Plângere contravenţională. Sentința nr. 8229/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8229/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 28804/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr.8229/2013
Ședința publică de la 16 mai 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. O. S. SRL în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza dispozițiilor art. 150 C.pr.civ. constată că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2012 sub numărul de mai sus și precizată sub aspectul motivelor la termenul de judecată din data de 28.02.2013 (f 16-18), contestatoarea . a atacat procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr.4409 încheiat la data de 15.11.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea lui.
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut în esență că potrivit anexei nr.1 la HCL nr.467/2009 a Municipiului C.-N., aprobarea orarului de funcționare nu este decât o formalitate în cadrul procedurii acordării acordului de funcționare, motiv pentru care deși aparent i se impută două fapte, respectiv că nu deține acord de funcționare și că nu deține aprobare de orar, în realitate, agentul constatator îi impută doar o faptă, adică funcționarea fără obținerea prealabilă a acordului de funcționare. A mai susținut că funcționarea fără obținerea prealabilă a acordului de funcționare nu constituie contravenție în măsura în care pentru structura de vânzare respectivă a fost depusă documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare, obligație impusă de art.5 din HCL nr.467/2009, că în urma coroborării acestui articol cu art.5, alin.1 din OG nr.99/2000, rezultă că agenții economici pot desfășura orice exercițiu comercial din momentul în care au depus documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare și doar desfășurarea unui exercițiu comercial fără să se fi depus în prealabil documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare contravine art.5, alin.1 din OG nr.99/2000 și constituie contravenție potrivit art.73, pct.1 din OG nr.99/2000. A susținut de asemenea că potrivit art.4 din HCL 467/2009, pentru legala funcționare a unui comerciant, nu este necesar ca respectivul comerciant să fi depus documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare, ci este de ajuns ca un alt comerciant care funcționează în aceeași locație, să fi întreprins acest demers, iar în speță, alți agenți economici, . și ., depuseseră la Primăria C.-N. documentații în vederea obținerii acordului de funcționare pentru aceeași locație și că cererea depusă de . s-a și finalizat cu eliberarea acordului de funcționare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, apreciind că gravitatea faptei reținute în sarcina sa este redusă.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, HCL 467/2009 și art.242 și 274 din Codul de procedură civilă.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din O. G. nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, iar în fond, a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție atacat, susținând că motivele invocate de contestatoare nu pot exonera contestatoarea de răspundere contravențională, că aceasta își invocă propria culpă constând în lipsa demersurilor necesare autorizării legale, că procesul verbal beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, una din limitele prezumției fiind conform jurisprudenței Curții de la Strasbourg, constatarea personală a faptei de către agent, că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa în procesul verbal contestat și că sancțiunea aplicată acesteia este situată la nivelul minim prevăzut de lege pentru această faptă, motiv pentru care sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru îndreptarea conduitei contestatoarei (f 9-11).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța reține că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la înmânare (zile libere, conform articolului 101 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă), prevăzut în articolul 31 din OG nr.2/2001, modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2013, instanța a respins excepția tardivității invocată de intimat (f 19).
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr.4409 încheiat la data de 15.11.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de articolul 73, pct.1 din OG nr.99/2000, constând în faptul că în urma controlului efectuat la data de 09.11.2012, ora 01 la club Janis din C.-N., ./6, jud.C., s-a constatat că în spațiul situat la subsolul imobilului de pe ./6 se desfășoară activitate de cafe-bar fără să se dețină acord de funcționare și aprobare de orar eliberat de Primăria municipiului C.-N.. În același temei juridic, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 400 RON (f 3).
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientei o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat.
Contestatoarei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă.
De altfel, contestatoarea nici nu a negat că la data controlului nu deținea acord de funcționare și aprobare de orar eliberat de Primăria municipiului C.-N., invocând doar în apărare împrejurarea că ar fi suficientă înregistrarea documentației prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare pentru ca fapta reținută în sarcina sa să nu constituie contravenție, dar instanța nu va putea reține ca fiind temeinică această apărare întrucât obligațiile prevăzute de art.5 din HCL nr.467/2009 a Municipiului C.-N. în sarcina agenților economici nu se limitează la cea invocată de contestatoare și impusă la pct.1, acestea incluzând-o și pe cea de la pct.4 conform căreia, agentul economic are și obligația să ridice acordul de funcționare emis de către Primăria municipiului C.-N., în termen de 30 zile de la data la care s-a primit înștiințarea scrisă cu decizia comisiei de aprobare a acordului de funcționare, constituită prin dispoziția primarului. Prin urmare, emiterea acordului de funcționare este indispensabilă începerii activității agentului economic, toate obligațiile enumerate de art.5 din HCL nr.467/2009 fiind anterioare acestui moment întrucât în caz contrar, rațiunea acestui act normativ ar fi complet înlăturată. Este evident că rațiunea obligației de a înregistra la Primăria municipiului C.-N., înainte de începerea activității, documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare este aceea de a și obține acest acord înainte de începerea activității. Însăși noțiunea de acord de funcționare atestă această interpretare întrucât emiterea acordului este necesară tocmai funcționării și prin urmare, trebuie să preceadă începerea funcționării, adică a activității.
Potrivit dispozițiilor articolului 73, pct.1 din OG nr.99/2000, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 400-1000 lei, desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea art.5, alin.1 din același act normativ conform căruia, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar conform art.5 din HCL nr.467/2009 a Municipiului C.-N., agenții economici care desfășoară activități comerciale cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață, inclusiv cele de alimentație publică, prevăzute în anexa la OG nr.99/2000, au obligația să înregistreze la Primăria municipiului C.-N., înainte de începerea activității, documentația prevăzută de lege în vederea obținerii acordului de funcționare.
Așadar câtă vreme nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța consideră că la data și ora constatării faptei reținute în sarcina contestatoarei, aceasta a comis contravenția prevăzută de dispozițiile articolului 73, pct.1 din OG nr.99/2000, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
În privința apărării contestatoarei întemeiate pe dispozițiile art.4 din HCL nr.467/2009, instanța reține că aceasta nu a dovedit că un alt agent economic ce își desfășoară activitatea în același spațiu ar fi obținut acord de funcționare pentru aceeași locație, deși sarcina probei îi revenea și sub acest aspect.
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientei în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este necesară pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării normelor privind exercitarea activităților comerciale, fiind astfel temeinică.
Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit. Instanța reține sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că a fost aplicată o sancțiune contravențională situată la limita minimă prevăzută de actul normativ aplicabil, dar și atitudinea procesuală a contravenientei care a refuzat asumarea răspunderii pentru fapta comisă, încercând în mod neîntemeiat să se sustragă sancțiunii aplicate, poziție procesuală care denotă o dată în plus, lipsa unei urme rezonabile de regret pentru încălcarea unor importante norme de conduită economică și socială. Având în vedere aceste motive, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei justifică sancțiunea aplicată contravenientei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 34, aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către contestatoare împotriva procesului-verbal contestat, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat de contestatoare fiind legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul în C.-N., ., jud.C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr.4409 încheiat la data de 15.11.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. R. M.
Red /Dact. 21.07.2013
M.M.G
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2075/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 13-09-2013, Judecătoria... → |
|---|
