Plângere contravenţională. Sentința nr. 9334/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9334/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 5106/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9334/2013
Ședința publica din data de 10 iunie 2013
Instanța compusa din:
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: C. S.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile privind pe petentul T. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publica, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la dosarul cauzei a fost depus de către intimat, la data de 07.06.2013, prin serviciul Registratură al instanței, transcrierea procesului verbal de contravenție . nr._/23.02.2013 (f.50-51).
Instanța încuviințează, în temeiul art. 255 C.pr.civ. proba cu înscrisurile depuse la dosar, constata încheiată faza probatorie și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Constata ca:
Prin plangerea inregistrata sub nr. de mai sus la data de 25.02.2013 si precizata la data de 5.04.2013 si respectiv prin raspunsul la intampinare din data de 28.05.2013, petentul T. L., in contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._/23.02.2013 incheiat de intimat si a sanctiunilor dispuse in cuprinsul acestuia, aratand in esenta ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa si respectiv ca starea de fapt consemnata de agentul constatator nu este conforma cu realitatea (f. 1, 16-19, 41-43).
Astfel, petentul a aratat ca la data de 23.02.2013 a oprit pentru cateva momente la centrul comercial „Polus” din localitatea Floresti, pentru a-si lua ceva de mancare, iar cand s-a intors la masina a fost abordat de un echipaj al Politiei din Floresti, care i-a adus la cunostinta ca nu are dreptul de a efectua activitate de taximetrie pe raza Comunei Floresti, deoarece autorizatia sa de taximetrie a fost eliberata de autoritatile din Cluj-N. si a procedat la sanctionarea sa, desi a comunicat agentilor de politie faptul ca nu se afla in incinta centrului comercial cu scopul de a face taxi, ci in scop personal.
A mai aratat petentul ca a ajuns la masina aproximativ in acelasi timp cu agentul constatator si nu se afla in masina in asteptarea vreunui client, iar masina nu era parcata . taxi.
In drept, petentul a invocat jurisprudenta CEDO, respectiv cauza A. c. Romaniei, cauza Salabiaku c. Frantei, si cauza Telfner c. Austriei, aratand ca actul de constatare a contraventiei nu se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie si nu face intotdeauna dovada pana la proba contrarie, organul care a incheiat acest act avand obligatia de a dovedi cu probe existenta contraventiei si data savarsirii acesteia, cu precizarea ca raportul intocmit de agentul constatator nu poate constitui proba in acest sens, deoarece nu exista nici un text de lege care sa-i confere valoare probatorie. Totodata, petentul a invocat si decizia nr. 1096/2009 a Curtii Constitutionale.
Sub aspectul sanctiunii ce i-a fost aplicata, petentul a aratat ca aceasta nu a fost individualizata cu respectarea dispozitiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care a solicitat instantei sa tina cont de imprejurarile in care se presupune ca a fost savarsita fapta, de scopul urmarit si, cel mai important, de faptul ca aceasta presupusa fapta nu a avut nicio urmare, astfel ca sanctiunile ce i-au fost aplicate sunt nejustificate.
De asemenea, petentul a solicitat instantei sa tina cont si de circumstantele sale personale, respectiv de faptul ca s-a conformat tuturor solicitarilor organului constatator si de faptul ca nu are alte antecedente.
Mai mult, petentul a incercat chiar sa achite jumatate din minimul amenzii ce i-a fost aplicata, in termen de 48 de ore, dar nu a reusit, deoarece legea nu prevede aceasta posibilitate.
In fine, trebuie avut in vedere si faptul ca autovehiculul cu care circula la data incheierii procesului verbal este mijlocul de transport al familiei sale, nefiind utilizat numai in scopul de a face taxi. Acest autovehicul este mijlocul prin care petentul isi castiga existenta, este sursa sa de venit prin care reuseste sa-si intretina familia, veniturile obtinute din desfasurarea acestei activitati fiind o foarte importanta sursa de venit, iar imposibilitatea de practicare a acestei activitati, chiar si pentru o perioada mai scurta de timp, l-ar pune in imposibilitatea de a-si indeplini obligatiile financiare lunare, plus lipsa unui venit care sa-i asigure lui si familiei sale un nivel minim de trai.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul a solicitat respingerea plangerii ca fiind nefondata, aratand in esenta ca procesul verbal contestat a fost incheiat cu respectarea intocmai a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si face dovada celor pe care le consemneaza pana la proba contrarie, deoarece fapta retinuta in sarcina petentului a fost constatata de agentul constatator prin propriile simturi, iar in speta petentul nu a dovedit existenta unei alte stari de fapt decat cea retinuta in sarcina sa (f. 32).
Referitor la jurisprudenta invocata de petent, intimatul a aratat ca procesul verbal de contraventie se bucura de o prezumtie de legalitate, in acest sens Curtea Constitutionala pronuntandu-se prin decizia nr. 197/2003 si respectiv prin decizia nr. 259/2007, iar forta probanta a procesului verbal este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba (cauza Bosoni v. Franta). Conform practicii recente a Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
In realitate, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloace de proba si sa invoce orice argument pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale, prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
In probatiune, a fost administrata proba cu inscrisuri.
Deliberand, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/23.02.2013 s-a aplicat petentului o amenda in cuantum de 1.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 20 alin. 7 din L. nr. 38/2003 si sanctionata de art. 55 alin. 3 lit. a) din acelasi act normativ, respectiv pentru faptul ca la data de 23.02.2013, orele 11:25, a fost depistat cu autoturismul marca Dacia, cu nr._ in localitatea Floresti, parcarea Polus Center, in fata intrarii cu nr. 2, in stationare in vederea transportarii de persoane in regim de taxi, avand aparatul si lampa taxi in pozitia „liber”, autorizatia taxi fiind eliberata de Municipiul Cluj-N. (f. 50).
Totodata, petentului i s-a aplicat si masura retinerii certificatului de inmatriculare al autovehiculului si a placutelor de inmatriculare
Plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal sus-mentionat a fost inregistrata in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, fiind scutita de la plata taxei de timbru conform art. 36 din acelasi act normativ.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal contestat, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea termenului prevazut de art. 13 din OG nr. 2/2001 si cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute, iar petentul nu a invocat existenta vreunui motiv de nulitate relativa a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanta, din interpretarea coroborata a disp. art. 34 din OG. 2/2001 si a disp. art 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (incidente in materie contraventionala conform deciziilor nr. 183/2003, nr. 197/2003 si nr. 259/2003 ale Curtii Constitutionale), retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei se bucura de o prezumtie relativa de legalitate, in sensul ca face intotdeauna dovada celor pe care le consemneaza pana la proba contrarie, care fata de disp. art. 249/NCPC, cade in sarcina contravenientului, acesta putand dovedi liber, cu orice mijloc de proba, caracterul nereal al mentiunilor inscrise in procesul verbal.
In speta, petentul a contestat savarsirea faptei retinute in sarcina sa, insa apararea pe care a formulat-o, in sensul ca se afla la locul efectuarii controlului in scop personal, a ramas o simpla afirmatie, nefiind dovedita prin vreun mijloc de proba.
Asa fiind, instanta retine ca, atata vreme cat fapta retinuta in sarcina petentului prin procesul verbal contestat a fost constatata prin propriile simturi de catre agentul constatator, in calitatea sa de functionar public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, acest proces verbal constituie, prin el insusi, un mijloc de proba, iar utilizarea sa nu echivaleaza cu aplicarea unei prezumtii de vinovatie in sarcina petentului, ci are semnificatia unei probe ca oricare alta, administrata ca atare si care poate fi combatuta de petent, fara a fi astfel incalcate disp. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cum in speta petentul nu a putut combate cu probe savarsirea faptei contraventionale contestate, instanta retine ca petentul nu a dovedit existenta unei alte stari de fapt decat cea retinuta in sarcina sa.
In ceea ce priveste sanctiunea amenzii aplicata petentului, instanta retine ca aceasta a fost individualizata cu respectarea dispozitiilor art. 21 din OG nr. 2/2001, fiind stabilita la nivelul minimului special prevazut de lege pentru fapta retinuta in sarcina petentului, iar acesta nu a dovedit existenta unor motive de natura a justifica o reindividualizare a sanctiunii.
F. de considerentele de fapt si de drept mai-sus expuse, instanta apreciaza ca plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal contestat este nefondata si in consecinta va dispune respingerea acesteia, mentinand procesul verbal ca fiind legal si temeinic incheiat.
In temeiul disp. art. 453 alin. 1/NCPC, ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca fiind nefondata plangerea formulata de petentul T. L., cu domiciliul în Cluj N., ., ..3, ., impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/23.02.2013 emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunandu-se la Judecatoria Cluj-N., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10.06.2013.
JUDECATORGREFIER
M. LAZARCARMEN S.
Red. L.M./Tehnored. L.M./4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
