Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-08-2013 în dosarul nr. 8839/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 30 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier A. J.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. I. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul personal, legitimat prin actul de identitate . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art.32 alin. 1 din OG nr.2/2001. Tododată, constată, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, faptul că plângerea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr.2/2001.
Instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, acordă cuvântul petentului asupra împrejurărilor legate de încheierea procesului verbal.
Petentul arată că în data de 24.03.2013, se deplasa cu autoturismul proprietate personală pe ., când a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că nu a respectat culoarea roșie a semaforului la intersecția străzii 21 decembrie 1989 – Petofi S.. Tododată, arată că nu a circulat pe culoarea roșie a semaforului deorece se deplasa în coloană, iar dacă circula pe culoarea roșie a semaforului, intra în coliziune cu mașina echipajului de poliție, care aștepta prima la semafor pe . din poziția în care se afla agentul constatator, acesta nu avea posibilitatea obiectivă să constate cele petrecute.
Instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001 raportat la art. 255 C.pr.civ., acordă cuvântul în probațiune.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat, doar încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și al art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că petentul și-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, respectiv în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și înapoierea amenzii plătite, pentru motivele arătate în plângere.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 10.04.2013 sub nr._, petentul M. I. C., cu dom. în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 24.03.2013 de cǎtre intimat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, corelativ cu restituirea amenzii achitate și înlǎturarea mǎsurii complementare a suspendǎrii exercitǎrii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivarea plângerii, petentul a indicat, în esențǎ, cǎ la data de 24.03.2013 a fost sancționat contravențional pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 100 alin. (3) din O. U. G. nr. 195/2002, respectiv nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului de la intersecția strǎzilor 21 Decembrie 1989 și Petofi S., însǎ a învederat cǎ starea de fapt reținutǎ în procesul verbal nu corespunde realitǎții, câtǎ vreme se deplasa cu autoturismul în coloanǎ și era astfel improbabilǎ împrejurarea cǎ ar fi traversat intersecția nerespectând culoarea roșie a semaforului, iar agentul constatator se afla oricum într-o poziție ce nu îi permitea sǎ observe cele consemnate ulterior în procesul verbal. Pe de altǎ parte, s-a arǎtat cǎ fapta nu este descrisǎ adecvat în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, iar din perspectivǎ probatorie, s-a apreciat cǎ intimatului îi revine sarcina de a face dovada în litigiul contravențional, în aplicarea garanțiilor specifice decurgând din art. 6 din CEDO în latura sa penalǎ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 – 36 din O. G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a indicat cǎ înțelege sǎ se foloseascǎ de oricare dintre mijloacele de probǎ admise de lege.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O. G. nr. 2/2001 și al art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării.
Intimatul a formulat la 17.05.2013 întâmpinare ( f. 15 – 17 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ fapta a fost perceputǎ prin propriile simțuri de cǎtre agentul constatator, iar procesul verbal încheiat de acesta se bucurǎ de prezumția de legalitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 lit. e), 205 – 206, 249, 250, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002, respectiv ale art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a anexat istoricul contravențional al petentului.
Petentul a formulat la 11.07.2013 rǎspuns la întâmpinare ( f. 21 ), reiterând în parte argumentele invocate în cuprinsul plângerii formulate și arǎtând cǎ s-a aflat practic în imposibilitatea de a face proba unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal atacat, câtǎ vreme nu i-au fost furnizate înregistrǎri video sau fotografii, iar în privința istoricului contravențional prezentat de cǎtre intimat, s-a indicat cǎ acesta nu ar fi relevant în cauzǎ, câtǎ vreme se contestǎ însǎși situația de fapt.
Au fost anexate rǎspunsului la întâmpinare planul locului constatǎrii contravenției și vedere aerianǎ asupra acestuia, realizate de către petent ( f. 22 – 23 ).
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal . nr._ din data de 24.03.2013 ( f. 3 ), petentul M. I. C. a fost sancționat contravențional pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ acesta din urmǎ a condus, în ziua de 24.03.2013, la intersecția dintre strǎzile 21 Decembrie 1989 și Petofi S., autoturismul marca Skoda F., înmatriculat sub nr._, fǎrǎ a respecta culoarea roșie a semaforului electric.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din aceastǎ perspectivǎ, deși petentul a susținut cǎ în procesul verbal s-a realizat doar o descriere generalǎ a faptei săvârșite, totuși aceastǎ apreciere nu este justificatǎ, fațǎ de mențiunile agentului constatator, astfel cum au fost consemnate în procesul verbal atacat. Într-adevăr, în ce privește contravenția reținută în sarcina petentului, s-a indicat în mod neechivoc împrejurarea cǎ acesta din urmă a condus autoturismul Skoda cu nr._, iar la intersecția . – Petofi S. nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric, or în asemenea condiții nu s-ar putea considera că am fi în prezența unei descrieri necorespunzătoare a faptei imputate. Astfel, instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care sǎ poatǎ individualiza contravenția sǎvârșitǎ și, totodată, s-a indicat de cǎtre agentul constatator textul de lege ce o sancționeazǎ, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altǎ parte, trebuie relevat cǎ actul de constatare face referire la data, ora și locul în care fapta a fost comisǎ, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi traversat intersecția dintre . . din Cluj N. ignorând culoarea roșie a semaforului electric, neputând fi primite simplele susțineri în acest sens ale petentului. Mai întâi, în ce privește aspectul cǎ agentul constatator se afla într-o poziție de unde nu putea, în mod obiectiv, să perceapă culoarea semaforului, deși la dosarul cauzei au fost depuse planșe cu privire la locul săvârșirii contravenției ( f. 22 și 23 ), totuși realitatea celor prezentate nu poate fi verificatǎ, câtǎ vreme modalitatea de plasare în spațiu a echipajului de poliție și a autovehiculului condus de cǎtre petent rezultă, în mod exclusiv, din susținerile acestuia, neexistând alte elemente care sǎ poatǎ conduce la concluzia veridicitǎții celor relevate. În al doilea rând, împrejurarea cǎ autovehiculul condus de cǎtre petent se afla în trafic deplasându-se în coloanǎ la traversarea intersecției dintre . și . este, în sine, de naturǎ a demonstra cǎ ar fi fost imposibilǎ nerespectarea, în asemenea condiții, a culorii roșii a semaforului electric. În acest context, instanța reține totodatǎ că nu au fost întocmite alte acte cu ocazia încheierii procesului verbal de constatare a contravenției ( f. 17 ), iar petentul nu a solicitat administrarea altor probe, în afara înscrisurilor anexate, așadar actul de sancționare contravențională reprezintă singurul mijloc de probă în legǎturǎ directǎ, nemijlocită cu fapta comisǎ.
Relativ la susținerile petentului cu privire la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată de 30 de zile, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Cu toate acestea, chiar fațǎ de cele anterior relevate, nu s-ar putea considera cǎ susținerile petentului, legate de imposibilitatea de a face dovada contrarǎ celor consemnate în procesul verbal, corelativ cu aprecierile fǎcute referitor la încǎlcarea garanțiilor decurgând din dreptul la apǎrare și respectarea prezumției de nevinovǎție, ar fi întemeiate. Astfel, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat. Astfel, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și înregistrǎri foto – video care sǎ confirme cele consemnate, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca, de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În acest sens, este de evidențiat că potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice. În fine, trebuie relevat că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de nerespectare a culorii roșii a semaforului electric, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată. În fine, cum petentul a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul M. I. C., cu dom. în Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 24.03.2013 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 30.08.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. J.
Red. / Tehn. MI
05.09.2013 - 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 136/2013.... → |
|---|
