Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 781/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 18512/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 781/2013
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură din partea petentei, concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentința civilă, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 17 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.08.2012 sub numărul de mai sus, contestatoarea . a atacat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.07.2012 de către I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, solicitând anularea lui, exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut în esență că a prezentat la control toate documentele solicitate în original, cu excepția copiei conforme nr._ emisă de ARR la data de 10.01.2012 pe care o avea doar în copie, dar conducătorul auto a solicitat agentului constatator să verifice în baza de date dacă copia conformă deținută doar în copie este valabilă, iar apoi acesta a fost invitat la sediul intimatei a doua zi, pentru a prezenta acest document în original, lucru pe care l-a și făcut, prezentându-se cu originalul copiei conforme. A mai susținut că procesul verbal nu prezintă realitatea întrucât șoferul, în calitatea sa de administrator al societății contestatoare, ar fi putut semna cu obiecțiuni procesul verbal, fiind de față, că societatea deținea copia conformă, situație de fapt ce nu prezintă aceeași gravitate ca lipsa totală a acesteia. În subsidiar, a susținut că nu a avut intenția de a comite contravenția, că nu are alte abateri, că a încercat să respecte pe cât posibil legislația și că în situația economică actuală plata amenzii ar duce la prăbușirea clară a societății și pierderea locurilor de muncă ale angajaților.
În drept, contestatoarea a invocat OG nr.2/2001.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din OG nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție. În motivarea întâmpinării a susținut că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea art.19, alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, că nu a fost încălcat dreptul la apărare întrucât contestatoarea își poate formula toate apărările în plângerea sa, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat legal, că fapta reținută în procesul verbal a existat și a fost constatată și sancționată, că legiuitorul a sancționat gradual acest tip de fapte, iar agentul constatator a aplicat contestatoarei o sancțiune îndreptată spre limita minimă prevăzută de actul normativ și că numai legiuitorul poate aprecia gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție, iar avertismentul nu este de natură a conduce la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii.
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța reține că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței în interiorul termenului legal de 15 zile de la înmânare conform articolul 31 din OG nr. 2/2001.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.07.2012 de către I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de articolul 4, pct.57.1 din HG nr.69/2012, constând în faptul că la data de 26.03.2012, ora 19,45 pe . Cluj-N., a fost oprită și verificată autoutilitara cu nr._ utilizată de contestatoare și condusă de conducătorul auto Boitos P. C., efectuând transport rutier de mărfuri generale conform licenței de transport . nr._ emisă la 16.07.2007 și a foii de parcurs . nr._ din data de 26.03.2012, iar în urma verificării documentelor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost a copiei conforme a licenței de transport. Deficiența constatată s-a menționat în foaia de parcurs. În temeiul art.7, alin.1 și 2, lit.a din același act normativ, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 RON.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat, sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientei o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Contestatoarea a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru motivul că i-ar fi fost încălcat dreptul legal de a formula obiecțiuni. Prin prisma dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001, nulitatea pe care a invocat-o contestatoarea este una relativă, iar pentru a atrage anularea actului încheiat cu nerespectarea acestei dispoziții legale trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: ca cel care contestă să fi suferit o vătămare, iar vătămarea suferită să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului. Instanța reține că orice vătămare ar fi putut suferi contestatoarea prin privarea sa de acest drept cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție, a fost deja înlăturată prin formularea tuturor apărărilor sau obiecțiunilor sale în fața instanței de judecată. Instanța reține așadar că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții în care nulitatea relativă poate conduce la anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor articolului 4, pct.57.1 din HG nr.69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost a copiei conforme a licenței de transport, iar potrivit art.7, alin.1 și 2, lit.a din același act normativ, fapta se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 8.000 și 12.000 lei.
Întrucât agentul constatator a constatat cu propriile sale simțuri fapta reținută în sarcina contestatoarei, instanța apreciază așa cum a statuat și Curtea Constituțională în deciziile 197/2003 și 259/2007 că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie până la proba contrară care se află în sarcina contestatorului în condițiile articolului 1169 din Codul civil. Așadar, potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatoarei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă. De altfel, contestatoarea nu a negat fapta, invocând însă în apărare împrejurarea că deținea o copie conformă a licenței de transport pe care a doua zi a prezentat-o la sediul intimatei, dar instanța reține că acest element de fapt nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere și că pentru existența contravenției este suficientă lipsa acestui act de la bordul autovehiculului, obligația legală constând în deținerea acestei copii conforme a licenței de transport la bord.
Pentru că în speță, contestatorul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța consideră că la data și la ora constatării contravenției, contestatoarea a comis fapta prevăzută de dispozițiile articolului 4, pct.57.1 din HG nr.69/2012, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientei în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră în raport cu împrejurările reale și personale în care a fost săvârșită fapta, neîndeplinind condiția proporționalității prevăzută de articolul 21 aliniatul 3 din OG nr.2/2001 modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002 și apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se realiza scopul preventiv al procesul-verbal de contravenție încheiat. Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale ale contravenientului. Instanța reține astfel sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că intimata nu a dovedit ca societatea contestatoare să aibă vreo antecedență contravențională, că forma vinovăției contravenientei este una mai ușoară, aceea a neglijenței întrucât aceasta a dovedit că la data controlului, deși nu o avea la bordul vehiculului de transport, deținea copia conformă a licenței de transport nr._ emisă de ARR la data de 10.01.2012 și valabilă până la data de 15.07.2012 (f 9) și că a prezentat o copie a actului. Instanța mai reține în favoarea contestatoarei faptul că aceasta a dovedit sinceritate, recunoscând comiterea contravenției pentru care a fost sancționată și dovedind astfel un prim semn de corectare a conduitei sale și apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei este diminuat în aceste circumstanțe.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va admite doar în parte plângerea contravențională formulată de către contestatoare în contradictoriu cu intimatul și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 RON aplicată contestatoarei prin procesul verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului.
Prin urmare, va menține celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul în G., ..Cluj, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.07.2012 de către I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ..41, jud. Cluj și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 RON aplicată contestatoarei . prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 09.07.2012 de către I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. A.
Red /Dact. 15.03.2013
M.M.G
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3498/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
