Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 4953/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Sedinta publica din 26.06.2013
Instanta constituita din:
P.: A. M. P.
GREFIER: I. M. S.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de petentul C. P. in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 NCPC, instanta isi verifica din oficiu competenta, iar in baza disp. art. 94 NCPC coroborat cu art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constata ca este competenta general, material si teritorial in a solutiona prezenta cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza disp. art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza disp.art. 394 NCPC constata că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 februarie 2013, sub nr. de_, petentul C. P. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, constatarea nulității și, în subsidiar, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._, din data de 10.01.2013, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nul, întrucât fapta este descrisă insuficient, iar pe fond, petentul a învederat că nu a săvârșit contravenția respectivă.
În drept, plângerea a fost motivată pe disp OG nr. 2/2001.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 4).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal, întrucât este temeinic și legal, iar motivele invocate de către petent nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat motivele invocate în plângere și a arătat că din planșa foto depusă de către intimat la dosar reiese că autoturismul se afla în mișcare, iar nu staționat.
La termenul din 26 iunie 2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._, din data de 10.01.2013, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, pentru că, la data de 12.11.2012, ora 15:19, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare pe .-5, împiedicând accesul la obiective de interes public și încălcând astfel prevederile art. 10 lit. e din HCL nr. 149/2009.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța reține că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fapta fiind prezentată suficient sub aspectul elementelor de timp și de loc, respectiv în data de 12.11.2012, fiind indicat numele străzii unde a fost comisă fapta, anume pe Calea Moților nr. 3-5, și în ce constă aceasta, anume staționarea voluntară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ astfel încât se împiedică accesul la obiective de interes public.
Instanța constată că petentului nu i-a fost vătămat dreptul la apărare, maniera în care este descrisă fapta în cuprinsul procesului verbal, coroborat cu nota de constatare, unde este indicat precis locul săvârșirii acesteia, și anume curtea imobilului de pe .-5, valorează o descriere succintă, dar suficientă a pretinsei fapte contravenționale, aptă să angajeze răspunderea petentului.
Ținând seama că agentul constatator a indicat conduita culpabilă a petentului calificată ca fiind delict contravențional, cu indicarea elementelor și împrejurărilor apte de a conferi instanței abilitarea de a proceda la verificarea temeiniciei actului constatator, actul contravenției nu este nul absolut.
Analizând temeinicia procesului verbal in discuție, instanța constată că starea de fapt reținută in cuprinsul acestuia nu corespunde realității.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
Din fotografiile depuse de către intimat la dosar (f. 16), reiese că autoturismul condus de către petent era parcat în curtea imobilului de pe .-5.
Așadar, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, astfel că instanța constată că fapta contravențională atestată prin actul constatator, există și, ca atare, este imputabilă contravenientului. În raport de concluziile enunțate, se impune constatarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, cu privire la existența și imputabilitatea faptei contravenționale, a împrejurărilor în care acestea au fost comise, legate de timp și loc.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petent și va menține atât amenda contravențională de 400 lei, cât și celelalte mențiuni, ca temeinice și legale.
În baza art. 36 al. 2 din OG nr. 2/2001, instanța va obliga petentul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 de lei.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. P. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales în C.-N., .. 13, ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 de lei.
Cu apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. S.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./13.07.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
