Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 23281/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 13.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul M. C. N.- DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentă av. C. I. M., în substituirea av. G. D. R., cu delegație în substituire la fila 32 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanta petentei depune la dosarul cauzei, la filele 33-37, completare de acțiune, iar la filele 38-55, practică judiciară. Invocă prevederile art. 204 alin. (1) N.c.pr.civ. și solicită instanței să ia act de precizarea de acțiune.
Instanța în temeiul prevederilor art. 204 alin. (1) ia act de precizarea acțiunii formulate.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată), instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentanta petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea ambelor părți.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii precizate și completate, constatarea ineficacității și neconformității comunicării actului constatator, în sensul că această procedură s-a efectuat doar prin afișare. Precizează că societatea petentă a aflat despre act doar la data de 02.11.2013. Apoi, cu privire la netemeinicia procesului verbal invocă prevederile art. 1 din OG nr.2/2001, cu mențiunea că actul constatator trebuie să fie individual și personal, iar în prezenta cauză greșit s-a încheiat pe numele persoanei juridice. Menționează că intimatul nu a depus minime diligențe în vederea aflării persoanei care a parcat autoturismul. Invocă netemeinicia sancționării persoanei juridice, invocând prevederile HCL nr. 26/2010, respectiv prevederile art. 181 alin. (2) din HG nr. 1391/2006, cu menționarea că neconformarea petentului ar fi dus în această situație la sancționarea contravențională, reglementarea anterioară oferind această posibilitate. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 07.10.2013 (filele 1-3), petenta ., prin avocat G. D. R., din cadrul SCA C., L., cu împuternicire avocațială la fila 7, a solicitat în contradictoriu cu intimata M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ C. anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată, în esență, că răspunderea contravențională este una personală, că agentul constatator trebuia să facă demersuri pentru a depista persoana fizică care a parcat autoturismul într-un loc nepermis, că vinovăția proprietarului autovehiculului nu poate fi prezumată, că potrivit art. 5 din HCL nr. 149/2009 doar în cazul în care proprietarul nu comunică datele solicitate cu privire la identitatea utilizatorului autovehiculului, procesul verbal poate fi încheiat pe numele proprietarului, că sarcina probei aparține intimatei.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001. S-a solicita judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4-5).
Cererea a fost legal timbrată (fila 6).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 01.11.2013, întâmpinare (filele 13-16), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 17-23).
În cadrul ședinței publice de la acest termen de judecată, petenta . a depus la dosarul cauzeicompletare de acțiune(filele 33-37), prin care a solicitat constatarea ineficacității procesului verbal ca urmare a prescrierii executării sancțiunii contravenționale, să se constate că executarea sancțiunii contravenționale este prescrisă, că procesul verbala fost comunicat în mod nelegal, după expirarea termenului de o lună de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 38-55).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29.08.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul MUNICIPIULUI C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013 (fila 17), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. e) din HCL nr. 26/2010, constând în aceea că în data de 19.04.2013, în jurul orelor 10.55, a fost depistat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea societății petente, pe domeniul public al municipiului C.-N., . M., nr. 4, județul C., amenajat ca parcare cu plată, staționând cu nerespectarea indicatorului „Loc rezervat persoanelor cu handicap”.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei, iar la rubrica corespunzătoare martorilor, s-a consemnat „Persoanele de față refuză implicarea”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din punct de vedere al susținerilor petentei în sensul că persoana juridică nu poate fi sancționată contravențional, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 din HCL nr. 149/2009, „proprietarul sau deținătorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției Comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției. În caz contrar, procesul verbal urmează a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului vehiculului/autovehiculului, chiar dacă acesta este o persoană juridică”.
Din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 11 din HCL nr. 26/2010, art. 5 din HCL nr. 149/2009, instanța reține că persoana juridică răspunde contravențional, contrar susținerilor petentei.
Nu s-a contestat împrejurarea că autoturismul este proprietatea petentei.
Instanța reține că prin adresa nr._/486/11.06.2013, comunicată petentei la sediul acesteia din C.-N., Calea Mănăștur, nr. 91, ., conform borderoului de la fila 19 din dosar, intimata a solicitat petentei informații referitoare la utilizatorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, de la data de 19.04.2013, orele 10.55.
Deși expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul actual al petentei, adresa nu s-a comunicat efectiv cu aceasta datorită împrejurării că termenul de păstrare a expirat (filele 21-23).
În consecință, în lipsa elementelor de identificare ale persoanei fizice care a utilizat autoturismul la data și locul indicate în cuprinsul procesului verbal, s-a activat prezumția de răspundere în sarcina proprietarului autoturismului, iar intimata a procedat la întocmirea procesului verbal pe numele acestuia din urmă.
În ceea ce privește expirarea termenului de o lună pentru comunicarea procesului verbal, instanța reține următoarele:
Conform Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de către ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Instanța reține cu prioritate că modalitatea de interpretare dată de către ICCJ cu putere de lege se referă exclusiv la obiectul recursului în interesul legii, respectiv la modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța reține că intimata a comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul actual al petentei din C.-N., Calea Mănăștur, nr. 91, . adresa nr._/486/11.06.2013, având ca obiect obținerea informațiilor privitoare la identitatea utilizatorului autoturismului. Comunicarea prin scrisoare recomandată nu s-a realizat din motivul neridicării corespondenței de către petentă, cu expirarea termenului de păstrare a corespondenței. Înapoierea a fost avizată la data de 25.06.2013, scrisoarea fiind înapoiată la data de 27.06.2013 (fila 21).
Intimata a procedat la întocmirea procesului verbal la data de 29.08.2013 și la comunicarea acestuia prin afișare la sediul petentei la data de 24.09.2013, conform procesului verbal de comunicare de la fila 18 din dosar.
Ar apărea ca o sarcină excesivă să incumbe intimatei efectuarea comunicării procesului verbal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în condițiile în care s-a efectuat deja o astfel de comunicare în ceea ce privește adresa nr._/486/11.06.2013 – comunicare rămasă fără efect datorită neridicării corespondenței de către petentă.
Considerând că intimata a respectat exigențele art. 27 din OG nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de către ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, că s-a realizat comunicarea procesului verbal prin afișare, după ce anterior s-a încercat comunicarea adresei nr._/486/11.06.2013 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, că nu se poate reține o culpă în sarcina intimatei pentru împrejurarea că nu a mai încercat comunicarea prin poștă în condițiile în care acest demers apărea ca lipsit de efecte ca urmare a demersului anterior în acest sens (filele 21-23), instanța apreciază că în mod legal s-a realizat comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013 cu respectarea termenului de prescripție a executării sancțiunii.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acesteia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petenta va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentă ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va respinge cererea accesorie a petentei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată, raportat la soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu domiciliul procesual ales la SCPA B., G. & Partners, în C.-N., I. V., nr. 14, județul C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013.
Respinge cererea petentei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./06.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6096/2013. Judecătoria... → |
|---|
