Plângere contravenţională. Sentința nr. 5894/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5894/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1476/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 5894/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. T. V. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, care se legitimează cu carte de identitate, ., NR._, lipsa fiind intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, la data de 1 martie 2013, de către intimat, întâmpinare, instanța comunicând un exemplar petentului.
Petentul arata ca susține plângerea astfel cum aceasta a fost formulata. in probațiune solicita încuviințarea probei testimoniale in cadrul căreia sa fie audiat in calitate de martor persoana care se afla cu el in mașina. Petentul arata ca după ce a fost întrebat de către agentul de politie daca a consumat băuturi alcoolice, acesta i-a comunicat mai intai ca va fi amendat întrucât a vorbit la telefonul mobil, după care ca ii va retine permisul de conducere întrucât nu a respectat culoarea semaforului trecând pe roșu.
Instanța respinge proba testimoniala solicitata de către petent ca neutila cauzei raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Petentul arata ca in momentul in care i-a spus agentului ca are o persoana cu el in mașina care ar putea sa semneze de martor, acesta i-a comunicat ca nu este obligat sa consemneze acest aspect.
Instanța in temeiul disp. art. 167 cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente si pertinente soluționării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicita anularea procesului verbal contravențional.
Instanța reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de23.01.2013, sub nr._, formulată de petentul O. T. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.01.2013 precum și exonerarea de la plata amenzii si reținerea permisului iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”-ului.
În motivarea plângerii petentul susține ca nu este reala reținerea stării de fapt din procesul verbal atacat întrucât el nu a intrat pe roșu in intersecție, fiind in coloana iar sancțiunea este disproporționata.
Plângerea a fost motivata in drept, invocându-se OG nr.2/2001 si OUG nr.195/2002.
Petentul, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 01.03.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007. S-a anexat cazierul contravențional al petentului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 13.01.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 13.01.2013, ora 11:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in P-ta M. V. din direcția .. C. V. si nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric amplasat in P-ta M. V. nr.28.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 13.01.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu toate că petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că nu a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric sau ca agentul constatator nu a consemnat ca nu era singur in mașina, instanța retine ca acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, cu atât mai mult cu cat a semnat procesul verbal inclusiv la rubrica „obiecțiuni” unde s-a consemnat ca nu are nici o mențiune, deși avea posibilitatea de a face el însuși toate mențiunile pe care le-a dorit . In acest context, instanța arata ca nu se poate da crezare afirmațiilor petentului, acestea fiind făcute doar in încercarea de a obține anularea procesului verbal. Acest aspect se coroborează si cu modificarea susținerilor sale legate de traseul pe care l-a urmat.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul O. T. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 13.01.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul O. T. V. cu domiciliul in mun. Z., . nr.3 . jud. S. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.01.2013 de către intimatul IPJ CLUJ cu sediul in Cluj-N., ..
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 27.03.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
25.04.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5400/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
