Plângere contravenţională. Sentința nr. 87/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 87/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 18511/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 87/2013
Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-R. F.- H.
GREFIER: T. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta D. R. și pe intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._, încheiat la data de 25.06.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosarul cauzei în data de 19.12.2012, de către intimate, înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța constată că este competentă să soluționeze plângerea, acțiunea fiind scutită de taxa judiciară de timbru potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și de timbru judiciar potrivit art. 1 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 si ale H.G. nr. 856/ 2002, plângerea fiind introdusă în termenul de 15 zile legal prevăzut.
În temeiul art. 167 C.pr. civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și apreciind cauza lămurită, în baza art.150 C.pr.civ. declară închisă faza cercetării judecătorești și o reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 06 august 2012, sub nr._, petenta D. R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, anularea procesului-verbal de contravenție nr._, încheiat la data de 25.06.2012 de către intimat și exonerarea de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii formulate, petenta susține că a fost sancționată, în mod nelegal, cu amendă contravențională pentru săvârșirea pretinsei contravenții constând în aceea că autoturismul proprietatea petentei a fost parcat neregulamentar, respectiv fara plata unui tichet sau abonament de parcare valabil.
În principal, petenta a conturat motive de netemeinicie ale procesului-verbal al contravenției, motivând că agentul constatator nu a intreprins demersurile necesare in vederea stabilirii persoanei culpabile de savarsirea contraventiei, tinand seama ca a vandut auto cu nr. de inmatriculare_ in data de 20.05.2011 numitului Ben Salah Amir.
În drept, nu a fost indicat temeiul juridic al cererii introductive de instanta.
În probațiune, petenta s-a prevalat de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, în copie, contract de vanzare-cumparare a unui auto folosit din data de 20.05.2011, decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport nr._ din data de 17.01.2012, chitanta de plata a impozitului din 17.01.2012, proces-verbal de contraventie nr._/17.01.2012, proces-verbal de scoatere din evidenta mijloace de transport din data de 20.05.2011 (f.5-10).
Plângerea contravențională formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, desi legal citat, nu a formulat intampinare, insa a depus la dosarul cauzei inscrisurile care au stat la baza intocmirii procesului-verbal de contraventie (f. 21-26).
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr._, întocmit la data de 25.06.2012 de către intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, petenta D. R. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în data de 13.03.2012, în jurul orelor 11:42, pe domeniul public aparținând municipiului C.-N. – P-ta M. V., nr. 22, jud. C., amenajat ca loc de parcare cu plată, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, a stationat fara tichet sau abonament valabil de parcare. În drept, fapta pretentei a fost încadrată în prevederile art. 10 lit. a) din H.C.L. nr. 26/2010.
Petenta a criticat procesul-verbal de contravenție amintit sub aspectul legalității și temeiniciei, învederând instanței că, în mod netemeinic, agentul constatator a reținut culpa sa în comiterea contravenției prev. de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, cu toate că auto cu nr. de înmatriculare_ fusese instrainat numitului Ben Salah Amir inca din data de 20.05.2011, fiind radiat din evidentele fiscale ale organului fiscal teritorial competent de pe numele petentei, iar agentul constatator nu a întreprins demersurile cuvenite pentru a identifica persoana vinovată de săvârșirea contravenției.
Raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petentă, instanța va proceda, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, cu prioritate la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție valabil incheiat.
Înscrisul întocmit – procesul-verbal de contravenție nr._, întocmit la data de 25.06.2012 - trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute (necondiționată de dovedirea unei vătămări), care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Din examinarea actului contraventiei, instanta retine ca agentul constatator a individualizat si stabilit in mod corespunzator pentru savarsirea contraventiei in discutie sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 200 lei.
Pe de altă parte, procesul verbal este afectat de nelegalitate datorită împrejurării că, deși nu a fost semnat personal de către contravenientă, fiind întocmit în lipsa sa, nu poartă semnătura nici unui martor, așa cum prevede art. 19 din OG. 2/2001, nefiind menționat nici motivul care a stat la baza imposibilității indicării unui martor-asistent. In aceasta ipoteza, sanctiunea care intervine este cea a nulitatii relative, iar pentru ca instanta sa dispuna cenzurarea actului contraventiei, petenta era tinuta sa faca dovada unei vatamari distincte de simplul fapt al aplicarii sanctiunii contraventionale, ceea ce nu este cazul in speta.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, „ nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
În concluzie, prin raportare la Decizia amintită și având în vedere că aceasta este obligatorie în integralitatea sa, atât dispozitivul, cât și considerentele care îl fundamentează, instanța reține că, în cazul neconformării agentului constatator obligațiilor instituite în sarcina sa prin textul art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv de indicare a unui martor asistent in ipoteza lipsei contravenientului in momentul incheierii procesului-verbal, sancțiunea incidentă este nulitatea relativa, condiționată de o vătămare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele aspecte:
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei “acuzații de natură penală” în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă.
Ca atare, instanța, procedând la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, prin prisma mijloacelor de probă existente la dosar, reține că acesta nu are putere probatorie cu privire la situația de fapt atestată, nefiind susținut, în plan probator de mijloace de dovadă obiective, iar intimata nu a probat veridicitatea celor reținute în procesul-verbal contestat.
La baza angajării răspunderii contravenționale a petentei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, a stat doar accesarea bazei de date a poliției pentru stabilirea proprietarului autoturismului parcat neregulamentar, contrar obligației agentului constatator (ce nu a constatat direct și nemijlocit comiterea faptei contravenționale) de a identifica în mod efectiv persoana fizică care a condus autovehiculul parcat sau staționat cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului personalității răspunderii contravenționale și în vederea asigurării finalității sancțiunilor contravenționale (scop preventiv și coercitiv).
Cu toate că identificarea conducătorului auto nu poate fi făcută, de cele mai multe ori, la data constatării săvârșirii faptei contravenționale, agentul constatator avea posibilitatea, dar și obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto (ex., solicitare adresată petentei de a comunica Poliției Comunitare identitatea utilizatorului autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției), în vederea sancționării contravenționale a acestuia, ceea ce agentul constatator nu a făcut, concluzie care se impune față de poziția procesuală a intimatei, care nu s-a conformat dispoziției instanței de a face dovada acestor demersuri.
Pe de alta parte, piesele probatorii ale dosarului confirma sustinerile petentei, in sensul ca auto in discutie, depistat parcat fara plata tichetului sau abonamentului de parcare, a fost instrainat de aceasta la data de 20.05.2011 catre numitul Ben Salah Amir, concluzie care se impune fara echivoc din examinarea inscrisurilor produse de petenta in aparare - contract de vanzare-cumparare a unui auto folosit din data de 20.05.2011, decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport nr._ din data de 17.01.2012, chitanta de plata a impozitului din 17.01.2012, proces-verbal de contraventie nr._/17.01.2012, proces-verbal de scoatere din evidenta mijloace de transport din data de 20.05.2011 (f.6-10).
În consecință, instanța reține că petentei nu i se poate imputa săvârșirea faptei contravenționale, constatată prin proces-verbal, și în temeiul căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 200 lei, în speță, fiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat.
În lumina rațiunilor expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal număr_/25.06.2012 este nelegal și netemeinic, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, să admită plângerea formulată și să anuleze procesul-verbal de contravenție, precum și să exonereze petenta de plata amenzii contravenționale de 200 lei stabilită în sarcina sa.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta D. R., domiciliata în mun. Bucuresti, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C., și împotriva procesului-verbal de contravenție nr._, încheiat la data de 25.06.2012 de către intimat.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr._, încheiat la data de 25.06.2012 de către intimat.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
Ia act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./5ex./08.02.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 25-10-2013, Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
