Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 18422/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. T.
Grefier R. Z.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea U. DE S. AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA -STATIUNEA DIDACTICA EXPERIMENTALA MANASTUR și pe debitoarea ., având ca obiect somație de plată
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul creditoarei cu delegatie la dosar, lipsa fiind debitoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,reprezentantul creditoarei depune in probatiune o . inscrisuri.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul creditoarei arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 N.C.P.C. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 N.C.P.C. instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicita admiterea actiunii, obligarea debitoarei la plata chiriei, cu cheltuieli de judecata.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerereade chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2013 sub nr._, creditoarea U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară –Stațiunea Didactică Experimentală Mănăștur a chemat în judecată pe debitoarea ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de somare a debitoarei și obligarea acesteia la plata sumei de 6197,42 lei, reprezentând contravaloare chirie neachitată pentru perioada noiembrie 2011 – martie 2012, plus 8143,95 lei reprezentând penalități de întârziere, și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 155 lei.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat la data de 28.03.2011 un contract de închiriere având ca obiect un spațiu în suprafață de 129 mp, iar chiria stabilită de părți a fost de 2 euro/mp, respectiv 258 euro/lună.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise pentru perioada noiembrie 2011-martie 2012.
Creditoarea a mai precizat că penalitățile se datorează conform punctului 6 alin. 2 din contract.
Creditoare apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1.013 si urm. C.p.c., pentru a-i fi admisă cererea de chemare în judecată, creanța dedusă judecății fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru 200 lei (f.2).
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 4-10, 18-22).
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesualei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară –Stațiunea Didactică Experimentală Mănăștur și debitoarea ., s-a încheiat contractul de închiriere nr. 187/29.03.2011 (f.6) având ca obiect un spațiu în suprafață de 129 mp, iar chiria stabilită de părți a fost de 2 euro/mp, respectiv 258 euro/lună. În baza acestui contract creditoarea a emis facturile de la filele 10, 18-22.
Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale nr. 1043/01.11.2011, nr. 1056/02.12.2011, nr. 1070/05.01.2012, nr. 1086/02.02.2012, nr. 1153/05.03.2012.
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1013 și urm. C.p.c.
Conform art. 1013 C.p.c, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 1.014.alin. 1 C.p.c. creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Potrivit art. 1.015 C.p.c., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, la cerere se anexează și dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă. În cauză creditorul s-a conformat acestor dispoziții.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract încheiat între profesioniști, care, în conformitate cu prevederile art. 3 Cod comercial este un act de comerț obiectiv.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 C.proc.civ. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.18-22).
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 10, 249 C.p.c, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.p.c.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1021 alin. 2 C.p.c. va admite în parte cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 6.197,42 lei, reprezentând contravaloare chirie restantă.
Referitor la cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 6 alin.2 și art. 11 din contractul de locațiune nr. 187/29.03.2011, încheiat între părți.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere asupra sumei datorate, începând cu prima zi care urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă (data de 10 a lunii în curs), fără ca suma penalizărilor să poată depăși totalul chiriei restante, către creditoare.
Între părțile contractante a intervenit o clauză penală valabilă, în acest sens fiind contractul de locațiune (f.6) art. 6 și 11, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 969 și art. 970 C.civ.
Din aceste considerente instanța va obliga pârâtul debitor să plătească penalități de întârziere de 0,3% pe zi fără ca suma penalizărilor să poată depăși totalul chiriei restante.
Având în vedere această soluție, instanța urmează să respingă restul pretențiilor creditoarei ca neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 1021 alin. 2, 3 C.p.c., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 15 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 C.proc.civ., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Potrivit art. 452 C.p.c. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces respectiv pentru suma de 200 lei (taxa timbru (f.3), însă a solicitat doar 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele de mai sus, precum și art. 9 C.p.c. (principiul disponibilității) instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată, formulată de creditoarea U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară –Stațiunea Didactică Experimentală Mănăștur cu sediul în Cluj-N., .. 3-5, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul în Cluj-N., .. 4, ..
Somează debitoarea la plata sumei de 6.197,42 lei, reprezentând chirie restantă, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere fără ca suma penalizărilor să poată depăși totalul chiriei restante, plus cheltuieli de judecată în cuantum de 155 lei, către creditoare în termen de 15 zile de la comunicare.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Prezenta ordonanță de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare și creditoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6737/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
