Plângere contravenţională. Sentința nr. 9026/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9026/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 11548/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
O.D.C.P.3186
SENTINȚA CIVILĂ NR.9026/2013
Ședința publică din 04.06.2013
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: G. I.
GREFIER: D. S.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . DISTRIBUȚIE SA in contradictoriu cu intimatul Mun. C.-N., Direcția Poliția Locală, privind procesul verbal de contravenție . nr._ din 23.04.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că deși s-au acordat două termene pentru ca petenta să depună la dosar dovada existenței autorizației de execuție a lucrărilor sau înscrisuri în baza cărora a efectuat lucrare, precum și înscrisuri din care să rezulte dacă și când a predat lucrarea în vederea refacerii covorului asfaltic, aceasta nu a depus niciun înscris din cele solicitate.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 11.05.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petenta . DISTRIBUȚIE SA în contradictoriu cu intimatul MUN. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.04.2012, precum și restituirea sumei de 1500 lei, sumă reprezentând jumătate din minimul amenzii, plătită de către aceasta prin OP nr. 4704/27.04.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că este Operator Licențiat al Sistemului de Distribuție în baza Licenței de distribuție nr. 501/2005 și al Autorizației de funcționare nr.143/2002. În această calitate prestează un serviciu public de interes național ( art. 32 din Legea gazelor nr. 351/2004).
În anularea procesului-verbal a invocat în primul rând necompetența materială a Direcției Poliției Locale a Municipiului C.-N. de a sancționa contravențional societatea petentă. Astfel, în sarcina sa a fost reținută contravenția constând în crearea unui obstacol în calea de circulație prin nerespectarea termenului de refacere a tramei stradale prin lucrarea de spargere a carosabilului., faptă prevăzută de art. 44 alin.4 din OG nr.43/1997 și sancționată de art. 61 alin.1 lit. b din același act normativ. Or, potrivit art. 61 indice.2 din OG nr.43/1997, constatarea contravenției se face de către: a. personalul împuternicit în acest scop de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin ordin al ministrului; b) personal împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean sau de interes local, potrivit competențelor stabilite potrivit legii; c) ofițerii și agenții de poliție rutieră, după caz, în lipsa personalului prevăzut la lit. a și b.
A arătat în continuare petenta că la o verificare a atentă a Codului rutier se observă că potrivit art. 105 din OUG nr.105/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșită de către persoanele juridice: nesemnalizare sau semnalizarea necorespunzătoare, conform standardelor în vigoare, a obstacolelor sau lucrărilor aflate în zona drumului public; instituirea de restricții pe drumurile publice fără autorizarea administratorului drumului public și avizul poliției rutiere; nerespectarea termenelor și condițiilor stabilite de administratorul drumului public și de poliția rutieră privind amplasarea și executarea lucrărilor în zona drumului public; nerespectarea de către executant sau beneficiar, după terminarea lucrărilor în partea carosabilă, acostament sau trotuar, să readucă drumul public, cel puțin la starea inițială. Se poate observa astfel că fapta imputată petentei este prevăzută și de Codul rutier, iar în ceea ce privește competența de sancționare a contravențiilor se poate observa că art. 109 din OUG nr.195/2002 prevede că constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier. În plus art. 15 alin.3 din OG nr.2/2001 arată că „ ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravențiile privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice, etc. Este cât se poate de evident, a mai susținut petenta, faptul că agenții constatatori din cadrul Poliției Locale nu aveau competența necesară de a constata și sancționa contravențiile într-un domeniu de activitate în care competența aparține exclusiv Poliției Rutiere mai ales că această competență este prevăzută într-o ordonanță de urgență Guvernului, ordonanțele de urgență fiind plasate pe același palier cu legile organice. Se poate astfel observa că Ordonanța 43/1997, fiind o ordonanță simplă are rangul juridic al unei legi ordinare. În continuare, a mai arătat petenta că atribuțiile Poliției Locale sunt reglementate prin Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale și că printre atribuțiile acolo reglementate nu se regăsește și aceea de a constata și sancționa fapta reținută în sarcina petentei.
Un alt motiv de nulitate al procesului-verbal este reprezentat de încheierea acestuia la distanță de 3 zile de la data efectuării controlului și fără menționarea unui martor, fiind încălcat art. 19 din OG nr. 2/2001.
Pe fond, a arătat că s-a produs o avarie la conducta de distribuție a gazelor naturale situată în C.-N., pe ., pentru a cărei remediere în regim de urgență, lucrătorii E.On G. Distribuție SA au fost nevoiți să decoperteze o porțiune a covorului stradal. Caracterul urgent al intervenției s-a datorat înlăturării în totalitate a stării de pericol create prin scăpări de gaze detectate, care ar fi putut cauza o potențială explozie, punând în pericol viețile persoanelor riverane, precum și a bunurilor acestora. Imediat după remedierea defectului s-a trecut la acoperirea escavației prin așternerea de strat de nisip amestecat cu balast, urmând ca acesta să fie predat pentru refacere către RADP C., societate contractată pentru refacerea carosabilului.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001 respectiv OUG nr. 195/2002.
Petenta, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 9).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, menținerea sancțiunii amenzii aplicată de către intimată.
În motivare, intimatul a arătat, că în ceea ce privește excepția de necompetența materială a Poliției Locale de a constata contravențiile și de a aplica sancțiuni în baza OG nr.43/1997, aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 8 lit. b din Legea nr.155/2010 în domeniul disciplinei în construcții și afișajului stradal, poliția locală are atribuții de a efectua controalele pentru identificarea persoanelor care nu respectă autorizația de executare a lucrărilor de reparații ale părții carosabile și pietonale. Conform art. 15 alin. 2 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, pot fi agenți constatatori „ primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri sau de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al mun. București, precum și de alte persoane prevăzute de lege”. Conform dispoziției primarului mun. C.-N., privind împuternicirea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției Poliția Locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza mun. C.-N., agentul constatator T. D. P. era împuternicit să constate și să aplice sancțiuni în baza Ordonanței nr. 43/1997, privind regimul drumurilor.
În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, petenta a uitat că potrivit alin.3 din același articol, „în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod”. Sub acest aspect, agentul constatator a menționat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, iar persoanele de față refuză implicarea. Referitor la starea de fapt, a arătat intimatul, petenta nu a adus nicio dovadă pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ.
În probațiune a depus în copie următoarele înscrisuri: copie proces-verbal (f.7), dovada de comunicare (f.18), planșe foto (f.19-20), decizia nr. 275 din 01.02.2012 a Primarului mun. C.-N. ( f. 21-22).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.04.2012 de intimatul Mun. C.-N., Direcția Poliția Locală, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, reținându-se in sarcina sa la data de 19.04.2012, ora 12:25, pe . aparținând Consiliului Local al Mun. C.-N., traficul rutier era îngreunat datorită unei spargeri de carosabil, spargere îngrădită la lucrarea de intervenție la rețeaua de gaz metan pe ., sensul de mers dinspre Piața 1848 spre . termenul de refacere a tramei stradale prin autorizația de spargere, faptă prevăzută de art. 44 alin.4 din OG nr.43/1997 și sancționată de art. 61 alin.1 pct. b din același act normativ. S-au dispus și măsuri de readucere a terenului în starea inițială în termen de 48 de ore. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsă. Acesta nu a fost semnat de către un martor asistent, fiind consemnat faptul că „persoanele de față refuză să se implice”.
În drept, conform art. 44 alin. 4 din OG nr. 43/1997, „se interzice blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumurilor publice, cu excepția cazurilor autorizate de administratorul drumului și de poliția rutieră și care vor fi semnalizate corespunzător”.
Potrivit art. 61 alin.1 lit. b din OG nr.43/1997, contravenția prevăzută la art. 44 alin.4 se sancționează cu amendă cuprinsă între 3000 – 6000 lei, care se aplică persoanei fizice sau juridice.
De asemenea, din economia art. 612 din OG nr.43/1997, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se fac de către: a) personalul împuternicit în acest scop de Ministerul Transporturilor sau Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin ordin al ministrului; b) personalul împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean și de interes local, potrivit competentelor stabilite conform legii; c) ofițerii și agenții de poliție rutieră, după caz, în lipsa personalului prevăzut la lit. a) și b)”.
Potrivit art. 8 alin.1 lit. c din OG nr.43/1997, drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află. Printre acestea se numără și străzi - drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.
În speță, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 23.04.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește apărarea petentei că procesul-verbal a fost încheiat de către un agent constatator necompetent, acesta nu va fi primită de către instanță pentru următoarele motive: în primul rând petenta se folosește de un sofism pentru a demonstra necompetența agentului constatator, bazându-se pe o ipoteză falsă, conform căreia dacă fapta pentru care a fost sancționat petenta în baza OG nr.43/1997 are corespondent în reglementarea Codului rutier, având în vedere că constatarea contravențiilor la legislația rutieră aparține polițistului rutier, rezultă că și constatarea privind abaterile la OG nr.43/1997 aparțin numai polițistului rutier.
Or, petenta a fost sancționată în baza OG nr.43/1997 și nu în baza OUG nr.195/2002; conform art. 8 lit. b din Legea nr.155/2010 în domeniul disciplinei în construcții și afișajului stradal, poliția locală are atribuții de a efectua controalele pentru identificarea persoanelor care nu respectă autorizația de executare a lucrărilor de reparații ale părții carosabile și pietonale; de asemenea în baza art. 15 alin. 2 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, pot fi agenți constatatori „ primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri sau de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, de primari, de primarul general al mun. București, precum și de alte persoane prevăzute de lege”. Conform dispoziției primarului mun. C.-N. nr. 275/01.02.2012 (f.22) privind împuternicirea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției Poliția Locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza mun. C.-N., agentul constatator T. D. P., care a încheiat procesul-verbal contestat, era împuternicit să constate și să aplice sancțiuni în baza Ordonanței nr. 43/1997, privind regimul drumurilor. Rezultă așadar că procesul-verbal a fost încheiat de către un agent constatator competent.
În ceea ce privește lipsa semnăturii martorului asistent, instanța arată că aceasta nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condițiile art.105 C. proc. Civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea în care s-a întocmit procesul-verbal, astfel încât nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect. În speță nu se contestă că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, acesta fiind întocmit la 3 zile de la constatarea faptei de la fața locului. OG nr. 2/2001 permite ca procesul-verbal să fie încheiat și ulterior constatării faptei cu condiția să nu depășească termenul de prescripție de 6 luni. Din moment ce petenta nu a învederat care ar fi vătămarea care i s-a pricinuit prin încheierea procesului-verbal în lipsă și fără să fie semnat de către un martor asistent, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, instanța constată că nu procesul-verbal nu este lovit de nulitate.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța constată că situația de fapt reținută de către agentul constatator este întemeiată. Deși petenta a invocat faptul că lucrările au avut un caracter urgent, fiind necesare în vederea evitării unui pericol dat de scurgeri de gaz metan, aceasta s-a mărginit doar să afirme aceste aspecte, fără a produce probe în acest sens. Instanța i-a solicitat în repetate rânduri să depună la dosar înscrisuri privind autorizația de executare a lucrărilor, avizul primit de la Poliția Rutieră, precum și procesul-verbal de predarea a lucrări spre RADP C. în vederea refacerii covorului asfaltic, dar aceasta nu a depus înscrisurile solicitate, astfel încât apărările sale rămân niște simple afirmații.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 6000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, având în vedere că petentei i s-a acordat posibilitatea să achite jumătate din minimul prevăzut de lege, drept de care s-a și prevalat, de altfel.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta . DISTRIBUȚIE SA, în contradictoriu cu intimatul Mun. C.-N., Direcția Poliția Locală și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 23.04.2012 de către organul constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către E-ON G. DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în Târgu-M., Piața Trandafirilor, nr. 21, jud. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Locală, cu sediul în C.-N., Calea Moților, nr.1-3, jud. C..
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 23.04.2012, încheiat de către intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.06.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. D. S.
Red.Dact/I.G../2 ex/08.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4246/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 29-03-2013, Judecătoria... → |
|---|
