Plângere contravenţională. Sentința nr. 8592/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8592/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 6703/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8592/2013
Ședința publica din data de 27 mai 2013
Instanța constituită din:
JUDECATOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravenționala formulată de petentul LORINT A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.02.2013 de către M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa parților.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 32 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 alin.1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 14.03.2013, sub nr. de mai sus, petentul LORINT A. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, a contestat procesului verbal . nr._ încheiat la data de 18.02.2013 solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 18.02.2013 a oprit în standul regulamentar al taximetrelor din piața L. B., după care a părăsit mașina și s-a deplasat în incinta Casei de Cultură a Studenților pentru a-și cumpăra o cafea de la automat. A mai arăta petentul că a observat mașina poliției locale însă, și-a continuat drumul, iar seara la decont a fost informat la dispecerat că doi agenți din cadrul poliției comunitare au fost la sediul firmei „D. de Silver” și au solicitat datele sale după numărul de indicativ de pe autoturism. Petentul a arătat că a primit procesul-verbal la data de 06.03.2013 și nu consideră că s-a abătut cu nimic de la regulile rutiere sau ale taximetriei.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor petentul a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 3).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare (fil. 7-8) în care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.02.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 225 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 98 alin. 2 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 18.02.2013, ora 13:30, a oprit voluntar neregulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în piața L. B., nr. 1-3, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, blocând prima bandă de circulație (f. 3).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.02.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept.
Cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, susținând că a oprit autoturismul în standul destinat autoturismelor care funcționează în regim taxi, instanța arată că acesta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a indicat în plângere martori sau alte mijloace de probă, în vederea dovedirii că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional. Astfel, petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, motiv pentru care procesul verbal contestat este legal și temeinic.
În temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate și la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 alin. 1 din actul normativ indicat anterior, prevede expres posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social.
De aceea, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanța apreciază că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii prin reducerea cuantumului amenzii de la suma de 225 lei la suma de 150 lei, având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu reies motive pentru care petentului ar trebui să i se aplice amenda mai mare decât minimul prevăzut de lege.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul LORINT A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.02.2013 de către organul constatator M. C. – N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate de la suma de 225 lei la suma de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul LORINT A., cu domiciliul în C.-N., .. 8, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C. și în consecință:
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 18.02.2013 de către intimat de la suma de 225 lei la suma de 150 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 27.05.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 EX./30.05.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
