Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 21550/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. - C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul R. V. N. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravenționala
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 32 din O.G. 2/2001 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 alin.1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 13.09.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul R. V. N. s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 10.09.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 720 lei.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 10.09.2013 în timp ce conducea autovehiculul marca DAF cu nr. de înmatriculare_ în loc. C.-N., . oprit de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a intrat pe o stradă cu semnificația accesul interzis autovehiculelor cu o masă maximă autorizată mai mare de 7, 5 tone. Petentul a arătat că avea autorizația de liber acces cu nr._ din data de 09.09.2013 valabilă din 10.09.2013 ora 07:00, dar nu o avea asupra sa.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
La plângere a fost anexat în copie procesul verbal (f. 4), autorizația de liber acces cu nr._ din data de 09.09.2013 (f. 3) și copia cărții de identitate a petentului (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru (f.2).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., a depus la data de 10.10.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 10.09.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 15din O.U.G.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 10.09.2013, ora 09:00, a fost depistat conducând autocamionul cu nr. de înmatriculare_ pe . respecta semnificația indicatorului „accesul interzis autovehiculelor cu o masă maximă admisă mai mare de 7, 5 tone”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul-verbal, la rubrica obiecțiuni consemnându-se susținerea petentului constând în aceea că are autorizație provizorie de tranzitare a mun. C.-N., dar nu o are asupra sa.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 10.09.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art. 102 alin. 1 din OUG 195/2002 „Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte savarsite de persoane fizice (…) 15. neindeplinirea obligatiilor ce ii revin conducatorului de vehicule care efectueaza transport public de persoane sau de marfuri.”
Din analiza probelor de la dosar, instanța reține că, la data și ora constatării faptei, 10.09.2013, ora 09:00, petentul a condus autocamionul cu nr. de înmatriculare_ pe . respecta semnificația indicatorului „accesul interzis autovehiculelor cu o masă maximă admisă mai mare de 7, 5 tone”.
Instanța reține că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, recunoscând că a pătruns pe . însă, susține că deținea autorizație de liber acces eliberată de către Consiliul local al mun. C.-N..
Instanța arată că într-adevăr conform autorizației nr._ din data de 09.09.2013 eliberată de Consiliul local al mun. C.-N., autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ avea la data constatării contravenției drept de acces pe raza mun. C.-N., fără zona 0, autorizația fiind valabilă 24 ore începând cu data de 10.09.2013, ora 07:00. Instanța arată că petentul avea obligația de a avea asupra sa autorizația de liber acces pentru a o prezenta în eventualitatea unui control, astfel că în speță, procesul verbal contestat a fost legal întocmit și cu respectarea prevederilor legale indicate mai sus.
Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză, considerând că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. V. N., cu domiciliul în Măguri R., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C. și în consecință:
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 720 lei, aplicată petentului prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la 10.09.2013 de către organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 ex./15.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5203/2013.... → |
|---|
