Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 20477/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 10.09.2013
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: D. S.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul S. V. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI C..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul IPJ C. la data de 12.08.2012 și pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 04.09.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._.
În fapt, petentul a arătat că la nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, tulburările având loc în curtea blocului, iar apelul la poliție a fost făcut de către vecini în necunoștință de cauză, cu probleme neuro-psihiatrice. A mai arătat că agentul constatator a refuzat să îl asculte, a refuzat să se identifice și a avut un comportament și un limbaj neadecvat.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Plângerea a fost înaintată de către intimat împreună cu raportul agentului constatator, o copie de pe procesul-verbal de contravenție și o copie de pe procesul-verbal de afișare(f.5-7).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți precum și proba cu martori B. C. și L. G. (f.28-29).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 17.07.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, o ordinii și liniștii publice, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 17.07.2012, s-a certat cu prietena sa și a tulburat liniștea și ordinea publică, faptă sancționată de către art. 4 alin.1 lit. c din același act normativ, cu amendă contravențională cuprinsă între 500 lei – 1500 lei.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, menționându-se de către agentul constatator că motivul a fost dat de atitudinea recalcitrantă a acestuia, fiind semnat de către martorul B. C..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 17.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea un unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept.
Cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că acesta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, mai mult acesta nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Astfel, starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție a fost confirmată de martorul L. G. (f. 28), care contrar susținerilor petentului, care a arătat că la data respectivă a auzit țipete și urlete care proveneau de la un . . de femeie. S-a deplasat la fața locului cu martorul B. C. și a sunat la ușă, dar nu le-a răspuns nimeni. O persoană a chemat poliția cu care s-a deplasat la locul respectiv, unde a fost identificat petentul împreună cu o domnișoară, petentului întocmindu-i-se proces-verbal.
Declarația martorului L. G. se coroborează și cu declarația martorului B. Csangor (f.29), care în plus a arătat că agentul constatator i-a solicitat să semneze procesul-verbal. De asemenea a arătat că nu știe dacă petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, dar a fost acolo o discuție contradictorie între acesta și agentul de poliție.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, motiv pentru care procesul verbal contestat este legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 500 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 4 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de S. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.07.2012, pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. V., domiciliat în loc. Tăuți-Măgherăuși, nr. 131, jud. Maramureș în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C..
Menține procesul-verbal . nr._ încheiat la 17.07.2012 de către organul constatator I.P.J. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGADANIELA S.
Red.Dact/IG/IG./2 ex/11.09.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9496/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Hotărâre din 17-12-2013, Judecătoria... → |
|---|
