Plângere contravenţională. Sentința nr. 4221/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4221/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 29138/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4221/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent V. D. și pe intimata M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimată.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 decembrie 2012 sub nr._, petentul V. D. a solicitat instanței anularea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 26.11.2012 de către agenți constatatori din cadrul DIRECȚIEI POLIȚIA LOCALĂ A M. CLU-N..
Expunând situația de fapt, petentul a arătat, în esență, că, la momentul întocmirii procesului - verbal nu a fost prezent nici-un martor și nici el.
În drept, petentul a invocat prevederile Ordonanței de Guvern nr. 2/2001.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimata M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, intimatul a arătat că actul contestat îndeplinește cerințele legale, fiind totodată și temeinic, faptele imputate petentului fiind constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri.
În drept, intimatul a invocat prevederile Ordonanței de Guvern nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesului-verbal de contravenție nr._/26.11.2012 petentul a fost sanctionat contraventional petentul cu amenda in cuantum de 200 lei, in baza art.1 lit.C HCL 149/2009, retinandu-se ca la data de 20.07.2012 a parcat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ îne standul de taxi în Piața M. V. din C.-N..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției_/26.11.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, cele constate în procesul verbal coroborându-se cu fotografia realizată la locul faptei și cu faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că petentul prin parcare autoturismul pe trotuar a îngreunat în mod real circulația pietonilor în zonă determinându-i să circule pe stradă, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul VASLAN D. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției nr._/26.11.2012.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. C., cu dom. în Cernavodă, Aleea Mălinului, .,a p. 14, jud. C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, cu sediul în C.-N., Calea Moților nr. 3-7, jud. C. având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție nr._/26.11.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
C. M. C. N. E. N.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2013-04-05
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9002/2013.... → |
|---|
