Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 9196/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilǎ nr._/2013
Ședința publicǎ de la 13.09.2013
Completul constituit din
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția locală, Serviciul control urbanism și disciplină în construcții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că la data de 29.07.2013, prin serviciul registratură, intimatul a formulat note de ședință pentru acest termen de judecată ( f. 67 - 69 ).
Instanța constată că, deși s-a dispus citarea martorului C. O. E. cu mandat de aducere pentru acest termen de judecată, totuși acesta nu s-a prezentat pentru a fi audiat, procesul verbal de executare a mandatului fiind depus la dosar.
Potrivit art. 188 alin. (3) din C. p. c. 1865, față de neprezentarea martorului citat cu mandat, instanța trece la judecată.
În baza art. 167 alin. (1) din C. p. c. 1865, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 150 din C. p. c. 1865, instanța închide dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 09.04.2012 sub nr._, petenta ., cu sediul în București, . nr. 19, ., Sector 4, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C. N., .. 42, jud. C., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția locală, Serviciul control urbanism și disciplină în construcții, cu sediul în C. N., Calea Moților nr. 3 - 7, jud. C., să dispună constatarea nulității procesului verbal nr. 112 încheiat la data de 22.03.2012 de către intimat, iar în subsidiar, anularea totală a actului de constatare și sancționare contravențională ca nelegal și netemeinic, corelativ cu anularea sancțiunii dispuse, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat că la 19.03.2012, în urma efectuării unui control la imobilul situat în C. N., pe . A, a fost sancționată contravențional pentru amplasarea unui mijloc publicitar pe fațada imobilului anterior menționat, fără a deține autorizația de construire. Petenta a considerat însă că procesul verbal încheiat este nul întrucât nu au fost respectate prevederile art. 19 alin. alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, actul de constatare fiind întocmit în lipsa reprezentantului petentei și fără a fi semnat de vreun martor. Pe de altă parte, s-a arătat că procesul verbal este nelegal și netemeinic întrucât potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, obligația solicitării și obținerii autorizației de construire cade în sarcina titularului unui drept real asupra imobilului, or petenta a deținut doar un drept de folosință asupra spațiului unde a fost amplasat mijlocul publicitar, în baza contractului de închiriere nr. 215 din 05.09.2011, încheiat cu Asociația de proprietari din . A, contract care a fost însă reziliat începând cu data de 29.02.2012, astfel că la momentul controlului petenta nu mai deținea nici măcar un drept de folosință asupra spațiului destinat amplasării mijlocului publicitar. Mai mult decât atât, s-a considerat că obligația obținerii autorizației revenea Asociației de proprietari, iar nu petentei în calitatea sa de simplu chiriaș.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001, ale Legii nr. 50/1991, respectiv dispozițiile art. 242 alin. (2) și 274 din C. proc. civ.
În susținerea plângerii sale, petenta a anexat în copie procesul verbal contestat ( f. 9 - 10 ), contractul de închiriere nr. 215 din 05.09.2011 ( f. 6 - 7 ) și actul adițional nr. 1 din 29.02.2012 ( f. 8 ).
Intimatul a formulat la data de 21.09.2012 întâmpinare ( f. 13 - 18 ), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către societatea petentă.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că procesul verbal contestat beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, iar starea de fapt reținută corespunde situației reale. Totodată, s-a considerat că actul de constatare cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite de art. 16 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința cerinței impuse de art. 19 din același act normativ, s-a arătat că nerespectarea sa nu este prevăzută, în mod expres, sub sancțiunea nulității, oricum procesul verbal fiind încheiat în condițiile art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. În ce privește necesitatea obținerii autorizației pentru mijlocul publicitar amplasat pe fațada imobilului de pe . A, s-a reliefat că anexa 2 la Legea nr. 50/1991 face referire la construcțiile cu un caracter provizoriu, printre care se includ și corpurile și panourile de afișaj, firmele și reclamele, iar raportat la controlul efectuat, s-a învederat că procesul verbal a fost încheiat după prezentarea de către Asociația de proprietari a contractului de închiriere nr. 215 din 05.09.2011 încheiat cu petenta, menționându-se totodată că, potrivit art. 6.2 din această convenție, petentei îi revenea obligația de a respecta toate legile și reglementările în vigoare referitor la reclama amplasată.
În susținerea poziției sale, intimatul a anexat în copie procesul verbal contestat și confirmarea de primire ( f. 19 - 20 ), respectiv fotografii executate cu ocazia controlului ( f. 21 - 22 ).
Petenta a formulat la 05.11.2012 răspuns la întâmpinare ( f. 27 - 29 ), reiterând în parte argumentele exprimate în cuprinsul plângerii și arătând, în esență, că nu deține calitatea de contravenient întrucât nu a montat mijlocul publicitar la care face referire procesul verbal de contravenție, în condițiile în care nu mai deținea dreptul de folosință asupra spațiului în discuție la momentul efectuării controlului. Mai mult decât atât, s-a considerat că în cuprinsul procesului verbal nu a fost indicată data amplasării mijlocului publicitar pe fațada imobilului, or aceasta echivalează cu lipsa, din cuprinsul actului de constatare, a datei comiterii contravenției.
În baza art. 167 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, a fost încuviințată atât pentru petentă, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, a fost încuviințată și proba testimonială constând în ascultarea martorului B. A. A., reprezentantul legal al Asociației de proprietari din . A, declarația dată fiind consemnată și atașată dosarului cauzei după semnare ( f. 39 ). Deși instanța a încuviințat și proba testimonială constând în ascultarea martorului C. O. E., totuși acesta nu s-a prezentat pentru a fi audiat nici după citarea sa și emiterea mandatului de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._ încheiat la data de 22.03.2012 de către intimat ( f. 9 - 10 și 19 ), petenta . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina acesteia că a amplasat un mijloc publicitar pe fațada imobilului situat în C. N., pe . A, fără a deține în acest sens autorizație de construire, din fotografiile executate reieșind împrejurarea că la data efectuării controlului, respectiv 19.03.2012, mijlocul publicitar era amplasat pe imobil ( f. 21 - 22 ).
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Ținând seama de dispozițiile legale anterior evidențiate și procedând, în consecință, la examinarea procesului verbal contestat din prisma cazurilor de nulitate necondiționată, enumerate limitativ în cuprinsul art. 17 din O. G. nr. 2/2001, instanța apreciază că există anumite observații ce trebuie făcute în ce privește data săvârșirii contravenției reproșate petentei. Din această perspectivă, este de reținut că fapta imputată, anume amplasarea pe fațada imobilului de pe . A a unui mijloc publicitar, este încadrată de către agentul constatator ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, or această faptă este calificată drept o contravenție continuă, dată fiind împrejurarea că executarea lucrării fără autorizație se prelungește o perioadă de timp, până la momentul finalizării sale. Sub acest aspect, în ce privește cauza de față, trebuie observat că, la data efectuării controlului din 19.03.2012, mijlocul publicitar era deja amplasat pe fațada imobilului, element consemnat ca atare în procesul verbal contestat ( f. 8 și 19 ), așadar lucrarea era finalizată, din această perspectivă impunându-se concluzia în sensul că data săvârșirii faptei trebuie să fie considerată ca fiind aceea la care amplasarea mijlocului publicitar fusese realizată. De altfel, aceasta este interpretarea pe care Curtea Supremă de Justiție a oferit-o cu prilejul Deciziei nr. 7/2000, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă reliefând că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991. Având în vedere precizările anterioare, instanța reține că în procesul verbal . nr._ ( f. 9 și 19 ), se indică momentul efectuării controlului și, implicit, acela al constatării contravenției imputate, dar când se trece la descrierea faptei, se menționează că societatea petentă a amplasat pe fațada imobilului situat pe . A, C. N., un mijloc publicitar ( mash - conform fotografiei anexată ), având dimensiunile de cca. 30X90 m, fără a deține autorizație de construire în conformitate cu legislația în vigoare, fără a se individualiza, în mod concret, data săvârșirii contravenției, respectiv aceea la care realizarea lucrării de amplasare a mijlocului publicitar a fost finalizată.
În consecință, instanța apreciază că în cauză este în discuție o lipsă completă a mențiunii privind data comiterii contravenției reproșate petentei, ce atrage sancțiunea nulității necondiționate a procesului verbal, în condițiile art. 16 alin. (1) raportat la art. 17 din O. G. nr. 2/2001. Din această perspectivă, instanța consideră că nu prezintă relevanță împrejurarea că s-a indicat în procesul verbal contestat data efectuării controlului, anume 19.03.2012 ( f. 9 și 19 ) și nici aspectul că la momentul respectiv mijlocul publicitar era încă amplasat pe fațada imobilului, după cum rezultă din fotografiile executate ( f. 21 - 22 ), câtă vreme există o diferență esențială între momentul efectuării controlului ce o ocazionat constatarea faptei și data săvârșirii contravenției, în cauza de față reprezentată de momentul la care s-a finalizat lucrarea de amplasare a mijlocului publicitar pe fațada imobilului.
Relativ la susținerile petentei legate de pretinsa încălcare, cu ocazia încheierii procesului verbal, a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, referitoare la modalitatea în care se va proceda în cazul întocmirii actului de constatare în lipsă, instanța apreciază că acestea nu sunt întemeiate, în condițiile în care s-au respectat prevederile alin. (3) din cadrul aceluiași articol, ce dispun că În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în cauza de față s-au indicat, de către agentul constatator, elementele ce au condus la dresarea actului de sancționare în lipsă și fără a fi prezent vreun martor, așa cum impunea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( f. 9 - 10 și 19 ). Oricum, în discuție ar fi o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări produse societății petente prin încheierea procesului verbal în modalitatea arătată, vătămare care nu a fost însă probată în cauza de față.
În ce privește situația de fapt concretă, instanța reține că între societatea petentă și Asociația de proprietari . A s-a încheiat contractul de închiriere nr. 215 din 05.09.2011 ( f. 6 - 7 ), în baza căruia petenta dobândea dreptul de folosință asupra unui spațiu destinat publicității, situat pe imobilul din C. N., . A, potrivit clauzei 2.1 din convenția perfectată. Totuși, la 29.02.2012, între aceleași părți a intervenit actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere ( f. 8 ), prin care se convenea rezilierea, de comun acord, a locațiunii anterior încheiate. Ulterior, cu privire la același spațiu publicitar aflat în C. N., . A, s-a perfectat la data de 03.03.2012 un alt contract de închiriere ( f. 42 - 44 ), dreptul de folosință fiind dobândit de către ., societate care a și achitat chiria aferentă, stabilită potrivit clauzei 4.1 din contract ( f. 42 ), inclusiv pentru luna martie 2012, după cum se poate observa din cuprinsul chitanței nr. 1066 din 07.05.2012, eliberată de Asociația de proprietari . A ( f. 47 ). În acest context, instanța observă așadar că la data la care a fost efectuat controlul, respectiv 19.03.2012, dreptul de folosință asupra spațiului publicitar era deținut de către . și nu de către societatea petentă, respectiv .. Din această perspectivă, este relevant a menționa că din cuprinsul informațiilor furnizate de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul C. ( f. 56 ), rezultă indubitabil împrejurarea că . este o societate distinctă de ., chiar în condițiile în care martorul B. A. A. a relevat că petenta și-a schimbat doar denumirea, acesta fiind, în opinia sa, motivul pentru care s-a încheiat actul adițional mai sus menționat ( f. 39 ). În realitate, însă, la data controlului din 19.03.2012, dreptul de folosință asupra spațiului publicitar nu mai aparținea societății petente, ci se găsea în patrimoniul ., subiect de drept distinct, în baza contractului de închiriere din 03.03.2012 ( f. 42 - 44 ), nefiind în discuție o simplă modificare a denumirii, după cum afirma martorul ascultat în cauză ( f. 39 ), ci despre perfectarea unui alt contract, cu o persoană juridică diferită, cu toate efectele ce decurg dintr-o asemenea împrejurare. În această problemă, nu poate fi omis totuși faptul că, în ce privește societatea petentă, a operat o schimbare de sediu în București, Sector 4, . nr. 19, ., materializată prin atribuirea, la 14.03.2012, a unui alt număr în Registrul Comerțului și radierea înregistrărilor anterioare corespunzătoare ( f. 50 - 51 și 68 ), așadar la data efectuării controlului și la momentul încheierii procesului verbal contestat, petenta nu mai avea nici sediul social și nici numărul de înregistrare în O. R. C. menționate în actul de constatare și sancționare contravențională, în urma radierii realizate la 14.03.2012 ( f. 9 și 19, respectiv 50 - 51 și 68 ).
Referitor la criticile formulate de către societatea petentă, prin raportare la fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, instanța observă că acestea trebuie privite în mod diferențiat. Astfel, mai întâi, în ce privește împrejurarea că la data efectuării controlului din 19.03.2012, petenta nu mai deținea dreptul de folosință asupra spațiului publicitar, astfel că în mod eronat s-a considerat că fapta îi este imputabilă, trebuie reținut că, așa cum s-a evidențiat mai sus, contractul de închiriere dintre Asociația de proprietari și societatea petentă a fost reziliat mutual la 29.02.2012 ( f. 8 ), așadar aceasta din urmă nu mai deținea dreptul de folosință asupra spațiului publicitar la momentul controlului, ci acest drept se găsea în patrimoniul ., o persoană juridică distinctă de societatea petentă, în baza contractului din 03.03.2012 ( f. 42 - 44 ). În consecință, în condițiile în care nu s-a menționat de către agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal, data efectivă la care lucrarea de amplasare a mijlocului publicitar pe fațada imobilului de pe . A a fost finalizată, pentru ca ulterior această dată să fie încadrată fie în perioada de timp în care dreptul de folosință a fost deținut de către petentă, fie în perioada în care acest drept a fost conferit ., trebuie concluzionat că instanța se află în imposibilitatea de a stabili, cu certitudine, căreia dintre cele două societăți îi revenea, la data efectivă a comiterii faptei, folosința spațiului publicitar, evidentă fiind doar împrejurarea că la data efectuării controlului din 19.03.2012, petenta nu mai avea calitatea de locatar, după cum s-a arătat mai sus. Așadar, nu se poate conchide decât în sensul că existând un dubiu rezonabil cu privire la aspectele discutate, în mod eronat s-a reținut în cuprinsul procesului verbal contestat că fapta este imputabilă societății petente. Din această perspectivă, instanța observă că nu pot fi avute în vedere argumentele intimatului, în sensul că actul adițional prin care s-a reziliat contractul de închiriere perfectat de către petentă cu asociația de proprietari ar fi un înscris pro causa, încheiat în vederea eludării răspunderii sale contravenționale, câtă vreme acest acord este plasat în timp la o dată anterioară controlului efectuat de către intimat, fiind înscris în evidențele Asociației de proprietari de pe . A, după cum a relevat și martorul B. A. A. ( f. 39 ), împrejurarea perfectării unui alt contract de închiriere, cu privire la același spațiu publicitar și la un moment prealabil controlului realizat, fiind atestată și prin intermediul chitanțelor eliberate de aceeași asociație de proprietari, din cuprinsul cărora rezultă că plata chiriei, corelativ dreptului de folosință conferit, a fost realizată, inclusiv pentru luna martie 2012, exclusiv de către . și nu de către societatea petentă ( f. 45 - 48 ).
În al doilea rând, în ce privește problema obținerii autorizației de construire în scopul realizării unor lucrări de amplasare a unor mijloace publicitare, instanța observă că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data efectuării controlului și încheierii procesului verbal, se impune obținerea și respectarea autorizației pentru lucrări de construcții cu caracter provizoriu, respectiv chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan, în acest context fiind necesar a fi luată în considerare și definiția pe care legiuitorul o conferă noțiunii de construcții cu caracter provizoriu, potrivit Anexei 2 la Legea nr. 50/1991, din cuprinsul căreia reiese faptul că realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive. Așadar, relativ la mijlocul publicitar amplasat pe fațada imobilului de pe . A, se impunea obținerea autorizației de construire, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 50/1991. Totuși, în raport de aspectele ce vor fi arătate în continuare, instanța apreciază că nu petentei îi revenea obligația de a solicita și obține autorizația de construire, aceasta neavând nici măcar posibilitatea obținerii ei nemijlocite. În primul rând, este de menționat că în cauză nu s-a putut stabili dacă la data finalizării lucrării de amplasare a mijlocului publicitar dreptul de folosință aparținea, într-adevăr, societății petente, astfel că nu se poate preciza, cu certitudine, dacă acesteia îi revenea sarcina obținerii autorizației. În al doilea rând, deși art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 sancționează executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, este totuși de observat că potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ, Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, în acest context urmând a fi avute în vedere și dispozițiile cuprinse în Anexa 2 a Legii nr. 50/1991, care definind noțiunea de drept de execuție a lucrărilor de construcții, stabilesc împrejurarea că Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu, însă într-un asemenea caz doar dacă există acordul expres al proprietarului de drept. În consecință, cum în cauza de față era în discuție realizarea unei lucrări provizorii, respectiv amplasarea unui mijloc publicitar, autorizația de construire putea fi obținută fie de către proprietarii imobilului de pe . A, constituiți în asociație, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, fie de către titularul dreptului de folosință asupra spațiului publicitar, atribuit în baza contractului de închiriere, însă numai cu acordul expres al proprietarilor, așadar în ambele situații demersurile necesare în vederea obținerii autorizației erau condiționate de poziția titularilor dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului de pe . A, deținătorul dreptului de folosință asupra spațiului publicitar, indiferent că la data comiterii faptei acesta ar fi fost societatea petentă sau ., neputând obține în mod nemijlocit autorizația de construire. Această concluzie se impune chiar dacă prin contractul de închiriere perfectat chiriașul s-ar fi obligat să respecte toate legile și reglementările referitoare la reclama respectivă ( f. 8 ), deci în interpretarea intimatului și îndatorirea de a obține autorizația de construire, câtă vreme printr-o stipulație convențională nu s-ar putea deroga de la normele imperative ce stabilesc condițiile în care se poate solicita și obține eliberarea unei autorizații de construire.
În consecință, față de ansamblul considerațiilor anterioare, constatându-se că procesul verbal încheiat este nelegal și netemeinic, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi admisă, iar procesul verbal contestat va fi în întregime anulat, corelativ cu exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale stabilite în sarcina sa prin actul de sancționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către petenta ., cu sediul în București, . nr. 19, ., Sector 4, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C. N., .. 42, jud. C., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția locală, Serviciul control urbanism și disciplină în construcții, cu sediul în C. N., Calea Moților nr. 3 - 7, jud. C..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.03.2012 de către intimat.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
23.09.2013 - 4 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 22-01-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2617/2013.... → |
|---|
