidecum un document de proveniență pentru materialul lemnos achiziționat.
Nu se poate reține buna-credință a contestatoarei, motivat de faptul că este doar un terț în raporturile stabilite între cele două societăți comerciale și persoanele fizice de la care a achiziționat materialul lemnos, atâta timp cât potrivit prevederilor legale în vigoare, Ocolul Silvic are atribuții de verificare și constatare, astfel încât aveau obligația să verifice modul de completare a documentelor cu regim special (pag. 10 din Raportul ITRSV).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
Competența teritorială reprezintă posibilitatea acordă de legiuitor unei instanțe judecătorești ca aceasta în temeiul prevederilor legale, a unor hotărâri judecătorești sau pe baza voinței părților să judece un litigiu.
Competența teritorială poate fi de trei feluri: de drept comun (când în lipsa unei prevederi legale exprese se vor aplica regulile stabilite de art. 5 Cod procedura civila), facultativă (când pe lângă instanța competentă teritorial potrivit dreptului comun, reclamantul mai are posibilitatea acordată de lege sau stabilită în mod expres de părți în contract de a alege între alte instanțe deopotrivă competente) și exclusivă (situația în care legea stabilește în mod expres care dintre instanțele de același grad și competente material este cea îndreptățită să judece acțiunea fără ca părțile să poată deroga printr-o stipulație contrară în contract de la regula imperativă).
În acest sens, instanța, analizând regulile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care stabilesc că plângerile contravenționale se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, constată că prevederile mai sus amintite instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
În consecință, fiind vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, este necesar să se verifice - analizând în acest sens conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției (la rubrica descrierea faptei) - dacă locul comiterii contravenției se găsește sau nu în raza teritorială a Judecatoriei Cluj-N..
Astfel, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ incheiat la data de 25.07.2012 de intimata Agentia N. de Administrare Fiscala-Directia Generala a Finantelor Publice Cluj instanța constata că fapta ilicită a fost săvârșită de catre O.S Belis din localitatea Belis care este situata în raza teritorială a Judecatoriei Huedin, jud. Cluj.
Prin urmare, din cele arătate mai sus rezultând că fapta ilicită fiind săvârșită pe raza teritorială a Judecatoriei Huedin instanța apreciază, având în vedere și faptul că prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc o competență teritorială exclusivă, că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., este întemeiată și, în consecință, văzând și dispozițiile art. 159 pct. 3 Cod procedura civilă, potrivit cu care necompetenta este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei alte instanțe de același grad și parțile nu o pot înlatura, va admite excepția și, in temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedura civila, va declina judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin jud. Cluj în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cluj-N..
Declina competenta de solutionare a plangerii formulate de petenta a Padurilor- Romsilva, Directia S. Cluj – Ocolul Silvic Belis cu sediul in Cluj-N.... 27, jud. Cluj cu impotriva procesului verbal de contraventie nr._ incheiat la data de 25.07.2012 de intimata Agentia N. de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Cluj cu sediul in Cluj-N., Piata A.I., nr.19, jud. Cluj in favoarea Judecatoriei Huedin, jud. Cluj.
F. cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 08.10.2013
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
PEE./PEE./4 EX./06.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... | Grăniţuire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
